BUCOVINA – POEŢII POEŢI | Dragusanul.ro

Poeți bucovineni înveşniciţi de Eugen Drăguţescu (IV)

 

 

 

 

T. VIORESCU: S-a născut la 20 aprilie 1913, în Rădăuţi, dintr-o familie de vechi cărturari. A urmat liceul şi Universitatea la Cernăuţi. A făcut parte din Societatea studenţească „Junimea”. A intrat în învăţământul secundar. A debutat relativ târziu. Scrie mai ales proză, nuvele ample, în care evocă viaţa Bucovinei de odinioară. Are extraordinare calităţi de prozator. Apariţia nuvelelor sale va fi o surpriză pentru literatura română. Păcar că nu e nimeni să le editeze mai curând! Opere: în manuscris: Povestea cu strigoiul Radu Mândru, Povestea de pe muntele Deia, Basm cu zburători. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, în Bucovina, iulie 1943; idem, Portrait de la Bucovine, 1939 (Cronicar); în Viaţa, 5 iunie 1942.

 

 

 

 

George Voevidca: Născut la 9 aprilie stil vechi 1893, la Sinăuţi, judeţul Rădăuţi, ca fiu al cunoscutului folclorist Alexandru Voievidca. Studii la Siret, Suceava şi Cernăuţi. Licenţiat în litere şi filozofie. Membru fondator al Sindicatului Ziariştilor din Bucovina şi, în calitate de delegat al Direcţiunii Generale a Teatrelor, iniţiator al naţionalizării Teatrului Municipal din Cernăuţi (1920-1923). A dirijat revistele Die Brüche (Puntea), organ bilingv de propagandă românească (Cernăuţi, 1920-1922) şi, mai apoi, Analele Romanului (Roman, 1930-1933). Activitatea literară şi-a început-o în preajma războiului mondial, publicând, în ziare şi reviste, sonete şi epigrame. A colaborat la mai toate revistele literare de seamă, cum şi la ziarele Viaţă Nouă (de sub direcţiunea profesorului Dr. Eusebiu Popovici, Suceava 1915-1918), Glasul Bucovinei, Rampa, Curentul, Universul, America (New-York), Steaua Noastră (Ohio, America) etc. Întâia oară a fost relevat elogios de N. Iorga, în Neamul românesc, No. 1 din 3 februarie 1919. Opere apărute: Sonete, Ed. Bucovina, Bucureşti 1920; Epigrame, Ed. Bucur Orendovici, Suceava 1925; Puteri întunecate, un act, Calendarul Poporului, Suceava 1926; Turnuri, poeme, Editura Bucur Orendovici, Suceava 1928; Supremul argument, satiră într-un act, Editura Făt-Frumos, Suceava 1932; Cântece pentru Lu, Editura Bucovina, Bucureşti 1936, Pro-Patria, Editura Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi 1943. În manuscris: Nerv, versuri; Carnet indiscret, epigrame; Caleidoscop provincial, schiţe. Referinţe: Despre Sonete: Al Busuioceanu, în Dacia din 8 iunie 1920; Dan (Gh. Topârceanu), în Viaţa Românească 1920; O recenzie, în Sburătorul No. 10 din 1920; A. Branişte, în Hiena 1920, No. 1; în Rampa 1920, No. 792; în Dimineaţa 1920, 11 iulie; Alfred Mosoiu, în România Nouă 1920, No. 18; C. Iordăchescu, în Junimea, Botoşani, No. 23-24 din 1920; Recenzii, în Bucovina, de sub direcţiunea lui Pamfil Şeicaru, Cernăuţi 1920, No. 1; în Limba Română 1920, No. 13; în Ţara Nouă 1920, No. 101 şi 103; în Adevărul literar 1921, No. 17 şi altele. Despre