SPIONI ÎN ROMÂNIA | Dragusanul.ro

1923: Procesul de spionaj de la Pecica

Procesul de spionaj de la Pecica. Vineri, Consiliul de război al Corpului VII de Armată din Sibiu a judecat procesul de spionaj de la Pecica. După o lungă dezbatere, Consiliul de război a adus următoarea sentinţă de condamnare: Iosef Krestian, din Pecica, actualmente în serviciul militar activ, care furnizase date importante despre aşezarea trupelor române de la frontieră, a fost condamnat la 5 ani temniţă; Franz Füzessy, autorul principal al afacerii de spionaj, la un an temniţă; Iul. Wrbny, secretar comunal, 3 luni temniţă; funcţionarul de bancă Şt. Leitner a fost scos din cauză. Condamnaţii n-au făcut recurs.

* 

Spioni expulzaţi. Brigada de siguranţă din Constanţa a reuşit să aresteze pe Iosef Hendric, Ianoş Sabo şi Anton Şandor, care au intrat în ţară în chip fraudulos, ocupându-se cu spionajul. Toţi patru au fost expulzaţi din ţară (Vestul României, No. 15, Oradea, vineri 29 iunie 1923, p. 5).


1916: Din România. Pregătiri şi spionaj rusesc

 

Kurt Hielscher: Roumanie Leuşeni, în Basarabia

Unele ziare din Iaşi se ocupă cu pregătirile Rusiei în Basarabia, care sunt îndreptate împotriva României. Pe lângă concentrări de trupe ruseşti de-a lungul Prutului, de la Lipcani, până la Reni, ruşii se folosesc de un mare aparat militar de spionaj, care funcţionează în România. Din împrejurimile Iaşului şi Galaţilor au fost expulzaţi câţiva spioni ruşi. Poliţia a prins un spion, asupra căruia s-a găsit un însemnat material de spionaj (Gazeta Transilvaniei, LXXIX, Nr. 104, Braşov, sâmbătă 14/27 mai 1916, p. 2).


1930: Spioana Vass Ana condamnată

Charles Upson Clark: Biserică de lemn lângă Arad

La 23 iunie 1930 s-a dezbătut, la Tribunalul din Arad, senzaţionalul proces de spionaj al acuzaţilor Kubelka Vass Ana şi al complicilor Harangozo Mihai şi Ţigan Todor, despre fapta cărora ne-am ocupat, la timpul său, în coloanele noastre.

*

Acuza împotriva doamnei văduve Vass Ana a fost că a stat în corespondentă cu agenţii biroului central de informaţie din Budapesta, primind bani pentru serviciile de spionaj făcute în favoarea Ungarei. Inculpata, pentru a acoperi sensul adevărat al corespondenţei, a întrebuinţat cerneală simpatică. În acţiunea de spionaj a fost ajutată de complicii cifrişti Mihai Harangozo şi Teodor Ţigan. Chemarea doamnei Vass Ana a fost să comunice biroului din Ungaria mişcările strategice ale unităţilor militare şi numele ofiţerilor români şi, pentru a răspunde acestei însărcinări, sub diferite pretexte de a aranja petreceri de binefacere, fiind inculpata şi vicepreşedinta societăţii de Crucea Roşie maghiară din loc, a intrat în cetate şi a căutat cunoştinţele ofiţerilor români.

*

La dezbaterea din 23 iunie, inculpata, prin avocatul ei, dr. Demian, a tins să dovedească că totul a comis din sărăcie şi s-a căutat a se dovedi – cum întotdeauna, când un minoritar şade pe banca acuzaţilor – că suferă de demenţă. Medicul expert dr. Sedlac, fiind interogat asupra acestei boli, a declarat că acuzata, deşi suferă, într-un anumit grad, de neurastenie, totuşi nu este iresponsabilă. Complicii s-au apărat că nu au avut cunoştinţă de faptele şi legăturile acuzatei Vass şi nici n-au bănuit ce scop servesc. După ascultarea apărării şi a acuzei, cea din urmă susţinută, cu multă energie, de dl procuror Ghitta, tribunalul, după o chibzuire de o oră, a adus sentinţa prin care inculpata Vass Ana se condamnă la 2 ani, iar Harangozo la un an închisoare corecţională. Complicele Ţigan, în lipsă de dovezi, a fost achitat.

*

Condamnaţii au declarat că fac apel contra sentinţei. Se aşteaptă, cu multă curiozitate, hotărârea Curţii de apel, care, după toate probabilităţile, se va aduce în toamna acestui an (Românul, XV, No. 26, Arad, duminică 29 iunie 1930, p. 1).


