ARHIVĂ MOLDOVENEASCĂ | Dragusanul.ro

Neamul lui Toader „Ojică din Pojorâta”

 

Pojorâta, munţii Adam şi Eva – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

 

 

Neamul de străjeri câmpulungeni OJICĂ, deşi foarte vechi, după cum o probează aria şi mulţimea pământurilor, începe, din perspectiva atestării documentare, cu Toader „Ojică din Pojorâta”, înregistrat în recensământul rusesc din 1772, ordonat de mareşalul de câmp Rumeanţev, şi la Câmpulung, şi la Pojorâta, dar niciunde altundeva în Moldova, ceea ce probează că Toader, care păstra, în Câmpulung, casa părintească, din postura de fiu mezin al părinţilor săi, beneficia de o vechime a neamului său străjeresc, cu statul de răzeş. Ceilalţi Ojică, Pavel şi Constantin sunt înregistraţi doar la Pojorâta. În 1793, acelaşi Toader Ojică este menţionat la Ciocăneşti, în vreme ce Pavel apare, în 1778, drept câmpulungean, ceea ce înseamnă că el era mezinul lui Toader Ojică şi de aceea primeşte casa din Câmpulung, deşi avea una şi la Pojorâta. Tot Pavel va moşteni şi pământurile tatălui său Toader, de la Ciocăneşti, unde trăia încă la anul 1840.

 

 

Cât despre Toader Ojică, falsificator al unui zapis, în 1793 (era, deci, ştiutor de carte), notat când Ojică, când Ujică, acesta dispare din mărturiile câmpulungene după anul 1797, atunci când Karl Manz, Cavaler de Mariensee, colonizează Ciocăneşti (Tschkaneschty) cu mineri şi meşteşugari germani. O fi vândut parte din moşiile lui nemţilor şi s-o fi mutat altunde, la Războieni sau la Pipirig, împreună cu măcar unul dintre feciorii săi? Un răspuns nu se poate da, deşi, prezenţa ulterioară a unor Ojică în aceste locuri confirmă această ipoteză.

 

Oricum, condicile parohiale de după 1800 din Războieni şi Pipirig, dar şi din alte sate, precum Cârligi sau Vânători, pot dezvălui povestea diverselor încrengături ale neamului Ojică, eu întâlnind, pe calea Monitorului Oficial, în 1914,pe Mihai Ojică din satul Cârligi, cu pământ arabil în partea de răsărit a tarlalei „după Deal”[1], iar în 1930, pe „Maria Ioan Ojică, din comuna Vânători-Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ, a intentat acţiune de divorţ soţului ei Ioan Ojică, cu acelaşi domiciliu. Din căsătoria lor au copiii: Gheorghe, de 15 ani, Dumitru de 10 ani şi Maria de 6 ani. Soţul pârât are 25 prăjini loc de grădină în comuna Vânători-Dumbrava Roşie”[2].

 

Pojorâta, munţii Adam şi Eva – de Mattias Adolf Charlemont

 

 

În mărturiile documentare, deci, pot fi aflaţi, în vechime, doar:

 

 

OJICĂ, Toader, Pavel, Constantin (1772, Pojorâta-Câmpulung, D2N[3], 93)

 

 

UJICĂ, Pavel (1778, Câmpulung, TVS[4], 126), Niculai (1783, Ciocăneşti, Câmpulung, TVS, 146), Gheorghe (1792, Ciocăneşti, TBC[5], 49), Toader (1793, Ciocăneşti, Câmpulung, TVS, 235), Ioniţă (1822, Pojorâta, TBC, 96), Pavăl (1840, Ciocăneşti, TDS[6], 606), Chirilă, Ioachim (1893, Ciocăneşti-Dorna, D2A[7], 400).

 

 

Recensământul lui Rumeanţev[8], din 1772-1773, înregistrează în Câmpulung, cu casă, dar şi cu gospodărie în Pojorâta, pe: Toader OJICĂ (Ojică din Pojorâta), Pavel OJICĂ, Constandin OJICĂ (Ojicu). Conform aceluiaşi recensământ[9], din 1772-1773, în vatra târgului Câmpulung Moldovenesc locuia Toader OJICĂ.

