BUCOVINA ROCK CASTLE PERPETUUM | Dragusanul.ro

GUILTY şi redimensionarea prin creaţii noi

 

 

 

Împărtăşind întru totul opinia ziaristului orădean Virgil Cosma, care, ascultând piesa „Opium”, a trupei bucureştene GUILTY, pe care am redistribuit-o ieri, seara, scria, cu trimitere la vocea solistului peruvian Rubén Villanueva, că „vocea iese din comun, se detaşează imediat”. În armonie desăvârşită cu această voce singulară şi bine definită se distinge orchestraţia, care subliniază exact atât cât trebuie, în cadrul unei discipline creative demnă de toată admiraţia, care include, desigur, şi filmul video – la fel de discret şi de armonios, în tentativa spre un epic baladesc discret şi, în bună parte, dominat de simbolurile lirice ale iubirii.

 

 

Trupa GUILTY, care se revendică prin două caracteristici stilistice (Rock Alternativ şi ecouri/nuanţe de Post-Punk), are în Componenţa sa pe ghitaristul Renan Santos (Brazilia), pe tobarul Cristi Diaconu (România), pe basistul Silviu Ruta (România, care mi-a scris), şi pe vocalistul Rubén Villanueva (Peru), care s-a mutat la Bucureşti cu intenţia şi din nevoia de a face muzică rock.

 

 

 

Opium” nu este neapărat o piesă rock şi poate că nici baladă rock, ci o desfăşurare armonioasă de naraţiuni muzicale, care-şi pot afla rădăcini şi în alte genuri înrudite, ba chiar şi în muzica sud-americană, deşi tentaţia, vizibilă – de altfel, vizează pacea calmă a baladescului universal, semnătura rock fiind dată de orchestraţie, care, la rândul ei, cuprinde şi pasaje de rock simfonic demne de luat în seamă.

 

 

Într-o lume nenorocită de plăgile prezentului, iată că rockul, şi în cazul trupei GUILTY, nu doar că supravieţuieşte, ci se redimensionează prin creaţii noi, care vor ieşi la iveală, una câte una, şi în perioada care urmează. Şi e bine să ştim că doar acolo unde cântecele răsună tac tunurile şi, odată cu ele, toate nenorocirile care le însoţesc.