1910: Trei ofiţeri ruşi, arestaţi în Cernăuţi, ca spioni

1915, februarie 27, La Revue hebdomadaire: Piaţa din Cernăuţi; foto Edme Vielliard

Dragostea nemărginită şi intere­sul cel mare, pe care îl manifestă Rusia faţă de monarhia noastră şi, în special, faţă de părţile răsăritene ale ei, Buco­vina şi Galiţia, a pus poliţia austriacă pe gânduri. De o bucată de vreme, se abat pe la noi, prin „Dulcea Bucovină” oaspeţi nechemaţi, ba chiar primejdioşi siguranţei statului austriac, veniţi din Rusia, care, cu o abilitate şi exactitate de nedescris şi cu o diligenţă demnă de alte scopuri, iau pla­nuri topografice a diferitelor regiuni şi cu deosebire a părţilor mărginaşe cu frontiera rusească, fac fotografii a feluritelor fortificaţiuni şi se interesează mai de aproape de toate aşezămintele, pe care armata noastră le are în Bucovina.

1915, februarie 27, La Revue hebdomadaire: Piaţa din Cernăuţi; foto Edme Vielliard

Arestările ce s-au făcut, până acum, de poliţia din Cernăuţi, ai cărei agenţi au dat strălucite dovezi că posed un spirit de observaţie foarte fin, au dovedit că aceşti vizitatori nu sunt simpli „sportmanni”, care numai ca să-şi satisfacă unei plăceri fac diferite colecţii de planuri to­pografice şi fotografieri, şi că nici nu sunt oameni de rând, ci că ei, aproape cu toţii, aparţin înaltului corp ofiţeresc rus şi că cu toţi stau direct în serviciul de spionaj al Rusiei.

Cernăuţi, Piaţa “Pajura Neagră” – fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

De câteva zile numai, poliţia cernăuţeană a arestat trei indivizi, tocmai când se îndreptau spre ţara lor, cu acea mulţumire în suflet, pe care o are omul când şi-a împlinit, în mod conştiincios, datoria. Aceşti trei indivizi sunt trei ofiţeri din ar­mata rusească. Ei au fost încredinţaţi cu o misiune specială, din partea Rusiei, şi, din scrisorile aflate la ei, reiese că şi-au îm­plinit cât se poate de bine misiunea lor, umblând prin toată Bucovina. Ei aveau menirea să facă, aici, la noi, studii topogra­fice, în special aveau să studieze mai bine ţinuturile de la frontieră, pentru că, în caz de invazie rusească în Bucovina, ei aveau să servească de conducători ai armatei ruseşti prin aceste ţinuturi. Trebuiau, de departe, să cerceteze podurile din Bucovina, modul cum sunt eventual fortificate aceste poduri, poziţia şi depărtarea dintre olaltă, pentru ca, în caz de necesitate, să servească cu rapoarte cât de detailate. În fine, aveau îndatorirea să facă raport despre numărul magaziilor de pulbere, despre toate depozitele unde se vând sau se află arme, atât în  Cernăuţi, cât şi în provincie, precum şi despre brutăriile militare ş. a. În momentul arestării lor, s-a la ei o vastă corespondenţă, care atestă pe deplin că Rusia, în adevăr, zeloşi spioni şi-a aflat în persoanele acestor trei ofiţeri. Ei au fost predaţi imediat judecă­toriei criminale din loc, iar cu investigaţia a fost încredinţat judecătorul Dr. Preminer. Se aşteaptă încă multe amănunte, interesante de la această investigaţie.

*

Cam în acelaşi timp în care au fost arestaţi cei trei ofiţeri ruşi, poliţia a dat peste o nouă afacere de spionaj rusesc. În această afacere, de astădată, nu sunt implicaţi ofiţeri ruşi, ci un ofiţer din armata comună, cu numele Jovinalli, care are rangul de locotenent. Locotenentul Jovinelli se afla, de mai mult timp, în serviciul de spionaj al Rusiei şi centrul activităţii lui era oraşul Lemberg, în Galiţia,  unde respectivul era cantonat.

Cernăuţi, Casa germană

De vreo două zile, venise în Cernăuţi şi, sub nume fals, locuia într-un hotel. Aici, prin purtarea lui foarte suspectă, a atras atenţia poliţiei. Pe lângă aceasta, se mai adaugă o  înştiinţare  a poliţiei din Lemberg, către poliţia de aici, însoţită de o descriere personală. Această descriere personală se potrivea, întru toate, asupra persoanei locotenentului Jovinelli. Poliţia cernăuţeană nu a mai stat pe gânduri şi, atât în urma purtării suspecte a locotenentului, cât şi, în special, în urma avizului poliţiei din Lemberg, ieri a arestat pe numitul  locotenent.

