Cântece naţionale româneşti din Calafindeşti
*
Pentru tine, mândrulucă – 2062, Victoria Lazurca, 1914
*
*
Pentru tine, mândrulucă,
Nu-s nici gazdă, nu-s nici slugă,
Pentru tine, mândruleană,
Am pierdut vara și earna,
*
Mi-a perit earba-n poiană,
Păpușoiu-n buruiană,
Pentru tine, mândră hăi,
Mi-a perit earba pe văi,
*
Și mioarele cu miei,
Și grâu de-o sută de lei,
De ploi grâu mi s-a stricat,
Păcat că l-am sămănat,
*
Ear pe cel nescuturat
Paserili l-au mâncat.
Vai și-amar de-aceia casă
Unde-i nevasta frumoasă,
*
Că bărbatul o iubește,
Earba-n câmp îi putrezește,
Coasa-n pod îi ruginește,
Păru-n cap îi carunțește.
*
*
Olin, Olian măi! – 2065, Trandafira Alexii, 1914
*
*
Așa-mi vine câte-o dâră, / Olin, Olian măi,
Să-mi fac casa toată țâră, / Olin, Olian măi,
Să-i dau foc, să ardă-n spuză,
Să mă sui la munți cu frunză.
*
Așa-mi vine uneori, / Olin, Olian măi,
Să las frați, să las surori, / Olin, Olian măi,
Să mă duc la munți cu flori
Să privesc mândrele zori.
*
Să șed printre floricele, / Olin, Olian măi,
S-ascult vers de păsărele / Olin, Olian măi,
Pe pat de flori să mă pun,
Durerea mea să li-o spun.
*
Așa-mi vine, câteodată, / Olin, Olian măi,
Să las mamă, să las tată, / Olin, Olian măi,
Să mă sui la munți cu piatră,
Să-mi fac ochișorii roată,
*
Să mă uit în lumea toată, / Olin, Olian măi,
Unde am trăit odată, / Olin, Olian măi,
Și-apoi să-ncalec pe murg
și de-acolo să mă duc,
*
Câtră sânul munților, / Olin, Olian măi,
La umbra molizilor, / Olin, Olian măi,
La cântecul mierlelor,
La mugetul cerbilor,
*
Câtră sânul codrului, / Olin, Olian măi,
Unde-i drag voinicului, / Olin, Olian măi,
La umbra fagetului,
Dragostea fărtatelui.
*
*
Cucule, pasere blândă – 2066, Toader Lavric, 1914
*
*
Frunză verde foi de nuc,
Puişorule de cuc,
Cucule, pasăre blândă,
*
Vara vii, vara te duci,
Mă mir earna ce mănânci,
Cucule, pasăre blândă!
*
Ia, mănânc mugur de fag
Şi cânt codrului cu drag,
Cucule, pasăre blândă,
*
Şi beu apă din izvor,
Şi cânt codrului cu dor,
Cucule, pasăre blândă;
*
Şi mănânc faguri de miere
Şi cânt codrului cu jele,
Cucule, pasăre blândă;
*
Zbor, din codru, în zăvoi
Şi-apoi cânt şi pentru voi,
Cucule, pasăre blândă!
*
*
Măi cucule, măi! – 2060, Floarea Vauciuc, 1914
*
*
Cucule cu pană sură, / Măi cucule, măi!
Grăit-am gură la gură / Măi cucule, măi!
Să nu cânţi sara, pe lună, / Măi cucule, măi!
C-a mea inimă nu-i bună, / Măi cucule, măi!
*
Că-i încinsă cu curele, / Măi cucule, măi!
Mâncată de multe rele, / Măi cucule, măi!
Şi-i încinsă cu colan, / Măi cucule, măi!
Mult oftează de alean. / Măi cucule, măi!
*
Că să cânţi pe-o ramurea, / Măi cucule, măi!
Aproape de casa mea, / Măi cucule, măi!
Să-ţi spun ofurile mele, / Măi cucule, măi!
Chinuri şi nacazuri gele. / Măi cucule, măi!
*
Omule, de casa ta / Măi cucule, măi!
Nu mă pot apropia, / Măi cucule, măi!
