Porturi vechi româneşti | Dragusanul.ro

Dimitrie Dan: Portul putnenilor

 

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

 

 

„Portul putnenilor seamănă întru toate celui al româ­nilor din Straja şi amândouă Vicovele, cu care sunt înmegieşiţi.

 

Bărbaţii poartă pe trup o cămaşă albă de pânză de cânepă, in sau bumbac, mai fină sau mai groasă, amăsurat cu ziua de sărbătoare sau de lucru. La gât că­maşa este prevăzută cu „ciupag”, adică cu un fel de guler drept, care, pentru bărbaţii mai bătrâni, este simplu şi poate fi şi îndoit în jos, iar pentru tineri, cusut cu flori şi mărgele în culori sau şi cu fluturi. Ciupagul şi gura cămăşii se leagă la un loc cu două perechi de cheutori, prinse de ciupag. Cămăşile care au mâneci largi nu sunt nici prea lungi, dar nici prea scurte, ci numai potrivite.

 

Peste cămaşă, se poartă un pieptar alb, fără mâneci, din piei negre de cârlan, fără oarecare ornament, doar numai premuit cu dungi de blăniţă neagră de miel. El are lun­gimea cămăşii. Iarna, la oraş sau la biserică, se ia peste pieptar un cojoc de piei de oaie, ceva mai lung decât pieptarul şi cu mâneci lungi şi înguste, iar deasupra un suman curat de miţă neagră ca pana corbului.

 

La călătorii, si anume iarna, se ia, peste toate acestea, şi o manta cu glugă, însă fără mâneci. Gluga, la vreme de ninsoare şi furtună, se trage peste cap.

 

Bărbaţii poartă iarna, peste izmenele de asemenea pânză ca şi cămaşa, nişte iţari groşi de lână albă sau neagră.

 

Mijlocul bărbaţii şi-l încing, de regulă, cu curele late de piele roşie sau şi cu brâie de lână ţesute în casă, în felurite culori, însă totdeauna cu dungi.

 

 

În curea sau sub brâu se poartă tutunul cu luleaua şi un cuţit închis în plăsele de metal galben sau de corn de cerb. Cuţitul este legat de o curea sau de un lănţuleţ, care spânzură, de la brâu, în jos. Tot în curea sau în brâu se poartă şi o pungă de piele de oaie, cu banii mărunţi şi cu cei de hârtie la un loc. Unii bărbaţi poartă, pe sub pieptar, şi o trăistuţă ţesută, de lână.

 

Bărbaţii îşi încalţă picioarele de regulă cu ciubote ne­gre sau cu opinci cărămizii.

 

Vara, bărbaţii poartă pe cap pălării negre de păr, cumpărate în oraş, iar iarna cuşme negre de miel cu urechi, lucrate în sat. O seamă de bărbaţi, şi anume cei mai bătrâni, dar şi băietanii, poartă, iarna şi vara, un fel de comănace, făcute din suman cafeniu. Comănacele au forma unui cilindru, înzestrat, la fund, cu patru vârfuri sau canafuri şi seamănă  confederatcelor poloneze.

 

Bărbaţii poartă părul capului în plete, barba o rad, mustăţile însă nu. Flăcăii, şi anume cei care au servit la oaste, îşi lasă favoriţi.

 

Gospodărie din Putna, în anul 1880

 

Femeile poartă cămăşi nu prea lungi, ca să nu fie împiedicate la mers, de pânză de cânepă, in sau de bumbac. O seamă poartă la gât ciupace cusute cu flori în culori. Gura cămăşii este întotdeauna cu flori în culori sau alb brodate. Mânecile sunt largi sau înguste, ale fetelor însă de regulă înguste. Cămăşile sunt înfrumuseţate pe umeri cu altiţe cusute sai şi ţesute.

 

Femeile îşi acoperă partea de jos a trupului cu „pregitori” sau „catrinţe” lucrate de dânsele pe stativele din casă, din lână toarsă şi apoi colorată. Ele sunt totdeauna întunecate şi prevăzute cu dungi deschise, care merg de sus în jos. Pe la marginea de jos a pregitoarei unele femei obiănuies a ţese o dungă roşie, de trei degete de lată.  Pregitoarele se leagă de mijlocul trupului cu „frânghii”, adică brâie înguste de lână, ţesute în culori şi felurite modele.

