Fonoteca ZICĂLAŞII volumul I | Dragusanul.ro

IREVOCABILĂ: Mă retrag din proiectul “Zicălaşii”!

Retragere Zicalasii

*

Timpul a făcut ce a vrut din mine, dar m-am obişnuit să-i înfrunt vremelnicii. Încrederea în oameni o moştenisem atavic, odată cu nevoia de a sluji, până la epuizare, memoria acestui neam şi spiritualitatea-i la fel de ignorată. Când a fost nevoie, m-am luat de piept cu toate mărimile vremii, care îmi îngrădeau dreptul meu de a fi un tenace slujitor al spiritualităţii româneşti. Am îmbătrânit, luptând, dar am rămas la fel de viguros în convingerile şi în bătăliile pe care le duc împotriva celor care nu le au, dar au funcţii. Am crezut şi în nevoia de dreptate, făcând, mereu şi mereu, cauza mea din necazurile altora. Mulţi s-au folosit şi încă se mai folosesc de mine ca de o armă tăioasă, dar nu mi-a păsat, deşi le citeam în suflete.

*

Oricui îi stau în faţă cu plăcere, gata de bătaie şi de arţag. Dar când, datorită naivei mele încrederi în oameni, mi se înfige un cuţit în spate, îmi piere zâmbetul. Iar de la tristeţe, până la dezgust, nu-i decât un fir de păianjen.

*

Nu vreau să spun mai mult. Însă mă retrag, definitiv şi irevocabil, şi din proiectul “Zicălaşii”, şi din secvenţa de fonotecare a muzicii vechi bucovinene. Îmi pare rău pentru băieţi, dar şi mai rău îmi pare pentru cei care m-au considerat fraier. Toţi sunt muzicieni muzicieni, iar Bucovina ar trebui să-i cuprindă lângă sufletul ei. Le datorează asta. Bucovina şi, în bună parte, şi eu, cel care a putut să asculte, datorită lor, respiraţiile străbunilor. Numai că asta nu schimbă nimic. Mi-am smuls cuţitul din spate, l-am aruncat cât colo şi am uitat. Eu uit, dar nu iert. Ca să nu fie nevoie să mă iert pe mine, nu am dreptul să mai fac vreun compromis. Şi nu-l fac. Să auzim numai de bine!…


Fonoteca ZICĂLAŞII – volumul I

AFIS ZICALASII IUNIE MICSORAT

*

Olach Tancz (Codex Vietoris, 1627): 

1.olach tanz

*

Dansul nr. 9 (Codex Kajoni, 1680):

2.dansul nr 9

*

Dans moldovenesc (Sulzer, 1781):

3.dans moldovenesc

*

Văleanca (Muzicescu, 1890):

4.valeanca

*

Hora Dance of Wallachians (Engel, 1800):

5.hora dance of wallachians 1800

*

Dansuri din Moldova, 1821 (Murgu):

6.dansuri moldovenesti 1821

*

Gesang der Woiwodin Lupul (Codex Vietoris, 1627):

7.gesang der w. lupu

*

Cucuruz cu frunza-n sus (Wittenberger Gesangbuch, 1531):

8.cucuruz cu frunza-n sus

*

Două dansuri moldoveneşti (Wachmann, 1800):

9.doua dansuri moldovenesti

*

Cântec grecesc (Weitzmann, 1855):

10.cantec grecesc

*

Dansuri moldoveneşti, 1822 (Murgu):

11.dansuri moldovenesti 1822

*

Doina şi Kolomeika (Vorobchievici, 1860):

12.doina hutula kolomeica

*

Walachische Tanze und Lieder (Heilig, 1847):

13.wallasch tange 1847

*

Walachische Tanze und Lieder (Sulzer, 1781):

14.valachische tanze und lieder

*

Arcanul (Mikuli, 1847) şi Tarantela română (Sulzer, 1781):

15.arcanul tatantela

*

Wallachian Dance (Engel, 1857):

16.wallachian dance

*

Wallachian Lullaby (Engel, 1857):

17.wallachian lullaby

*

Hora Dance of Wallachians Soldiers (Engel, 1857):

18.hora dans of soldiers

*

Pasăre galbenă (Mikuli, 1847) by (Engel, 1857):

19.pasare galbena

*

Romanische Tanze (Widerlegung, 1830):

