BUCOVINA ROCK CASTLE 2020 | Dragusanul.ro

S-a întâmplat vinerea, sâmbăta şi duminica viitoare!

 

 

Împreună cu Liviu Velniciuc, prieten, coleg şi om cu sufletul ca pâinea caldă, am trecut Carpaţii – Doamne, ce minunăţie ne-ai clădit până la cer! Am poposit acolo, la tălpile bunului Dumnezeu, împrospătându-ne sufletele, apoi am tot mers până la Cluj-Napoca, cetate întotdeauna mai puternică decât vremurile, în care îşi află împlinirea şi rostul în viaţă mai toţi tinerii Moldovei, inclusiv cei de dincolo de Prut. Talerul cerului a înclinat întotdeauna cu mai multă speranţă şi cu şanse reale spre dincolo de Carpaţi, aşa că, în clipa de faţă, chiar şi componenţii tinerei trupe sucevene „Nightmarion”, care a debutat la „Bucovina Rock Castle” anul trecut, deja se stabilesc definitiv, unul câte unul, la Cluj-Napoca, de unde îl luăm, de pildă, pe basistul trupei, Alex Tipa. Practic, aducem dincoace de Carpaţi fiii risipitori din trei trupe, „Luna Amară”, „Toy Machines” şi „Nightmarion”, ca să filmăm un concert cu 10 cântece, pe care să le distribuim vineri (3 piese), sâmbătă (3 piese) şi duminică (4 piese), dar în vinerea, sâmbăta şi duminica în care ar fi trebuit să ţinem festivalul, ca închinare, ca ţipăt, ca lumânare.

 

 

Zice-se că în vremile vechi, când ţi se lehămisea de civilizaţie, bătrânii urcau în munţi, se întindeau pe o lespede şi aşteptau somnul întoarcerii în cer. Iar pentru Mihnea Blidariu, Andi Drăguşanul şi Alex Tipa întoarcere în cer înseamnă revenirea în şanţul Cetăţii pentru vestiri şi despovărări. Ionuţ Cozmin Manolache, un optimist incorigibil, rămâne pe vecie la Suceava, ca ambasador „Bucovina Rock Castle în tumultoasele şedinţe cu invitaţi biblici ale Consiliului Judeţean. Ai dracului credincioşi: ăia dau voturile disciplinat şi cazon doar politrucei care le pupă în fund ciobanul, aşa că politica se poartă smerelnic de înţelegător cu zevzecii inchiziţiei culturale, de te apucă greaţa din piesa lui Mihnea Blidariu. Ca să te salvezi de năpastele pe care le vor aduce ăia asupra lumii prin rugăciuni, urci în Carpaţi şi uiţi de bezna prostiei omaneşti măcar pentru o vreme.

 

 

Observaţi: trag de timp, doar ca să pot posta şi a treia poză de pe acoperişul lumii, inclusiv pe cea a bunului meu coleg, Liviu Velniciuc, preferatul rockerilor şi din ţară, şi de prin cele ţări ale lumii, de unde i-am adus ca să ne sprijine în tentativa noastră de a semnala existenţa Sucevei.

 

 

În fine, după 16 ore de drum (Liviu e fost şofer de autobuze europene, dar europenii n-au Gura Humorului, Câmpulungul, Pojorâta, Becleanul, care să înţepenească traficul până la a-ţi râde melcii în nas), ajungem de unde am plecat: la Suceava. Şi muzicienii sunt frânţi de oboseală, dar am suficiente paturi în casă (doar nu vreţi să irosească bugetul patriei două nopţi de cazare la vreun hotel, când eforturile electorale ale întregului popor sun atât de epopeice!), ca să-i pot recupera până dimineaţa, când urcăm în şanţul Cetăţii, acolo unde Dănuţ Lungu, Nicolae Gabriel Sandu şi Gheorghe Senciuc deja au instalat aparatura de sunet, de filmat şi de ce mai trebuie, vreme în care Poetul Roman Istrati, întotdeauna solidar cu „Bucovina Rock Castle”, pentru că i se urăşte să tot joace „Barbut” cu bunul Dumnezeu, mai face o şotie şi-i trimite o diplomă şi un premiu pentru poezie şi muzică, prin intermediul lui Marius Bruja, lui Mihnea Blidariu, de la „Luna Amară” şi de la „Bucovina Rock Castle”, ca şi „Luna Amară”.