 

Atât femeile, cât şi fetele poartă la gât unul sau mai multe şiraguri de mărgele colorate şi salbe de monede vechi de argint. Ele îşi încalţă picioarele ori în ciubote, ori în papuci sau în opinci.

 

Dacă se încalţă papuci, atunci se iau şi colţuni, cumpăraţi din oraş. Cele ce poartă opinci le trag peste piciorul învelit în obiele albe de lână şi un fel de ciorapi, tot albi, de lână, cusuţi cu lână colorată. Împrejurul piciorului se învelesc, rând după rând, negrele sfori, sucite din păr din coadă de cal sau de vită, care, de regulă, au o lungime de 3 sau 4 stânjeni.

 

Femeile poartă pe cap pânzături (ştergare) albe de bumbac, ţesute în 2, 3, 5, 7, ba şi în 9 iţe. Fetele nemăritate umblă, vara, ba chiar şi iarna, cu capul gol şi cu părul bine uns cu unt şi pieptănat într-o coadă împletită în mai multe sau îmbrobodite cu basmale de lână negre, roşii sau de alte culori, cumpărate în oraş. Fetele cele mari poartă, în duminici şi sărbători; la strânsură (joc), nunţi etc. părul despletit şi în gâţă.

 

Putna, Chilia de Piatră – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

 

Fetele cele greşite n-au voie să umble cu capul gol, ci totdeauna îmbrobodite, nu în pânzături, ci în basmale.

 

Femeile măritate poartă, pe vârful capului, pe sub pânzătură, o mică şi rotundă cârpă. Ea constă din pânză albă şi are forma scufiei călugăriţelor. Cârpa este, jur-împrejur şi pe fund, cusută cu flori de bumbac negru. Ea se poartă în semn că femeia este măritată şi că are bărbat. Fiecare femeie îşi face mai multe cârpe, care, negrindu-se, le schimbă şi le spală.

 

Şi femeile poartă, ca şi bărbaţii, pieptarul, cojocul, su­manul şi mantaua, amăsurat anotimpului şi vremii.

 

În timpul din urmă, fetele au început să poarte fuste de materie cumpărată în oraş, pe care le ornează, pe la poale, cu catifea şi şireturi galbene sau albe, iar pe la piepţi, cu horbote albe. În mână ele ţin, mai ales pe timpul strânsurii de la joc, o năframă, cusută de dânsele. pe la col­ţuri sau şi peste întreg, cu lâneţuri, cu mult gust şi deo­sebită frumuseţe, în mai multe culori deschise.

 

În urechi, ele poartă, ca şi femeile, cercei şi, în degete, inele de metal”[1].

 

Putna, la 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

 

[1] Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti 1906, pp. 135-138

 


Frédéric Damé: Bucarest en 1906 – Tipologii (II)

Arnăut albanez

Arnăut albanez

*

Ca blestemate de vrăjmaşe pronii

Se-nfig în neam oraşele străine,

De multe limbi li-s uliţele pline

Ca-n jur de turnul vechii Babilonii.

*

Pândesc acolo suflete haine

Cu gheare ascuţite după pradă

Când neamul vine aducând grămadă

De rod bogat muncit din mărăcine.

 *

E prin oraşe şi o boierime

Cu graiuri ca de limbă păsărească,

Din neamul nostru n-o-nţelege nime.

 *

O, Doamne, fă din nou să înflorească

Şi la boieri cuvântul din vechime

Cu înţeleapta-i vorbă strămoşească!

*

(Constantin Berariu, Oraşele, în Junimea literară, nr. 5-7/1927).