Cernăuți, în Piața Unirii: vânzătorul de crenvurști

Se asigură că Jovinelli  a venit în Cernăuţi pentru ca să se  întâlnească cu trei ofiţeri ruşi. Norocul însă nu l-a favorizat, de astă dată, căci cei trei ofiţeri au fost arestaţi înainte de a se putea întâlni cu ei. Poate în temniţă să i se împlinească dorinţa de a vedea pe soţii săi, dacă în urmă a avut norocul acesta. Locotenentul Jovinelli în curând va fi transportat la Lemberg.

The New York Times, 25 noiembrie 1917: Împăratul Carolîîn Cernăuţi

 

Oare aceste descoperiri de spionaj în Austria să fie rezultatul înţele­gerii şi păcii diplomatice, pe care d1 Aerender a încheiat-o cu dl Iswolski şi, pe care, cu atâta emfază, a trâmbiţat-o ziarul „Politische Corespondenz” din Viena? (Gazeta Transilvaniei, LXXIII, Nr. 75, Braşov, duminică 4/17 aprilie 1910, p. 3).


1914: Spioni români în Ardeal

Jurământul voluntarilor ardeleni, foşti prizonieri la ruşi, în 15 iunie 1917

 

Este o mizerabilă şi ticăloasa apucătură a şovinismului maghiar calomnierea şi batjocorirea poporu­lui român. E veche aceasta deprindere, foarte veche, din timpurile lui Werböczy şi ale „Aprobatelor”, poate şi de mai înainte. În cărţile aceste şi în alte acte legislative din secolii tre­cuţi, de câte ori se face amintire de Valahi, ei sunt timbraţi ca cei mai mişei şi periculoşi oameni, vrednici de-a fi ţinuţi în opresiune şi sufe­riţi în ţară numai pană când le convine nemeşilor. Au fost, pe acele vremi, stări barbare la noi. Cu aceasta îşi scuză uneori patrioţii înfierbântaţi trecu­tul, ruşinos. Aşa este. Timpul a fost grozav şi barbar, dar barbaria au făcut-o stăpânii nemeşi de pe atunci.

Charles Upson Clark: Familie de germani ardeleni

S-au sfărmat însă „Aprobatele” şi celelalte legi nevrednice, s-au cu­fundat în noianul uitării. Şi, după mai multe şi puternice zguduiri, Ungaria a intrat şi ea în şirul sta­telor moderne. Şi multe s-au schim­bat, multe lucruri noi s-au intro­dus, dar cu puţin folos pentru poporul de rând,. Pentru naţionalităţi s-au votat legi în cameră, cum e, de exemplu, Legea de naţionalitate, dar aceste au rămas literă moartă. Ca în trecut, aşa şi în zilele noastre, dar în formă schimbată.

Chevalier: Ardeleni

Şovinismul oligarhic de acum, văzând că voim a ne susţinea cu toate forţele naţionalismul nostru ro­manic, a introdus, de vreo 4-5 decenii, încoace, iarăşi calomniile şi pervertirile faţă de noi. Întâi ne numeau patrioţi răi, în care nu pot avea încredere, apoi epitetele calom­niatoare s-au sporit uimitor, tot mai severe, tot mai fără scrupule. În adunări publice, în broşuri şi în zia­rele inspirate de şovinismul nesă­buit, am fost atacaţi şi calomniaţi ca duşmani ai patriei şi ai Maghia­rilor, ni s-a reproşat că voim să fa­cem stricăciuni Ungariei, s-o vindem. Cu un cuvânt, mulţi dintre Români au fost declaraţi de trădători de pa­trie, fără să se afle, în nenumăratele procese şi investigaţii, ce ni s-au fă­cut, nici o urmă de trădare de patrie sau de dinastie, nu s-a găsit nici un român trădător.

Defilarea voluntarilor ardeleni prin fata regelui

Patrioţii de contrabandă, patri­oţii şovinişti, însă, merg mai departe la a scorni minciuni, cu scopul de-a compromite întreg neamul românesc. De când noi, Românii de aici, am făcut unele progrese politice şi culturale şi de când România a devenit regat independent, pornirea lor pătimaşă a luat un impuls şi mai puternic. Iar acum, când Româ­nia a pacificat Orientul şi şi-a câş­tigat stima şi iubirea tuturor state­lor europene, atitudinea lor duşmă­noasă s-a potenţat. Iscodesc fel de fel de scorni­turi în vorbirile lor, dar mai ales în ziarele fără conştiinţă, că România e periculoasă pentru Austro-Ungaria, pentru că voieşte, la timp favorabil, să anexeze Ardealul.

