BUCOVINA ÎN POEZIE | Dragusanul.ro

1943: B. Frunte: Frescă bucovineană

 

 

 

 

 

 

Colinele bucovinene

Arcuiesc în zare ca nişte sprâncene;

Cerul se odihneşte peste brazi şi fragi

Iar stelele toate răsar pentru magi…

 

 

Casele albe ca smântâna

Stau îmbrobodite ca femeile şi fetele mari,

Care duminica şi sărbătorile fac cu mâna

La toate trenurile încărcate cu militari.

 

 

(Câte priviri obraznice nu dezbracă

Bundiţele miţoase de peste ie,

Sub care stau gata de joacă

Iepurii sânilor ca-ntr-o colivie!).

 

 

Pentru călătorul înfometat

Aici pâinea dragostei se coace

Ca într-un cuptor fermecat,

Iar pentru sete

Izvoarele albastre curg în ochii de fete;

Privirea lor din depărtări ameţitoare

Toarnă oricui pe inimă răcoare.

 

 

Peste umeri ca o lavalieră ţi se aşterne seninul…

Şi butoaiele amintirii îşi tulbură vinul;

Mestecenii ca nişte lumânări

Ard lumină albă pe cărări…

Vatra cerului cu stele

Pare o cunună de busuioc şi uscăţele

Pentru luna bucovineană

Agăţată de bolta ca o icoană.

 

 

Vorbele oamenilor de aici sunt late şi clare

Ca şi chimirul cu care se încing

Şi inima lor e largă şi deschisă cât o zare…

 

 

Aici, în Bucovina, luceferii niciodată nu se sting!…[1]

 

 

 

 

[1] Bucovina literară, No. 82, Anul III, duminică 26 decembrie 1943, p. 5


1944: Paul Sterian: Voroneţ

 

1937: Expoziția Universală de la Paris, Mănăstirea Voroneț

 

 

 

Pe sub a streșinii cojoacă

Ascunzi icoane ce se joacă;

La pasul tău, prin lan de grâu,

Mioarele îți sar din brâu.

 

 

În bâtă stai – în contrafort –

Păzind martirii de duh mort,

Tu, baci de sfinți și-anahoreţi,

Prea fericite Voroneţ!

 

 

Cu-nflorituri de arnăut

Credința zeghe ţi-a crescut,

Iar florile de luna mai

 

 

Pe tine scriu şi în câmpie

A tainelor caligrafie,

Judecată: Iad și Rai[1].

 

 

 

[1] Bucovina literară, No. 91, Anul IV, duminică 27 februarie 1944, p. 7


1941: Teofil Lianu: Boian

 

 

 

I.

 

Amurg de aur, vis împărătesc:

Trei turnuri, trei biserici cresc;

Pe ele Dumnezeu trudit îşi culcă

Tristeţea Lui, ca bruma peste luncă.

 

S-apleacă pomii de atât troian,

O stea s-aprinde-n slavă cât un bou

Şi altele mai mici şi încă una;

De către câmp, albeşte cerul luna.

 

Din case luminate, lângă drum,

Se-nalţă-n aer caiere de fum,

Iar plopii, stau de strajă, albe suliţi

Şi noi ne pierdem prin tăcute uliţi.

 

II.

 

În Iunie. Semănătura mare,

Lumina zilei clară, fără nori,

Pe sape se apleacă prăşitori,

Pelinu-i nalt şi socul greu de floare.

 

Sub peri umbroşi amiaza-ncet se cerne

Prin ramuri cu frunzişul răcoros.

E cerul lângă ierburi, cerul jos.

Amestecat în miros de lucerne.

 

Cu gene lungi de aur sânziene

Şi-apleacă frunţi curate la pământ.

În boarea caldă, morile de vânt

Îşi răsucesc aripile alene

 

III.

 

Bate luna numai lutul,

Numai valea, numai Prutul

Şi se lasă-n ceea parte

După somn si după moarte.

 

Sălcii joase, jos frunzişul,

Albă-i valea, alb prundişul;

Murea-n foi de iasomie

Culcă-şi fruntea azurie.

 

Se apleacă-n somn alunii;

Stele mari în vârşa lunii;

Şi nisipul, ca ghiocul,

Îşi priveşte-n apă jocul.

 

Peste lozia înaltă,

Drum pe lumea ceealaltă.

Zboară pasăre străină,

Fără grai, fără hodină[1].

 

 

 

[1] Convorbiri literare, Nr. 7, Anul LXXIV, iulie 1941, pp. 755, 756


1996: Arcadie Arbore: Mater Dolorosa

 

 

 

 

 

 

Te mai gândeşti, tu, mamă a durerii,

La fiul tău, în lume pribegind,

La hanuri triste, noaptea, poposind,

Şi bând, mâhnit, la mesele tăcerii?

 

 

Îţi aminteşti, poate, de-un vechi colind,

Cântat, demult, sub steaua serii,

Când tatăl mai trăia şi merii

Cădeau, din somn livezile trezind?

 

 

O, părul tău cum se făcu de fum,

Cel care-a fost, odată, de lumină,

Când, tânără treceai, cântând, pe drum!

 

 

Azi, tot mai rar, făptura ta puţină,

Spre poartă-ţi porţi şi palma pui

La ochi, şi-aştepţi cei duşi să vină…[1]

 

 

 

[1] Rachieru, Adrian Dinu, Poeţi din Bucovina, Editura „Helicon” Timişoara, 1996, p. 49

 


1996: Rose Ausländer: Bucovina II (Bukowina II)

 

 

 

 

Ţinut ce m-a

întruchipat

 

 

cu braţe de ape

plete de păduri

culmi cu afine

de miere neagră

 

 

Cântări înfrăţite

în patru graiuri

sub dezbinate vremi

 

 

Nestăpâniţi

năboiesc anii

la malul surpat[1]

 

 

 

[1] Rachieru, Adrian Dinu, Poeţi din Bucovina, Editura „Helicon” Timişoara, 1996, p. 45


Pagina 1 din 1512345...10...Ultima »