 

 

În fine, sub un soare mai dulce ca mierea (oricâte rugăciuni ar deversa biblicii, Sfântul Soare nu ne va părăsi niciodată – se ocupă Roman Istrati, ambasadorul nostru în Ceruri, de chestia asta), încep cântările şi filmarea. Am parte, împreună cu Bianca Bodnar, Diana Damian, Ionică Băiţan şi un invitat de onoare, domnul Theodor George Sauciuc, de doar un anişor – topit după muzică şi călărindu-şi tătânele numai zâmbet. Romică Istrati îşi şopteşte, de acolo, din ceruri: ţine-ţi-o tot aşa, că şi lui Dumnezeu îi place; când i-am arătat boboroazele, a strâmbat din nas, apoi a trimis îngerii, să desprindă din aripi câte o boare, ca să nu vă copleşească risipa asta de dragoste solară…

 

 

Nu mă credeţi? Aşteptaţi pănă vom posta concertele şi o să vedeţi că nu umblu cu hiperbole vag metaforice. Până şi pe bunul Dumnezeu o să-l puteţi zări, iar dacă nu, înseamnă că aţi păcătuit iremediabil, urmându-i pe ciobanii bigoţi, inclusiv politici, pe care îi apasă anatema Victoriei din Timpuri Noi. Parol.

 


NU!

 

 

BUCOVINA ROCK CASTLE – NU!

 

Şi mi se pare firesc să nu expunem tinerii la un risc,

în condiţiile aglomeraţiei pe care o produce acest festival.

 

BUCOVINA ACOUSTIC PARK – NU!

 

Şi nu mi se pare firesc, dar înţeleg, mă resemnez şi accept.

 

Regret că trebuie să vă dau două veşti proaste. Ba şi o a treia: în septembrie va atenta la votul public celebra ex-perfectă Mirela Adomnicăi, aşa că, din toamnă s-ar putea să spuneţi ADIO pentru totdeauna muzicii rock la Suceava. Mie nu-mi mai pasă: sunt prea bătrân ca să-mi mai pese.


Bucovina Acousti Rock – Ediţie specială

 

 

 

Încă nu am siguranţa că măcar segmentul de festival al muzicii cu adevărat vii de la Vatra Dornei se va face, în condiţiile în care ediţia a X-a a Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE se va ţine abia în 2021, dacă istoria civilizaţiei umane se va întoarce la normalitate până atunci. Deşi organizată, nu putem susţine ediţia în acest an, pentru că aglomerarea de public, într-o locaţie limitată, ar putea pune vieţi în pericol. În schimb, BUCOVINA ACOUSTIC PARK, festival premeditat pentru ascultarea muzicii, a beneficiat, de la prima ediţie, datorită dornenilor, de condiţiile de preveniţie pe care legea le impune astăzi: paleţi aşezaţi la distanţă unul de celălalt, pe care încap câte două persoane şi care pot fi urcaţi pe noua locaţie, Pârtia „Veveriţa”, în răspândirea necesară, condiţionată de lege. Accesul, dezinfecţia şi termo-scanarea pot fi bine gestionate, iar puncte de dezinfecţie pot fi plasate oportun şi pe pârtie, şi la toaleta modernă a pârtiei.

 

 

Practic, nu există nici un motiv care să suspende festivalul de la Vatra Dornei, în condiţiile în care şi controlul numărului de spectatori se poate realiza, corect şi eficient, prin brăţări – maximum 500, care se pot distribui, prin Casa de Cultură din Vatra Dornei, în prima jumătate a lunii iulie, propunerea noastră, a organizatorilor, pentru desfăşurarea festivalului vizând zilele de 24-26 iulie 2020 sau 31 iulie – 2 august, perioadă în care se va fi ieşit din rigurosul exces necesar de prevenţie. Iar dacă se va aproba (luni vom avea discuţia finală cu Consiliul Judeţean Suceava) măcar atât, adică festivalul de la Dorna, vom combina acusticul cu rockul, pentru a menţine vii şi respiraţiile BUCOVINA ROCK CASTLE, prin geamănul BUCOVINA ACOUSTIC PARK.

 

 

De ce îmi doresc segmentul dornean al muzicii veşnic vii? Pentru că este nevoie de speranţă, de încredere, de normalitate, pentru că tinerii merită măcar atât în predispoziţia sărbătorească a vârstei lor. Şi ar mai fi şansa contribuţiei la sporirea gradului de ocupare a patrimoniului de cazare dornean, şi ar mai fi şi filmele concertelor, care rămân şi vor dăinui ca mărturii.

