ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane G

Să ne unim dară în cugete, să ne unim în simţiri, şi, cu puteri unite, să începem a lucra mai cu energie şi, în cât ne va fi cu putință şi ne vor ajuta puterile, să facem lucruri bune pentru popor şi naţiunea română, dacă e vorba să avem succes îmbucurător, care, pe viitor, următorilor noștri să le servească de exemplu.

Casiodor a zis: „Este urât şi rușinos lucru a fi străin în propria patrie”[1].

[1] Daniil Farcaş, în Gazeta Transilvaniei, Anul XLVII, nr. 56, Braşov 1885, p. 2

ion drăguşanul: Povestea aşezărilo transilvane E F

“Istoricii români moderni nu vor să ştie nimic despre aceasta mutare din Făgăraş. Hurmuzaki nu-și amintește nici măcar cu un cuvânt despre această emigrare şi, de fapt, îl consideră pe Radu Negru un astfel de kenez (cneaz), doar că mai norocos în demersurile sale decât voievodul Litovoi (Lythen), care s-a răzvrătit sub László Kun”.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane D

Născut la Rosenthal, comitatul Glatz, în Silezia prusiană, în anul 1775, Franz Jaschke a murit la Viena, în 6 noiembrie 1842. Biografia lui abia schiţată, printre stampele reproduse masiv, în „Archiv fur Geographie, Staats und Kriegskunst” 1821, revistă a baronului Iosif Hormayr, şi în „Lexiconul biografic austriac” al lui Constant Wurzbach, rămâne difuză sub aura uriaşă a operei, o operă importantă nu atât ca reper al academismului austriac, ci ca iconografie a memoriei exemplară, care ar trebui să-şi capete loc în cărţile de istorie ale multor popoare.

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane C

„Descendenții nobililor români, mai pe urmă, au trecut la calvinism și, ca toţi nobilii români mai distinşi din trecut, s-au înstrăinat de corpul poporului românesc”

(Diaconovich, Dr. C., Enciclopedia Română, Tom I. Sibiu 1898, p. 837).

ion drăguşanul: Povestea aşezărilor transilvane B

În dumineca de 2/14 mai 1848, la luminaţia care s-au făcut în tot oraşul Blaj, a fost foarte de însemnat seara.  Steagul naţiei române a fost cu cruce în vârf, deasupra 2 petele galbenă şi neagră. Pe dânsele scris: Vivat Ferdinand imperator Austriei și al Românilor! Apoi a fost steagul făcut din sus, faţa, mierie-albastră, în mijloc față roşie, dedesubt față albă, pe dânsul era scris „Virtutea română reînviată”.

(Ţara Bârsei, Anul VI, nr. 6, Braşov 1934, pp. 552, 553).