Generalul Prezan, salutand ofiterii voluntari ardeleni

Dar, ca România să poată exe­cuta acest plan, trebuie să cunoască pământul Ardealului, munţii, văile, râurile, strâmtorile, drumurile, oraşele şi satele, iar aceasta nu se poate face decât prin un spionaj. Şoviniştii au ridicat o nouă acuză, o nouă calomnie asupra poporului român. Suntem cu toţii spioni, noi, Românii de aici, dar mai ales fraţii din România. Şi în chestia aceasta şovinismul şi-a ajuns culmea obrăz­niciei. Dacă vreun bărbat de-ai noştri merge la Bucureşti, face ser­viciul de spion, raportând cercurilor competente de acolo lucruri secrete din Ardeal. Dacă vin prin Ardeal bărbaţi de valoare din România, sunt priviţi ca suspecţi şi mişcările şi paşii lor sunt urmăriţi în taină. Dar mai mult. După ziarele ungureşti infectate de boala şovinis­mului, România a organizat un în­treg sistem de-a pune la cale spio­najul. Cităm aci două exemple.

The Times history of the World War: Soarta a doi spioni

Săptămânile trecute, ziarele au descoperit un mare act de spionaj, dirijat din România. O mână nevă­zută ademenea pe ţăranii români din câteva comune ale comitatului Hu­nedoarei şi-i trecea în România, ca muncitori. Dar acolo erau instruiţi în „arta” spionajului şi apoi trimişi acasă, încărcaţi cu bani şi însărci­naţi să pregătească satele de pe Mureş pentru cazul invaziunii arma­tei române. Totodată, aveau să tri­mită în România diferite ştiri despre stările de pe acolo. Adică iată pe ţăranii români din un colţ de ţară ca spioni!

Şovinismul turbat şi cu intenţii perverse, după ce ne-a atribuit nepatriotismul, trădarea de patrie, acum ne face şi spioni!

1917, Bojan: Untersuchung Spionageverdächtiger

: Natural că s-au introdus cer­cetări în sate, dar nu s-a putut afla nici un spion. Doar s-a constat atâta că, din unele sate, trec sporadic Români în România şi alţii se în­torc acasă. Aceştia vin cu parale, câştigate cu muncă grea, acolo. O ştiau aceasta denunţătorii la ziare, dar s-au folosit de emigra­rea unor ţărani români în România, unde căutau lucru cinstit, să ne calomnieze ca pe nişte oameni care sunt în stare să trădeze patria prin spionaj.

Ostaşi austrieci

Un alt caz de felul acesta se relevă acum. Ziarul şovinist „Pesti Napló” constată, în numărul său de Duminecă, că „în Ungaria şi mai ales în Ardeal se află o mul­ţime de spioni români. Această afirmaţie – zice ziarul – se do­vedeşte prin denunţul ce l-a făcut, zilele acestea, ministrului de război din Viena un desenator, Iosif Tem­pinsky”. Ziarul spune, că desenato­rul a fost în România, unde, con­venind, la Brăila, cu nişte ofiţeri, ei i-ar fi propus „să facă spionaj în Ardeal”. El a respins propunerea, dar, trecând prin Ploieşti, ar fi asistat la sosirea unei trupe române de teatru, „care venea din Ungaria”. Printre actori s-ar „fi aflat şi doi ofiţeri români, care ar fi făcut spionaj în Ungaria”. Tempinsky a venit apoi în Austro-Ungaria, unde a făcut denunţul, iar ministrul de război a orânduit o anchetă în această chestiune.

Ostaşi austrieci

Astfel e informat propovăduito­rul de neadevăruri, ziarul „Pesti Napló” . Cine e acel Tempinsky, ce pont se poate pune pe denunţul lui, şi că peste tot s-a făcut un astfel de de­nunţ – nu putem şti. Tot lucrul se pare forţat, o scornitură, o ştire fantezistă. Dar aceasta e suficient ca ziarele ungureşti să alarmeze lu­mea, că s-a găsit un nou mijloc la neamul românesc de a submina statul ungar şi a-i pregăti căderea – mijlocul de spionaj. Scopul acestor fel de apucături e a arăta în sus, la Viena, şi poate până la Ber­lin, iar în jos, opiniei publice ungureşti, că Românii sunt un popor re­bel, duşman monarhiei şi pervers. Ei nu merită nici un sprijin, şi aici, în Ungaria, nu li se pot acorda drep­turi şi privilegii, căci ar folosi favo­rurile spre ruinarea Ungariei.

Baterie de tunuri austriacă

Ştim noi că, în multe părţi, nu se va da crezământ acestor calom­nii, dar şoviniştii şi alţi duşmani ai neamului nostru vor folosi, de câte ori li se va da ocazie, această nouă şi mârşavă ponegrire şi calomnie faţă de noi. Patrioţi răi, duşmani, trădători de patrie şi, în zilele noastre – spioni. Protestăm contra acestor apu­cături nevrednice şi păcătoase şi le denunţăm lumii ca nişte minciuni grosolane şi impertinente, menite a compromite un neam viguros şi cu conştiinţă de demnitatea sa (Gazeta Transilvaniei, LXXVII, Nr. 129, Braşov, sâmbătă 14/27 iunie 1914, p. 1)


Pagina 1 din 212