 

 

Costurile ediţiei sunt penibil de mici (a doua sută cincizecea parte din premiul acordat recent de Ministerul Culturii celor doi cetăţeni care, în mod sigur, nu produc muzică şi cu atât mai puţin cultură), iar Preşedintele Gheorghe Flutur, care, ca de fiecare dată, se arată binevoitor cu orice demers cultural real, nu ar avea nici un motiv, luni, să nu aprobe simbolica ediţie specială a festivalurilor BUCOVINA ACOUSTIC PARK şi BUCOVINA ROCK CASTLE de la Vatra Dornei. De asta mă folosesc de câteva fotografii de la ediţiile anterioare, pentru a proba că măsurile impuse de pandemie astăzi au fost respectate de noi dintotdeauna, din respect faţă de muzică şi faţă de cei cărora ea li se adresează. Dacă o fi, se va întâmpla, iar dacă nu o fi, veţi deduce singuri cine vă sunt potrivnicii.

 

 


5.000 ani de muzică rock, 10 ani de Bucovina Rock Castle

 

Toată lumea știe că muzica rock, specifică celei de-a doua jumătăți a secolului trecut, ar fi apărut prin anii 1950, având ca rădăcini rock and roll-ul, ritmurile de country și de blues și descătușările de imaginație specifice jazz-ului. Rock-ul în sine înseamnă o descătușare și o vibrație de protest împotriva dogmelor de orice natură (religioasă, socială, istorică etc.), exprimată în ritmicități primordiale și, de aceea, aparent sălbatice, deși nu sunt decât metafizice, adică menite să concretizeze o stare de armonia.

 

Fără îndoială că nici un creator al noului gen de muzică rock nu căuta o înrădăcinare în tradiții muzicale străvechi și nici nu e de presupus că denumire rock ar avea o ascendență spirituală conștientă, dar în natură nimic nu este întâmplător și, cu atât mai puțin, ciclicitatea. Indiferent de argumentele și de premeditările de care s-au folosit Bill Haley, Chuck Berry, Elvis Presley, Bo Diddley, Buddy Holly, Little Richard și așa mai departe, rock-ul contemporan înseamnă o noutate, care nu își conștientiza rădăcinile străvechi, pentru că, dacă le-ar fi deslușit, s-ar fi contrazis intențional. Numai că „muzica rock”[1] (Rockenmusik), adică „legile” (Rockengesetze) care se cântau, ca să nu se uite, după cum scria Aristotel, se cânta, la începuturile conștiente ale omenirii, în cadrul ceremoniilor totemice inițiatice din „peșteră” (Rockenstube), ceea ce înseamnă o vechime ciclică de peste 5.000 de ani.

 

Termenul rock (stâncă, semnificând peștera din munte, cu inițieri atribuite lui Platon, care nu are astfel de inițieri – înapoi, la Platon, domnilor!) a fost folosit, pentru prima dată, în 1898 – deci cu mai bine de 50 de ani înainte de apariția noii muzici rock, de către istoricul german al culturii Theodor Vernalcken, în Zeitschrift für österreichische Volkskunde (Jurnalul folclorului austriac), într-un studiu despre cântecele lunare ale străvechimii, care încă mai supraviețuiesc drept colinde (muntele luminii întărite – cea echinocțială de primăvară) sau calinde (nașterea luminii întărite – termen din care descind etimologic calendele romanilor).

 

Cântecele acelea străvechi (Rockenmusik), care se cântau în peștera inițiatică (Rockenstube), drept legi (Rockengesetze), au avut aceeași dezinvoltură spirituală, pe care îl are rock-ul de astăzi, inclusiv cel care se aude, în ciuda prigoanelor religioase, în șanțul de apărare al Cetății Sucevei (splendidă Rockenstube!), de zece ani, încoace. Nu este deloc o găselniță titlul de care m-am folosit, pentru că Bucovina Rock Castle va fi, și în ediția a X-a, din 2020, o armonioasă inter-determinare între Rockenmusik, Rockengesetze și Rockenstube, adică, așa cum zicea Pithagoras, muzica planetelor, pe care numai unii o pot auzi, ca să ne-o transmită tuturor, în nopțile cu adevărat sfinte și sărbătorești.

 

 

[1] Vernalcken, Theodor, Die Frau Holle in Österreich, în Zeitschrift für österreichische Volkskunde, Wien 1898, pp. 1 şi urm.


Unde ascultaţi şi votaţi trupele din concursul BRC 2020

 

Ca să înlesnesc intrarea în pagina de concurs BUCOVINA ROCK CASTLE 2020, din site-ul oficial al festivalului, am creat legătura directă, marcând cu săgeata neagră rubrica în care se află pagina, Play@BRC. Deci, dacă doriţi să ascultaţi trupele viitorului rockului românesc – ceea ce eu voi face îndată, faceţi click pe imaginea de mai sus şi, ajunşi direct în pagină, faceţi click pe fotografia cu o trupă sau alta, accesând viceoclipul. Observ că bătălia voturilor a început şi mă bucur pentru toate trupele din concurs (deja sunt 18).


Pagina 1 din 212