Căci eu sunt pasere mică / Măi cucule, măi!
Şi de tine mi-e cam frică! / Măi cucule, măi!
*
Cucule porumbule, / Măi cucule, măi!
Vină, cântă-n curtea mea / Măi cucule, măi!
Că ţi-oi da muguri culeşi / Măi cucule, măi!
De pe meri, de pe cireşi! / Măi cucule, măi!
*
Ba, în curtea-ţi n-oi intra, / Măi cucule, măi!
Slugă nu m-oi apuca, / Măi cucule, măi!
Ci-oi trăi pe unde-oi vre / Măi cucule, măi!
Cu hrana ce mi-a plăce! / Măi cucule, măi!
*
*
Doamne,-ajută cucului! – 2057, Pavel Bodnariuc, 1914
*
*
Doamne-ajută cucului
Să zboare din cuibul lui
În mijlocul câmpului,
Pe coarnele plugului,
*
Să zboare din sat în sat,
Că Dumnezeu l-a lăsat
Să zboare din pom în pom,
Să-l asculte orice om;
*
Să zboare din curti-n curti,
Toţi copiii să-l asculte.
Cucul de nu ne-ar cânta,
N-am şti că-i primăvara,
Cucul de nu s-ar porni,
Nici noi n-am mai plugări!
*
*
Hâş, hâş, hâş, pasere-albastră! – 2071, Vasile Turturean, 1914
*
*
Hâş, hâş, hâş, pasere albastră,
Ce-mi baţi, noaptea, la fereastă?
Mamă, stai, nu mă hâşâi,
Până nu m-oi jelui!
*
Lasă-mă să-ţi povestesc
Al meu chin şi cum trăiesc,
De trăit aş trăi bini,
Dar duşmanii-s lângă mini.
*
Căci duşmanii beu şi-nchină,
Ear eu sunt de tot străină,
Am în inimă un schin
Şi-o baltiţă de venin.
*
Ies afară, ard în pară,
Vin în casă-s de ocară,
De ies, sara, la fântână,
Toţi duşmanii mă îngână.
*
De ies, sara, la primblare,
Toţi duşmanii-mi stau în cale,
De ies la câmp, să-mi alin
Al meu plâns şi-al meu suschin,
*
Pieptu-mi arde de mă stâng,
Rău vânt bate, de mă frâng,
Spune-mi, mamă, ce să fac
De duşmani ca să mă scap!
*
Pune, fată, foc şi pară
Pe-a duşmanilor cărare,
Presură chiperi şi scrum
Duşmanilor tăi pe drum!
*
Duşmanii, cum vor călca,
Îndată s-or farmaca,
Ei di tini vor uita,
Tu de dânşii vei scăpa!
*
*
Ţara străină – 2068, Domnica Cioban, 1914 le Turturean, 1914
*
*
Frunză verde de maslină,
Trecui Prutul, apa lină,
Trecui în țară străină.
*
Și băui și mâncăi bine,
Voinicii se țin de mine
Parcă am atâta bine.
*
De-ar fi pânea cât de bună,
Tot se face clei în gură,
Dacă e-n țară străină.
*
Mai bine pânea mai proastă,
Decât cea bună a voastră,
Dar să fiu în țara noastră!
*
*
Ţara străină – 2054, Zahara Lazor, 1914
*
*
Duce-m-oi și n-oi veni,
Să văd cine m-a dori,
Frații cu surorile,
Maica cu nurorile,
*
Grădina cu florile,
Stratul cu garofele,
Dumbrava cu murile,
Codrul și pădurile,
*
Pădurea cu molizii
Ori tata cu ginerii.
De m-a dori cineva,
Poate că m-oi înturna.
*
Dușmanii de m-or dori,
Duce-m-oi și n-oi veni,
Și m-oi duce, tot m-oi duce
Unde mierea e mai dulce,
Căci aici-n astă țară,
Zău, și mierea e amară!
*
*
Mândruliţă dragă! – 2072, Vasile Turturean, 1914
*
*
Colo-n vale, la fântână, / Mândruliță dragă,
Șede-o copilă străină, / Mândruliță dragă,
Și tot plânge și jelește, / Mândruliță dragă,
Pe părinți îi pomenește, / Mândruliță dragă,
*
Și tot plânge și suspină, / Mândruliță dragă,
C-a scăpat salba-n fântână, / Mândruliță dragă.