20.romanische tanze 1830

*


ZICĂLAŞII au cântat pentru preşedinţii românilor

ZICĂLAŞII, în port de protocol - foto Mihai Cotos

ZICĂLAŞII, în port de protocol – foto Mihai Cotos

*

Fotografia de mai sus, postată de Mihai Cotos, mă pune pe gânduri. S-ar părea că Zicălaşii (în fotografie se află Mihai Cotos, în prim-plan, gordunistul Ionuţ Chitic, în stânga, starostele Petru Oloieru, în dreapta, şi bracistul Viorel Chiriliuc, în centru) au cântat pentru preşedinţii României şi al Republicii Moldova, cu ocazia recentei lor întâlniri de la Suceava. Asta înseamnă că, undeva, prin conducerea judeţului, există şi oameni care gândesc, iar lucrul ăsta poate fi nespus de periculos. Oricum, eu n-am prea simţit dinamica gânditului printre politicienii suceveni, şi de aceea mă mir, ba mă şi enervez, pentru că statutul de lăutari la masa ciocoilor, pe care l-au conferit politicienii zicălaşilor, nu mă încântă deloc. Abia când oamenii aceştia vor fi preţuiţi, locco, după merit, abia atunci mă voi şi bucura. Până atunci, domnule politician, vorba scrisă a cărturarului de arte folcloroase Ionică Băiţan, “ieşti” doar un şmecheraş viclean. Asta, în cazul în care chiar “ieşti“, adică şi “iezişti“.

*

Profit de ocazie ca să postez şi piesele din Fonoteca muzicii vechi româneşti, volumul I, realizată de zicălaşi, pe care nu am apucat să vi le pun la dispoziţie:

*

12.doina hutula kolomeica

*

13.wallasch tange 1847

*

16.wallachian dance

*

19.pasare galbena

*

20.romanische tanze 1830

*

Tuturor, oameni sau doar preşedinţi şi politicieni, vă doresc audiţie plăcută şi o cât mai proaspătă regăsire şi prin veacurile de om ale bunilor şi străbunilor.


Recuperatorii de cântece

Walachische Tanze und Lieder Heilig

*

14.valachische tanze und lieder

*

În „Luceafărul” lui Octavian Goga, anul II, nr. 22 din 15 noiembrie 1905, un personaj pe nedrept uitat al culturii române, Dr. Gheorghe Alexici, publica studiul „Din trecutul poeziei poporane române” (pp. 366-371), preciza, încă de la început, că „jocul, ritmul şi melodia sunt strâns înrudite la toate popoarele din răsăritul Europei”, pentru că „aceleaşi condiţii de trai, legăturile geografice, istorice, etnografice şi încrucişările de sânge au lăsat urme neşterse în fiinţa etnică a popoarelor din răsăritul Europei, care urme se vădesc mai lămurit în produsul nefalsificat al geniului lor: în poezia poporană, în muzică şi jocuri”.

*

Fin cunoscător şi al culturii maghiare, Dr. Gheorghe Alexici, care publicase şi cartea „Texte din literatura populară română” (Budapesta, 1899), izbutea, pe baza lecturilor din opera poetului maghiar Balassa Balint (1551-1594), care îl dansase în 1543, în faţa împăratului Rudol (Ştefan Gerlach), să identifice un vechi cântec românesc, „Cum se văieta fata de român după oile rătăcite”), cântec pe care, conform mărturiilor vremii, „îl cântau muzicanţii călăreţilor lui Constantin Vodă, aliatul lui Rakoczy, când intrau în Oradea-mare”.

„Iată cântecul cel vechi românesc, despre a cărui existenţă avem date sigure. Aceste date mărturisesc că el a trăit deja în veacul XVI şi a fost un cântec lăţit şi frumos. De n-ar fi fost o melodie plăcută, de bună seamă n-ar fi trecut şi la străini”:

*

În curând, cântecul va putea fi ascultat: prof. Petru Oloieru a scris, deja, orchestraţia

În curând, cântecul va putea fi ascultat: prof. Petru Oloieru a scris, deja, orchestraţia

*

Alexici redă, în grafia veche şi în transcript, şi „Olach Tancz”, un „joc românesc din veacul al XVII… care se găseşte într-un manuscris (200 de feţe), făcut de un diletant, care şi-a notat deosebite cântece poporane” (renumitul „Codex Cajoni”), transcrise, ulterior, de P. Eszterhazy, cântec readus la viaţă de ZICĂLAŞI şi inclus în volumul I al Fonotecii muzicii vechi româneşti, realizat de curând:

*

Olach Tancz original

Olach Tanz de Eszterhazy LUCEAFARUL nr 22 1903 p 370

*

1.olach tanz

*

Cu siguranţă, şi în paginile îngălbenite de vreme ale presei vechi româneşti încă mai zac partituri cu cântece vechi, dar pe care nimeni, până la ZICĂLAŞI, nu le-a mai trezit la viaţă, deşi pământul, ca să-şi păstreze pe deplin identitatea, trebuie, din când în când, să şi respire.


ZICĂLAŞII: Concertul de la Cetatea Sucevei

Concertul de la Cetate

*

Concertul “Chemarea Străbunilor“, a doua premieră muzicală a trupei de muzică românească veche (medievală) ZICĂLAŞII, filmat de Dănuţ Lungu, în seara zilei de 7 iunie 2005, poate fi vizionat-auzit făcând click pe fotografie sau pe Zicălaşii Cetate 2015.

 


Pagina 1 din 41234