ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane M
„Pe la finea anului 1875, această şcoală era instalată într-un bordei lângă vale, întunecos, urât, dezlipit, nevăruit, ca vai de el… / Stăpânirea se îngriji a le face scaune sau bănci, sau, mai bine zis, juguri…. Mai întâi se făcură două scări necioplite de mesteacăn. Scările se croiră lungi cât şcoala şi se aşezară pe lângă pereţii şcolii, cu un sul în jos, pe faţa casei, şi cu celălalt în sus, având fusceii în poziţia verticală. Pe aceste două scări se puseseră apoi scânduri, aşa ca să stea cu un capăt pe una, cu altul pe cealaltă scară. Scândurile acestea formau scaunele de şezut ale băieţilor. Înaintea şcolarilor era altă scândură, care, fiind pusă pe doi suscei înţepeniţi în sulul de deasupra scării, stă pai sus decât scândura pe care şedeau copiii; aceasta a doua scândură, necioplită, era masa băieţilor. Adevărate juguri aceste bănci. Pereţii erau toţi sparţi şi împiestriţaţi cu tabele parietale… Copiii erau vineţi de frig, învăţătorul îşi freca mâinile propunând”
