1877-1878: Falsul mit al “Arboroasei”

*

Ciprian Porumbescu, şi în scrisori, şi în jurnalul său, s-a sfiit să vorbească despre “Arboroasa” şi despre prigoana la care l-a supus un obedient procuror român, Zotta. Nu austriecii, ci un “Ritter” român. Iar situaţia aceasta l-a determinat să-i scrie tatălui său, în 28 septembrie 1882, că în Bucovina “nu mai e scăpare. Putrejunea a crescut prea mult, încât s-ar mai putea cura ceva şi numai un eveniment elementar i-ar mai putea scuti pe românii noştri de pieire totală”.

*

Mitul “Arboroasei” a apărut târziu, şi numai drept lustruială a “bandiţilor de sub Tricolor” – cum spunea Zaharia Stancu, deşi se ştie că, în epocă, poate că şi datorită războiului de independenţă, procesul nu a însemnat decât o ştire banală, de regulă înglobată în rubrica “Societăţi şi Institute”, fără atitudine, fără zvâcnet naţional, pe vremea aceea fiind sacră expresia “noi, românii austrieci”, şi în Transilvania, şi în Bucovina. Dar, înainte de a aduna toate mărturiile, nu am să spun mai multe. Deci, să trecem la mărturiile vremii:

*

Motivul dizolvării Societății „Arboroasa”, precum citim în „Românul”, ar fi că Societatea a stat în corespondență cu Ministerul Instrucțiunii Publice din România, spre a obține o subvenție, ce i s/a acordat, în sumă de 250 lei, pentru a-și înavuți biblioteca. Acest fapt a fost considerat ca crimă de înaltă trădare și Societatea a fost nu numai dizolvată, ci averea ei, în sumă de vreo 4.000 lei, afară de bibliotecă, a fost confiscată, și cinci dintre studenți aruncați în temniță, sub inculparea gravă de criminali de înaltă trădare și de tulburare a liniștii publice (Familia, Anul XIII, Nr. 47, 20 noiembrie / 2 decembrie 1877, p. 564).

*

Motivul pentru care s-a desființat societatea „Arboroasa” nu este numai acela publicat de noi, în numărul trecut, după „Românul”. Ziarul din Iași, „Curierul Bălășan”, spune că, cu ocazia serbării memoriei lui Ghica Vodă, în Iași, și Societatea „Arboroasa” a trimis o telegramă de condoleanță. Telegrama aeasta – zice numitul ziar – fu întrebuințată ca mijloc pentru a învinui Societatea că lucrează pentru răzvrătirea ordinii, pentru pregătirea unei răscoale și altele. Procurorul și comisarii se transportară în localul „Arboroasei”, unde găsiră prezenți pe mai mulți membri. Procurorul începu percheziția și confiscarea, declară arestați pe toți membrii prezenți ai „Arboroasei”, iar comisarii îi conduseră la penitenciar, unde fură aruncați fiecare aparte, în câte o temniță singulară.

*

Parchetul Tribunalului din Cernăuți nu se mulțumi numai cu atât, ci începu a urmări pe toți studenții români de la universitatea de acolo, a face percheziții pe la casele lor, precum și pe la mulți alți români notabili din Cernăuți și Bucovina.

*

Procurorul intentă „Arboroasei” un proces de „înaltă trădare”, fiindcă: 1. Comitetul trimise telegrama suscitată către primarul Iașului; 2. Că, cu ocazia unei mici serbări, membrii „Arboroasei” ridicară toasturi în sănătatea românilor, a Domnitorului Carol I și a vitezei armate române; 3. Că au fluierat, în clasă, pe profesorul de drept român, când își permise acesta să insulte națiunea română și 4. Fiindcă Societatea „Arboroasa” a stat în corespondență cu Ministerul Instrucțiunii Publice din România, spre a obține o subvenție, ce i s-a acordat în sumă de 250 lei noi, pentru a-și înavuți biblioteca.

*

Arestați au fost: domnul Zaharia Voronca, student teolog și în filosofie, din anul III; Orest Popescul, student școli și filosofie, din anul IV; Ciprian Porumbescul (Golembiovski), student în filosofie, anul II; Coca, absolvent de teologie; Stoian, absolvent de teologie și student în drept; Eugen Siretean, student teologie și în drept. În același timp, au fost urmăriți și alți studenți, din care mulți au fost siliți a se refugia. Totodată, s-au făcut percheziții și la Societatea Academică „România Jună” din Viena (Familia, Anul XIII, Nr. 48, 27 noiembrie / 9 decembrie 1877, p. 586).

*

„Arboroasa”. Procesul intentat în contra membrilor Societăţii „Arboroasa” din Cernăuţi s-a pertractat la 4 februarie. Pertractarea a durat până seara, la 10 ore, şi s-a încheiat prin achitarea unanimă a tuturor membrilor inculpaţi (Familia, Anul XIV, Nr. 10, 2 / 14 februarie 1878, p. 60).