Salba e de puișori, / Mândruliță dragă,
Făcută de scriitori, / Mândruliță dragă,
*
Salba e de irmilici, / Mândruliță dragă,
Făcută de doi voinici, / Mândruliță dragă,
Salba e de gălbănași, / Mândruliță dragă,
Făcută de dăscălași, / Mândruliță dragă,
Salba e de ruble mari, / Mândruliță dragă,
Făcută de ghenerari, / Mândruliță dragă!
*
*
Mândruliţă – 2056, Pavel Bodnariuc, 1914
*
*
Ileană cu ochi verzi,
Te iubesc şi tu nu crezi,
Vin’ la mine-n braţe, şezi,
Mândruliţă!
*
Hopai ţuca, tot aşa,
Mândră dragă, nu ti da,
Vin’ la badia şi-i giuca,
Mândruliţă!
*
Cini dracu’ te-o-nvaţat
Pi mini di m-ai lăsat
Şi pi altu’ di-ai luat,
Mândruliţă!
*
Frunză verde măr uscat,
Eu pi cap nu am chicat,
Să mărg di la noi din sat,
Mândruliţă!
*
Mândră, ce şireată eşti,
Nici cu mini nu grăieşti
Şi la Gheorghi te gândeşti,
Mândruliţă!
*
Măi bădiţă, măi drăguţ,
Tu numai să mă săruţi,
La papuci să nu ti uiţi,
Mândruliţă!
*
Hai, flecăi, şi să giucăm,
Tot să bem şi să cântăm,
La fete să nu cătăm,
Mândruliţă!
*
Că fata-i ca şi o floare,
Pentru tăţi mirositoare,
Şi minţăşte pân-ce moare,
Mândruliţă!
*
*
Mândruliţa mea – 2058, Vasile Lazurca, 1914
*
*
Nu ştiu, nu ştiu, vai de mine,
Ce dor s-a legat de mine,
Nu ştiu zilele cum trec,
Noaptea fără somn petrec,
Mândruliţa mea!
* *
Somnul meu nu este somn,
Nici odihna ca de om,
Somnul meu e tot cu jale
Pentru dragostile tale,
Mândruliţa mea!
*
Mă pornesc să vin la tine,
Tâlnesc cârduri de copile,
Mă pornesc să vin la vale,
Le dau drumu’, le dau cale,
Mândruliţa mea!
*
Of, lună luminătoare
Şi stele strălucitoare,
Luminaţi mai cu tărie
Scumpa mea călătorie,
Mândruliţa mea!
*
Daţi lumină înfocată
Pe cărarea-ntunecată,
Să văd drumul a mă duce
La iubita mea cea dulce,
Mândruliţa mea,
*
Care tristă şi deşteaptă
Cu dor mare mă aşteaptă
Ca să ajung cât mai tare,
Să-mi dea dulce sărutare,
Mândruliţa mea!
*
*
Jupăneasă Vălculeasă! – 2051, Zahara Lazor, 1914
*
*
Frunză verde floare-aleasă,
Jupâneasă Vălculeasă,
Dă-mi vin dulce, din Galaţi,
Să-ţi dau bani nemăsuraţi,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde earbă grasă,
Jupâneasă Vălculeasă,
Ia-n, dă-mi vin de Odobeşti,
Să-ţi dau bani cât nu voieşti,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde de dudău,
De-ar da bunul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să moară jupânul tău,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
Frunză verde de trifoi,
Să rămânem amândoi,
Să rămâi numai cu mini,
Ca să mă-nţeleg cu tini,
Jupâneasă Vălculeasă!
*
*
Frunză verde şi-o lalea – 2055, Pavel Boddnariuc, 1914
*
*
Frunză verde şi-o lalea, / Maică, măiculiţă dragă,
De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţa mea,
Nu mi-o lega pe a mea, / Maică, măiculiţă dragă,
Cu cine nu mi-i voia, / Maică, măiculiţa mea,
*
Ci mi-o leagă, maică, leagă, / Maică, măiculiţă dragă,
Cu cine mi-i lumea dragă, / Maică, măiculiţa mea,
De ţi-a fost dragă lumea, / Maică, măiculiţă dragă,
După urât nu mă da, / Maică, măiculiţa mea.