 

Alois Ziegler: Miri din Pojorâta 1876 – Colecţia Vasile Ursache

 

 

1793: În 2 februarie 1793, Simion Ţigane din Ciocăneşti, trimis de Scaunul de Câmpulung, stabileşte, după „hotarnica dintâi”, hotarele răzeşiei strămoşeşti de la Frunţi, în munţii Dragomăneşti. În 22 noiembrie 1793, s-a făcut hotarnica imaşului sătesc din Ciocăneşti, în dauna unui zapis falsificat de Toader Ujică: „De supt bâtca Oiţii, drept la vale, în picior, unde s-a pus piatră de hotar; şi pogoară drept în pârâul cel din mijloc a Furciturilor; şi apucă pârâul, în vale, până ce dă în pârâul Colacului; şi trece peste pârâul Colacului şi apucă sâhla, în gios, până în capul dealului şi drept în părău Brezi; şi părăul Brezi, la deal, până în mijlocul muntelui Mestecănişului, în vărvu; şi din vărvu, drept în gura plaiului Colacului, iar movilă; şi iar suie la bâtca Oiţii, de unde s-a început”. Martori: vornicul de Ciocăneşti, Ghiorghe Rus, Vasile Oane, Nistor şi Precop Lupăescu, Vasile Purcelescu.

 

 

1893: Şcoala nouă din Ciocăneşti a fost sfinţită, în 7/19 ianuarie 1893, de protoereul şi vicarul protopresviterial George Balmoş, asistat de parohul local, Roman Bărgăuan, şi de espozitul parohial din Iacobeni, Dionisie Constantinovici. La ceremonie a participat, dintre ciocăneşteni, şi „vrednicul preot cărunt, George ZUGRAV”, fiul lui, silvicultorul Iustin ZUGRAV, învăţătorul Mihai PAŞCAN, învăţătorul pensionar din Ciocăneşti Ambrosie ZUGRAV, primarul Iosif CIOCAN, cantorul Ioan POLIOVEIU, Catinca MAGALEVICI, Mihai TOMOIOAGĂ, Toader LUPESCUL, Iacob SCEUL, Vasile ŢĂRAN, Ioan LUPESCUL, Dumitru SCEUL, Loghin SCEUL, Petrea SCEUL, Petrea LEHACI şi Iacob LUPUESCU, care, gospodari de frunte fiind, au făcut donaţii în bani[10]. Cu această ocazie, s-au colectat 154 florini, de la gospodarii satului, suma fiind „menită să fie temelia la un fond şcolar, din al cărui venit să se sprijinească, în tot anul, copiii sărmani de la această şcoală”[11]. O colectă, în folosul Societăţii „Şcoala Română”, făcută la Ciocăneşti, în 1893, de parohul Roman BÂRGĂUAN, menţionează următoarele nume de localnici: învăţătorul Mihai PAŞCAN, cantorul Ioan POLIOVEI-IONESCU, George ZUGRAV, secretarul comunal Carol cav. de CHMILEVSCHI, primarul Iosif CIOCAN, Vasile ŢĂRAN, Teodor LUPESCUL, Petru HODIŞ, Mihai TOMOIOAGĂ, Loghin ŞCHEUL, Catinca MAGALEVICI, domnişoara Helena de CHMILEVSCHI, Petru TEUŞAN, Ioan BÂRGĂUAN, Alexandru IACOBAN, Catrina alui Nicolai ROATĂ, Chirilă UJICĂ, Vasile MOLDOVAN, Mihai ŞCHEUL, Alexandru HĂRGÂUAN, Nistor LUPESCUL, Iacob ŞCHEUL, Teodor ŢĂRAN, George TOMOIOAGĂ, Petru ŞCHEUL, Gavril GIOSAN, Nistor LATIŞ, Spiridon HODIŞ, Vasile CRĂCIUN, George ŞCHEUL, Ioan VARGĂ, Pavel GIOSAN, Maria LUPESCUL, doamna Irina alui Teodor LUPESCUL, Porfira GAIER, Dumitru ŞCHEUL, Zenobia alui Gherasim ZIGANI, Elisaveta lui Ilie MOLDOVAN, Gavriil STRÎMBEC, Nastasia alui Ioan MOROŞAN, Onofreiu CRĂCIUN, Sofronia alui Grigorie ŢĂRAN, Maria lui Teodor HODIŞ, George TIMU, Maria lui Gavril TOMOIOAGĂ, Ioan TINCU, Teodor alui Simion CIOCAN, Avram LUPESCUL, Ilie CALENICI, Iacob alui Teodor LUPESCUL, Ioana lui Ioachim UJICĂ, Nichită LUŢIA, domnul BEDRULEA şi Catrina lui Iacob MOROŞAN[12].

