Şi noi sau Atque nos – cum ar fi zis Coşbuc
Bucovina Acoustic Park a funcţionat de la sine şi, cum filmele concertelor sunt puse pe net, nu am de ce plusa despre muzica unui festival muzical cu care orice oraş din România s-ar fi mândrit. Aşa că o să vi-i prezint pe cei cu care mi-am petrecut timpul la Vatra Dornei. De pildă, pe cei trei tineri din fotografia de mai sus: Mihnea Blidariu, cu rădăcini vechi în Valea Glodului, pe Andi Drăguşanul (numele ăsta, Drăguşanul, mi-i vag cunoscut, dar nu mai ştiu de unde) şi pe maramureşeanul Tudor Bob, din celebrul neam al Bobulenilor transilvani, care a dat un episcop, o puzderie de preoţi şi un… decăzut, care, pentru că nu a izbutit să ajungă decât întemeietorul învăţământului liceal în Moldova şi un poet minunat, şi-a tradus numele în latină, devenind Vasile Fabian. Ca să nu întineze renumele neamului Bob.
Cel mai important şi mai minunat cetăţean din grupul nostru a fost o crăiasă, pe nume Maria Sofia (Fântâna Înţelepciunii – în traducere), de care toţi suntem iremediabil îndrăgostiţi. Când Mihnea i-a arătat-o pe „mama lui Andi”, Sofia a protestat imediat: „Ba nu, nu e mama lui Andi, e bunica mea!”. Are mulţi, mulţi bunici şi bunice Sofia, pentru că ştie cum să-i revendice şi să-i merite.
Şi a mai existat o prinţesă, din lumea noastră, cea care seamănă doar în trăsăturile perfecte cu Adrian Ardelean, care a venit special la Vatra Dornei, ca şi alţi dorneni, pentru Bucovina Acoustic Park. Ce ochi, ce zâmbet, ce cârlionţi de aur la crăiasa răpitoare, care şi-a făcut cuib în braţele cunoscutului om de radio şi rocker… clujean (asta e: deşi oficialii judeţului nu contenesc să îndemne lumea cu „Veniţi în Bucovina!”, tinerii născuţi pe acest rai pământesc fug unde văd cu ochii şi se opresc doar unde se poate şi trăi; Adrian, la Cluj-Napoca; Anamaria Pasat, tocmai în Olanda).
Lucrurile bine premeditate merg de la sine, aşa că noi nu am prea avut ce face pe la Vatra Dornei; doar Liviu Velniciuc (împreună cu Ghiţă Senciuc, în planul doi al fotografiei care urmează) s-a zbenguit până la Cluj-Napoca, şi încă de două ori, în 16 ore, ca să-i aducă şi să-i ducă pe dornenii Alpilor, muzicienii de la Mother’s Cake.
Două dintre colegele mele de la Centrul Cultural „Bucovina”, Gabriela Havriliuc şi Veronica Căluşeriu fac parte din echipa lucrului bine făcut. Doar atât. Păcat că a compromis expresia ăla de l-am votat, sub impresia proverbului „tăcerea nu spune prostii”, dar omiţând, ca şi neamul românesc, dezinvolta concluzie: „dar nici lucruri inteligente”.
Pe Mihnea Blidariu Andi l-a adus în festivalurile, în viaţa şi în familia mea. Şi bine a făcut. Mihnea e un băiat de aur, un muzician şi un militant plin de personalitate, un romancier teribil şi un familist care aduce cu mine. Nora şi Maria Sofia, lujeri de floare în care se adună lumina, îmi împrospătează sufletul doar când mă gândesc la ele; când sunt de faţă, mi-l vindecă.
Nu eu, pentru că nu mă pricep, am conceput, ediţie de ediţie, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park, ci fiul meu, Andi, care a fost de acord să lăsăm ceva Sucevei, uitând şi ignorând toate pietrele care s-au azvârlit şi încă se mai azvârl în noi. Dar dincolo de aceste zădărnicii, noi, Drăguşanii, suntem o familie, iar la Bucovina Rock Castle 2018 ne vom întregi la Suceava, pentru că îmi vor lua casa în veselă stăpânire Cozmina, Mihai, Darius şi Carina. Carina, cu siguranţă, va prelua, de la Andi sau de la Ştefi, muzica, mesajul şi protestul rock. De regulă, evit să vorbesc, pe site-ul meu, despre ai mei. Şi rău fac, pentru că am cu ce mă mândri. Eu sunt doar o piatră din temelie, dar o să vedeţi dumneavoastră ce se va dura pe această piatră.
*