Epigrame: Perpessicius, în Mişcarea Literară, august 1925; E. Constant, în Năzuinţa, Craiova 1925, No. 4; I. Pană, în Glasul Bucovinei, Cernăuţi 1933, 27 aprilie; O recenzie, în Curentul, No. 1836 din 13 martie 1933; N. Crevedia, în Calendarul 1933, 29 martie; S. Teleajen, în Pagini moldovene, Iaşi 1933, No. 1-2; Recenzii, în Adevărul Literar 1925, No. 244; în Cultura Poporului, Cluj 1925, No. 123; Petre Iroaie, Epigramistul Voevidca, în Făt-Frumos 1937, No. 5-8 etc. Despre Turnuri: Leca Morariu, în Făt-Frumos 1929, No. 2; M. D. Ioanid, în Năzuinţa, Craiova 1929, No. 5; N. Tcaciuc-Albu, în Junimea literară 1929, No. 1-4; I. M. Marius, în Glasul Bucovinei 1929, 21 februarie şi altele. Despre Cântece pentru Lu: N. Iorga, în Cuget Clar 1936, 22 iunie; Aurel Tita, în Curentul No. 3045 din 25 iulie 1936; Traian Chelariu, în Glasul Bucovinei din 17 iunie 1936; O recenzie, în Voinţa Şcoalei, Foaia învăţătorilor din Bucovina, No. 8-9, 30 martie 1937 şi altele. În benere: C. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina (1775-1918), Editura Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi 1926, pp. 242-244; Perpessicius, cronică la Radio Bucureşti; Tudosie Dracea, în Junimea Literară 1937, No. 1-9, şi în studiul Lirism şi Cultură, Bucureşti 1938; C. Loghin, Istoria literaturii române, ed. II, Bucureşti 1937; Alexandru C. Ionescu, în studiul Poezia lirică română contemporană, Editura Cugetarea, Bucureşti 1941, pp. 203-212; E Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane (1900-1937), Editura Socec et Comp., Bucureşti; D. Murăraşu, Istoria literaturii române, Editura Cartea Românească, Bucureşti; G. Cardaş, Istoria literaturii româneşti, Editura Oltenia, Bucureşti 1939; I. Pillat, Antologia toamnei; A. C. Calotescu-Neicu şi N. Crevedia, Antologia epigramei româneşti, Editura Cartea Românească 1933; Zaharia Stancu, Antologia poeţilor tineri, Editura Fundaţiilor Regale 1934; C. Loghin, Antologia Scrisului Bucovinean (vol. I, Poezia), Editura Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi 1938; L. Predescu, în Enciclopedia Cugetarea; George Drumur, George Voevidca, primul poet bucovinean, în Bucovina, supliment literar, No. 349 din 24 august 1942; Sărbătorire, în Suceava din 15 iunie 1939. În manuale didactice: Prof. Dr. Calistrat Şotropa, Manual de limba română, pentru clasa a IV-a de Liceu, Editura Cartea Românească, Bucureşti 1927; C. Loghin, Limba Română, pentru clasele a III-a, a IV-a şi a V-a de Liceu, Editura Cartea Românească, Bucureşti 1935; I. Nisipeanu, Stil şi compoziţie, pentru clasa a IV-a de Liceu, Editura Cugetarea, Bucureşti 1936; Petre V. Haneş, Limba Română, pentru clasa a V-a secundară, Editura Tipografiile Unite Române, Bucureşti 1935: Ilustraţii: C. Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina, 1926; Zaharia Stancu, Antologia poeţilor de azi, Bucureşti 1934; C. Loghin, Limba Română, pentru clasa a IV-a, 1935; Suceava din 17 aprilie 1939.

 

 

 

 

