Îmbătrînește noaptea-n jurul meu,

Gătită-n straie de-mprumut și moarte,

Bat clopotele ultimului zeu

Și rugi albastre fumegă-ntr-o parte,

Iar cerul se-mpietrește peste tot,

Zvîrlind în noi cu zile căzătoare,

Pentru zăpezi căutăm un antidot,

Mințindu-ne că zborul nu mai doare,

Ne dezvelim de numele stingher,

Rămînem goi în gerul din fîntînă,

Și adunăm cuvintele din cer

Tăindu-ne cu verbele la mînă,

Și înc-un an s-așază-n insectar,

Însulițat cu bolduri într-o coastă,

Cu aripi reci, visează tot mai rar

O noapte pătimită și albastră,

Iar noi, desculți, păzim mereu cu sîrg

Colecții infinite de milenii,

Din cînd în cînd mai coborîm la tîrg

Și vindem rumeneală pentru denii,

Din subsuoara noastră, hotărît,

Se naște-o noapte nouă și se duce…

Rămînem cu tot raiul zăvorît

În cumpăna amară de sub cruce…