*
Cât îi boală şi dureri, / Maică, măiculiţă dragă,
Are leac şi mângâieri, / Maică, măiculiţa mea,
Cât îi boală şi oftare, / Maică, măiculiţă dragă,
Are leac şi alinare, / Maică, măiculiţa mea.
*
Numai boala de urât, / Maică, măiculiţă dragă,
N-are leac numa-n pământ, / Maică, măiculiţa mea,
Tot urâtul n-are leac, / Maică, măiculiţă dragă,
Numai pânză şi toiag, / Maică, măiculiţa mea.
*
*
Frunză verde de răchită – 2064, Zamfira Popovici, 1914
*
*
Frunză verde de răchită,
Măiculiţa mea iubită,
Eu ţi-s fiica năcăjită,
Fiica ta nenorocită
*
Că m-ai depărtat din casă,
Când mi-a fost viaţa frumoasă,
Şi m-ai silit a mă duce,
Traiul când mi-a fost mai dulce.
*
Şi m-ai dat în sat străin
Ca să nu mai scap de chin
Şi m-ai dat în sat departe
Ca să n-am de tine parte,
*
Că bărbatul n-are milă,
Soacra-i rea şi-mi face silă,
Nu mi-i ciudă de bărbat,
Fii cât de apucat,
*
Tot se-ntoarce, câteodată,
Şi-a sa dragoste mi-arată,
Mă cuprinde, îl sărut
Şi de supărare uit.
*
Da’ mi-i ciudă pe-a mea soacră,
Care-i pururea tot acră
Şi tot clenciuri îmi găseşte
Şi pricini îmi iscodeşte,
*
Ba că-i masa nespălată,
Ba casa-i nemăturată,
Ba cămeşile nu-s bine
Clătite-n părâu de mine.
*
Astfel inima-mi se frânge
Şi n-am, mamă, cui mă plânge,
Ah, mamuţă, de nu-mi crezi,
Suite-n cireş şi vezi!
*
Să-mi vezi locul depărtat
Şi traiul cel cu banat,
Mamă, hai de mi-i pitrece,
Doar necazul mi-a mai treci!
*
Mamă, hai pân’ la portiţă
Că ţi-s fată cu credinţă,
Mamă, hai pân’ la prilaz
Să-ţi mai spun al meu năcaz!
*
*
Draga mamii frumuşică – 2052, Zahara Lazor, 1914
*
*
Draga mamii frumuşică,
Spusu-ţi-am, doară, de mică
De bătrân să nu te-apuci,
După tânăr să te duci,
*
Că bătrânul, când se scoală,
Pe obraz de-abia se spală
Şi prin casă macoşeşte
Şi pricini îţi tot găseşte!
*
Şi de merge la lucrat,
Vine, sara, supărat
Şi zice că n-a mânca,
Pân’ la cap nu le-i lega!
*
Ear cel tânăr, când se scoală,
Într-o clipă mi se spală,
Te cuprinde-n calde braţă,
Te sărută cu dulceaţă
*
Şi numai de-abia te lasă
Şi se duce-n câmp, la coasă,
Şi lucrează până-n sară
Şi se-ntoarce-acasă iar;
*
Şi de pui ceva pe masă,
Nu se uită, nu te lasă
Şi zice că n-a mânca
Până nu te-o săruta!
*
*
Cântă cucii vinerea – 2073, Catrina Ravenciuc, 1914
*
*
Cântă cucii vinerea,
Trec voinicii Dunărea,
Câte trei alăturea,
Câte patru-asemenea.
*
Şi cum trec, şi cum se duc,
Înapoi ochii-şi arunc,
Şi mergând mereu suspină,
Că merg în ţară străină.
*
Merg de frică şi de silă,
Că i-or bate fără milă,
I-or mustra fără de milă
Şi-or muri fără lumină.
*