 

Ciocăneşti

 

 

 

Pipirig şi Valea Albă

 

 

Recensământul rusesc din Ţinutul Neamţului, Ocolul de Sus, făcut în iunie 1774, înregistra, la Pipirigul, doar 38 de case, în care locuiau birnici:

 

 

Gavril, Ion, Toader zet (ginere) Puţiliga, Grigore, Toader Puţiliga

Andrieş Zugre

Luca, Neculai Ţârde

Radu, bârsan

Toader, faraoan

Vasile, muntean

Ioniţă Ţăran

Ursul, bârsan

Gheorghe Baboe

Macsin, muntean

Ion, dohotar

Andrei Dolhăscu, holtei cu mamă

Nistor brat (frate) lui

Gheorghiţă Dolhăscul

Ştefan Creangă, bârsan

Toader Floce

Ioniţă Gabăr

Ion, bistrician

Vasile Gabăr

Agapi Loghin

Stan, bârsan

Petre Leucă

Simeon Rogojan

Ion, sasul

Vasile Babete

Ioniţă Loghin

Ştefan Tărâţă

Vasile, fiul lui

Vasile Harpa

Toader Moroşan

Neculai Cujbă

Mihăilă Harpa

Ion Harpa

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 23

 

 

Ştefan Creangă este, desigur, cel care, în 1762, venind de la Ilva Mare, se stabilise la Botoşana, în judeţul Suceava, fără a fi confirmat de recensământul din 1772, care nu s-a făcut în Ţinutul Sucevei.

 

 

Antoniu, mănăstirea Războieni

 

 

Tot în Ţinutul Neamţului, dar în Ocolul Mijlocului, se înregistrau, în iunie 1774, la Valea Albă 86 de case, din care 16 pustii, în celelalte 63 birnici, 23 de scutiţi de bir (rufeturi), 3 văduve, 2 popi, 2 ruptaşi, 16 case pustii, adică:

 

Birnici:

 

Pricopi Mitoc

Ion Anghel

Gheorghe brat (frate) lui

Nichifor

Ion, bejenar

Gheorghe, rus

Iftimi, rus

Agapii, rus

Vasile Misail

Vasile Duţăscu

Vasile, ciubotar

Simepn, cojocar

Grigoraş Negură

Costantin a Păvălăoaei

Vasile, Gheorghe, Grigore, Grigoraş Borş

Lazor Muncilă

Ioniţă Borş

Catrina cu holtei

Toader Ojog

Ilii Sufleţel

Vasile Cutul, vier

Mihălache

Dumitraşco Borş

Panaite, călăraş

Vasile, călăraş

Costantin

Ion sin (fiu) Grigorăşoaei

Ştefan fratele lui (brat ego)

Lupul Călin

Paraschiva cu holtei

Luca fiul diaconului Toader

Năstasă

Chira

Vasile

Ion Ţâgoliş

Pentelii Arbăncă

Ioniţă, rus

Ion Grumezăscu

Pavăl

Vasile Ciocârlie

Ştefan Băitan

Petre, morar

Vasile Goleş

Ion Tocilă

Toader Condre

Ion Broştian

Ion, cioban

Neculai Giurgiu, muntean

Ion

Costantin, jitar

Ştefan, morar

Ion Cucoş

In (alt) Brae

Vasile, Grigore Brae

Mihălache, Grigoraş Roşca

Pintelei, morariul

Luka Antohii

Lupul Antohii

 

Rufeturi:

 

Popa Alistarh

Popa Costantin

Ştefan Andonii, ruptaş

Costantin Cârlig

Dochiţa, văduvă

Nazaria, tij (la fel)

Dochiţa, la fel

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 44, 45

 

1888, Mary Adelaide Walker: Sihăstria

 

 

 

Căutând în Indexul bibliografic de neamuri moldoveneşti, pe care l-am postat pe curând, am găsit, la Pipirig, confirmate, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, următoare familii:

 

 

ADOCHIŢEI, Gheorghe (1892, Pipirig-Neamț, MM[13], 72)

AGAPI, Ana (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

ANCUŢA, Gheorghe (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

BABOE (BABOI), Gheorghe (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

BĂRGĂNEANU, Dumitru (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

BÂRGĂOAN, Dumitru (1899, Pipirig, MO99D, 5521)

BISTRICEANU, Alexandru (1899, Pipirig, MO99D, 5520)

CHIRILĂ, Petre (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

CIOCÂRTEU, Dumitru (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

CIONE, Alexandru (1899, Pipirig, MO99D, 5520)

