1943: B. Frunte: Frescă bucovineană
Colinele bucovinene
Arcuiesc în zare ca nişte sprâncene;
Cerul se odihneşte peste brazi şi fragi
Iar stelele toate răsar pentru magi…
Casele albe ca smântâna
Stau îmbrobodite ca femeile şi fetele mari,
Care duminica şi sărbătorile fac cu mâna
La toate trenurile încărcate cu militari.
(Câte priviri obraznice nu dezbracă
Bundiţele miţoase de peste ie,
Sub care stau gata de joacă
Iepurii sânilor ca-ntr-o colivie!).
Pentru călătorul înfometat
Aici pâinea dragostei se coace
Ca într-un cuptor fermecat,
Iar pentru sete
Izvoarele albastre curg în ochii de fete;
Privirea lor din depărtări ameţitoare
Toarnă oricui pe inimă răcoare.
Peste umeri ca o lavalieră ţi se aşterne seninul…
Şi butoaiele amintirii îşi tulbură vinul;
Mestecenii ca nişte lumânări
Ard lumină albă pe cărări…
Vatra cerului cu stele
Pare o cunună de busuioc şi uscăţele
Pentru luna bucovineană
Agăţată de bolta ca o icoană.
Vorbele oamenilor de aici sunt late şi clare
Ca şi chimirul cu care se încing
Şi inima lor e largă şi deschisă cât o zare…
Aici, în Bucovina, luceferii niciodată nu se sting!…[1]
[1] Bucovina literară, No. 82, Anul III, duminică 26 decembrie 1943, p. 5