PARTITURI CÂNTECE VECHI | Dragusanul.ro

Cântece populare ucrainene din 1910

 

 

 

O interesantă colecţie de melodii populare ucrainene, multe dintre ele hore moldoveneşti, altele mazurci şi polci, ba chiar şi şlaiere, toate din zona polono-moldoveană Galiţia-Bucovina, se găseşte printre comorile bibliotecii electronice POLONA (polona.pl), de unde am preluat-o, pentru a o pune la dispoziţia ucrainenilor din întreaga Bucovină şi mai ales a celor din judeţul Suceava, care nu trebuie să se epuizeze spectacular cu cântece ruseşti. O să trimit culegerea şi zicălaşilor Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, cu speranţa că, atunci când vor avea un răgaz, vor selecta cele mai frumoase piese ale “contaminării” folclorice şi le vor face să răsune iar, după un veac şi mai bine de uitare.


Cântece româneşti din anii 1920

 

 

 

În afară de câteva colinde străvechi (LEUL, LA LINA FÂNTÂNĂ, VASILCA), de cântece basarabene precum NISTRE, NISTRE, APĂ RECE şi de alte cântece româneşti la fel de surprinzătoare, mai ales prin poziţionarea geografică (majoritatea, în Banat!), în anii 1920, ziarul „Cultura Poporului” nu publica şi alte partituri, iniţial din lipsa linotipiştilor, ulterior, din lipsa culegătorilor de melodii.

 

Dar cântecele acestea merită centralizate, adunate între două coperte, în condiţiile în care ele păstrează încă ecouri ancestrale, deci contururile din ce în ce mai difuze ale spiritului românesc. Pot fi folosite de oricine, fără aprobarea nimănui, pentru că ele aparţin tuturora, făcând parte din moştenirea noastră identitară.

 

Inedit mi se pare a fi Colindul LEUL, închinat primelor generaţii de oameni vorbitori („generaţia de aur” – cum o numea Hesiod), care au trăit în vremurile în care Soarele răsărea din CONSTELAŢIA ZODIACALĂ LEUL, colind care se cânta, prin anul 1927, şi în Ialomiţa (comuna Lupşanii), dar, în ciuda unor vestigii lingvistice, precum „le roilea, le roi, domnilea”, păstrate în text, nu sună deloc mongoloid, precum colindul transilvan, cu acelaşi titlu, din repertoriul lui Grigore Leşe. Linie melodică simplă (am să-l rog pe Răzvan Mitoceanu să-mi trimită o înregistrare cu interpretare la vioară), text care anticipează „urătura” (aratru = plug) de mai târziu, colindul LEUL, pe care şi Mihai Vulpescu, din postura de culegător, îl socotea alegorie a vânătorii, înseamnă, practic prima şi cea mai veche alegorie, alterată de trecerea veacurilor, a vremilor primordiale.

 

Dar, despre astea am scris pe larg în „Cartea Datinii”, vol. I şi II, aşa că nu voi mai insista, scopul meu fiind, aşa cum am mai scris-o, doar punerea la dispoziţia celor interesaţi.

 

Ion Drăguşanul

 


PARTITURI Cântece româneşti ale anului 1924

 

 

 

După ce am copiat partiturile unor vechi cântece româneşti din întreaga ţară, le-am adunat în format pdf, ca să nu consum prea mult spaţiu, şi am constatat, cu plăcută surprindere, că în noul format partiturile sunt de-a dreptul lizibile, ca să nu mai vorbesc de faptul că pot fi salvate de oricine. Precizez, încă o dată, că orice material de pe acest site poate fi folosit, fără consimţământul meu, gratuit, dacă îi este cuiva de folos.