COJOCARU, Nicolae (1899, Pipirig, MO99D, 5520)

DUMITRIU Vasile, Ion (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

GAVRIL, Ion (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

GHEORGHIŢĂ, Gavril (1899, Pipirig, MO99D, 5519), Bogdan (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

GHEORGHIU, Ivan (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

ILIE, Gavril (1892, Pipirig-Neamț, MM, 66), Maranda (1892, Pipirig-Neamț, MM, 140)

LĂCĂTUŞ, Petre (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

MANTA, Matei (1892, Pipirig-Neamț, MM, 138)

MARIAN, Constantin (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

PAVEL, Dumitru (1899, Pipirig, MO99D, 5520)

POIANĂ, Alexandru (1892, Pipirig-Neamț, MM, 4)

RAHĂU, Vasile (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

SANDU, Ivan (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

SCRIPCARU, Ion (1892, Pipirig-Neamț, MM, 112)

SOFIȚEI, Gheorghe (1892, Pipirig-Neamț, MM, 64)

ŞCHIOPU, Nicolae (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

TEODIREL, George (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

TRIFAN, Ion (1899, Pipirig, MO99D, 5518), George (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

UNGUREANU, Gheorghe (1899, Pipirig, MO99D, 5519)

URSARIU, Ganea (1892, Pipirig-Neamț, MM, 72)

URSU, Pavel (1899, Pipirig, MO99D, 5520)

VARVAREI, Vasile (1899, Pipirig, MO99D, 5518)

VASILIU, Vasile (1899, Pipirig, MO99D, 5518), Ioan (1914, Pipirig-Neamţ, MO14A, 12116)

 

 

 

Deci, până pe la 1900, nu există mărturii documentare care să ateste prezenţa neamurilor OJICĂ şi VÂNTEA la Pipirig sau vânători. Iar în decursul vremurilor, în afară de văduva din Ilva Mare, care migrase în nordul Moldovei, la 1762, nu am mai întâlnit pe altcineva. Şi am parcurs absolut toate colecţiile de documente, care sunt peste o sută la număr, cu un număr mediu de 500 pagini. Prin urmare, pentru străbuni (cei şi mai vechi au fost strămoşii), apelaţi la condicile parohiale, care se găsesc la arhivele judeţului Neamţ.

 

 

VÂNTEA(NCA), Maria, cu 4 băieţi, venită din Ilva Mare, în 1762, la Botoşana[14], ca şi Chiriţă, cu soţia, 1 băiat şi 5 fete, Vasile, cu soţia, 1 băiat şi 5 fete, şi Ştefan Creangă, cu soţia, 3 băieţi şi 3 fete.

 

 

Dacă nu sunt date mai multe, nu e vina mea, ci a istoriei, care nu s-a întâlnit prea des cu unele dintre neamuri. Iar fără astfel de întâlniri, nu există nici mărturisiri.

 

 

[1] Monitorul Oficial, nr. 54 din 10 iunie 1914, p. 2689

[2] Monitorul Oficial, nr. 53 din 6 martie 1930, p. 48

[3] Drăguşanul, Ion, Povestea aşezărilor bucovinene, II, N-Z, Suceava 2021

[4] Stefanelli, T. V., Documente din vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc, Bucureşti 1915

[5] Bălan, Teodor, Noi documente câmpulungene, Cernăuţi 1929

[6] DGAS Suceava, Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti 1983

[7] Drăguşanul, Ion, Povestea aşezărilor bucovinene, I, A-C, Suceava 2021

[8] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 245 urm.

[9] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 245 urm.

[10] Gazeta Bucovinei, Nr. 7/1893, p. 3

[11] Deşteptarea, Nr. 4/1893, p. 31

[12] Gazeta Bucovinei, Nr. 12/1893, p. 3

[13] Minovici. M., Catalog de Condamnații din toată țara în cursul anului 1892, București 1893

[14] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 340


Gheorghe Ghibănescu: Catastihul Iașilor din 1755

 

 

 

Faceți click pe imagine, dacă vreți să citiți acest studiu în bună parte necunoscut!

 

Pentru că știu că mulți dintre cei care nu au auzit de lucrarea profesorului Gheorghe Ghibănescu au nevoie de ea, încep, cu „Catastihul Iașilor din 1755”, o rubrică nouă, ARHIVĂ MOLDOVENEASCĂ, în care voi distribui astfel de mărturii, chiar dacă îmi ia ceva timp un astfel de demers.