Confesiunile poetului Roman Istrati

Viaţa mea n-a aparţinut nimănui. Toţi au fost nişte simpli invitaţi cu drepturi egale. N-a fost nici unul mai privilegiat decât altul. Chiar şi eu am fost un simplu invitat, atâta doar că am reuşit să-mi bat joc cel mai tare. Aşa se face că au rămas doar nişte litere, nişte gânduri şi câteva sensuri.

Dar ce frumoasă-i  viaţa care n-a aparţinut niciodată nimănui!

Vedeţi, tocmai asta a şi fost viaţa mea.

1-10-2017