*

Ascuțitor

Ascuțitor

Bragagiu

Bragagiu

Bragagiu

Bragagiu

Cerșetor

Cerșetor

Cerșetor

Cerșetor

Într-o grădină publică

Într-o grădină publică

Râșnițar

Râșnițar

Ressemeleur

Ressemeleur

Tinichigiu

Tinichigiu

Țigancă vânzătoare de flori

Țigancă vânzătoare de flori

Țigani

Țigani

Țiganul cu ursul

Țiganul cu ursul

Țiganul cu ursul

Țiganul cu ursul

Țigănci ziliere

Țigănci ziliere

Vânzător de cărbune

Vânzător de cărbune

Vânzător de gaz

Vânzător de gaz

Vânzător de mături

Vânzător de mături

Vânzător de obiecte din lemn

Vânzător de obiecte din lemn

Vânzător de petrol

Vânzător de petrol


Frédéric Damé: Bucarest en 1906 – Tipologii

Birt popular

Birt popular

*

Tipologiile bucureştene ale lui Frédéric Damé, în mare majoritate ocupaţionale şi, deci, multietnice şi multiregionale, aduc în vremea noastră o frântură luminoasă de nostalgie, deşi nu sunt realizate, din punct de vedere fotografic, la fel de bine ca ilustratele din diverse cartiere bucureştene ale anului 1906. Dar, ca mărturii, tipologiile lui Frédéric Damé înseamnă un dar, de care prezentul şi viitorimea ar trebui să se bucure şi poate că, odată şi odată, cu mintea românului cea de pe urmă, vom pricepe că nu trebuie să “ne trufim şi înălţăm peste ceea ce suntem, pentru că numai deservicii vom aduce neamului nostru românesc”, după cum atenţiona Xenopol, în 15 august 1871, la Putna.

*

Bragagiu

Bragagiu

Cerșetor

Cerșetor

Gunoier

Gunoier

Muntean vânzător de brânză

Muntean vânzător de brânză

Negustor de alune

Negustor de alune

Negustor de fructe

Negustor de fructe

Negustor de miei

Negustor de miei

Negustor de păsări

Negustor de păsări

Negustor de pește

Negustor de pește

Negustor de usturoi și ardei iuți

Negustor de usturoi și ardei iuți

Negustor de vânat

Negustor de vânat

Negustori de lapte

Negustori de lapte

Sacagiu

Sacagiu

Țăran

Țăran

Vânzătoare de iaurt

Vânzătoare de iaurt

Vânzător de înghețată

Vânzător de înghețată

Vânzător de legume

Vânzător de legume

Vânzători de gâște

Vânzători de gâște

Zarzavagii

Zarzavagii


1886: 17 photos de costumes et types de Roumanie

Bucureşti, Dealul Spirii

Bucureşti, Dealul Spirii

*

Fotografiate la Bucureşti şi la Câmpulung Muscel, de către E. Reclus, tipologiile pe care le-am aflat în Biblioteca Naţională a Franţei „Gallica” întregesc, oarecum, colecţia mea de mărturii vechi despre români, despre „adormiţii seculari”, insensibili faţă de propriile origini şi virtuţi, cum se tot scrie, de la Marco Bandinni (1640) încoace, şi până pe la rădăuţeanul Michel Kipper, pe care românii din ţinut îl tot votau deputat, în dauna socrului lui Simion Florea Marian, prea sfinţitul Piotrovschi. Şi asta, pentru că neamţul nostru era om de cuvânt, nu de cuvinte.

*

Imaginile care urmează sunt, vorba lui Alecsandri, părticele dintr-un întreg, deci încă nu permit postulări, după cum e prostul obicei al exaltaţilor „oameni de ştiinţă” din domeniul etnografic. Este nevoie de măcar câteva sute de mărturii – şi sunt convins că ele există – ca să poţi îndrăzni o opinie şi nicidecum un postulat.

*

Fată din Câmpulung Muscel

Fată din Câmpulung Muscel

Oltean

Oltean

Câmpulungence

Câmpulungence

Câmpulungence

Câmpulungence

Ţărănci românce

Ţărănci românce

Călugări

Călugări

Vânzător de iepuri şi potârnichi

Vânzător de iepuri şi potârnichi

Vânzător de oţet

Vânzător de oţet

Tinichigiu ambulat

Tinichigiu ambulat

Muntence românce

Muntence românce

Ţărancă din apropiere de Câmpulung

Ţărancă din apropiere de Câmpulung

Ţărănci

Ţărănci

Ţărani vânzători de caş

Ţărani vânzători de caş

Preoţi, oficiind

Preoţi, oficiind

Sacagiu

Sacagiu

Ţigancă cu violete

Ţigancă cu violete