E. Ar. ZAHARIA: Născut la 24 ianuarie 1911, în Horodnicul de Sus, de unde s-au ridicat scriitorii Em. Grigorovitza şi Iulian Vesper, cu care este înrudit. A studiat la Cosmeni, fiind contemporan cu Theodor Onciulescu de la Neapole şi cu predicatorul Ştefan Slevoacă. A avut ca profesori pe prozatorul Vasile Ţigănescu, Vichentie Jemna, cunoscutul Leonida Bodnărescu, Trandafir Lupăştean. Studii universitare la Cernăuţi. Le-a continuat sub egida Seminarului român, condus de eminescologul Leca Morariu. A mers la Paris, unde a urmat cursuri de specializare (Charles Bruneau, J. M. Carré, Mario Roques, G. Le Gentil, Marcel Bataillon, P. V. Tieghem) şi diferite alte cursuri (Paul Valéry, Paul Hazard, E. Bréhier, Jean Boutiére), până în 1941. De acolo a urmărit mişcarea artistică europeană a vremii. A fost profesor în Basarabia, la Dorohoi, la Fălticeni, coleg cu scriitorii Dan Protopopescu, A. G. Stino, F. Cârdei şi G. Miron, la Rădăuţi, apoi la Cernăuţi. A debutat cu versuri ca elev: remarcabil abia în Junimea Literară (1931). A tradus din Baudelaire, Rimbaud (aproape integral), Gautier, H. Allorge; din Ivan Bunin, Constantin Balmont, Alexandru Blok, Gumilev, Sologub şi alţii. A mai tradus din poezia spaniolă şi portugheză (J. R. Jiménez, Fed. Garcia Lorca, A. Machado, Salvador de Madariaga). A scris despre G. Bogdan-Duică şi despre noua mişcare literară a Arboroasei. Ocupându-se cu folklorul, a adunat o variată colecţie şi a studiat opera lui Artur Gorovei. A scris articole despre Rimbaud, Mallarmé, Nerval, Corbière, Géraldy, Ch. Maurras, vitalism etc. A redactat, în franţuzeşte, Unirea tuturor Românilor şi opiniile europene. A redactat revistele Orion, cu Aurel Putneanu, apoi cu Em. Gorescu, apărut la Rădăuţi şi Bucureşti 1933, 1935, care a deschis foc cel dintâi, în Arboroasa, în contra literaturii pornografice; Argonaut, cu Mircea Streinul, 1934; Fişier 1934; Nord 1938, reviste la care au scris mulţi tineri. A fost, un timp, în redacţia ziarului Glasul Bucovinei şi prim-redactor la jurnalul Deşteaptă-te Creştine, Cernăuţi. A descoperit şi încurajat pe George Putneanu, Ada Colnicu, Viorel Mugur, T. Viorescu şi Procopie Milişte, cu care a lucrat pentru înfiinţarea Societăţii Scriitorilor din Arboroasa (1933-1934). A organizat, la Rădăuţi, cu George Putneanu, cea dintâi şezătoare a scriitorilor tineri din Nord, comemorând pe Mihai Horodnic. S-a îngrijit de ediţia poemelor lui Ion Roşca, tipărit de I. E. Torouţiu. Pseudonime: Firu Magdalin, Radu Voichiţă, Mălin Bucur etc. Colaborări: La reviste şi ziare arborosene: Bucovina literară, Crai-Nou, Ecoul Tinerimii, Făt-Frumos, Flanc, Freamătul literar, Îndrumarea, În preajma gândului, Izvodiri, Junimea literară, Orizont, Pana literară, Plai, Revista Bucovinei, Viaţa Bucovinei, Bucovina, Deşteptarea, Glasul Bucovinei, Suceava, Timpul; la Calendarele Glasului Bucovinei şi Mitropoliei. La alte ziare şi reviste: Alfa, Ancheta, Arc, Ardealul, Acţiunea Buzăului, Azi, Banatul literar, Basarabia literară, Bloc, Bobi, Bugeacul, Caier, Clipa, Convorbiri literare, Crai-Nou (Alexandria), Cuget moldovenesc, De strajă, Doina, Dacia Rediviva, Eu şi Europa, Ev nou, Familia, Familia noastră, Festival, Farmecul Mării, Foaia Poporului (America), Flacăra, Frize, Front literar, Fruncea, Freamătul, Gazeta Bucovinenilor, Gând românesc, Gândirea, Graiul Dâmboviţei, Înnoirea, Însemnări, Izvod, Jar şi slovă, Lanuri, Licăriri, Marea noastră, Moldova literară,Muguri literari, Munca literară, Munţii Apuseni, Orientări, Orizont, Pagini basarabene, Pagini literare (Bârlad),Pagini literare (Turda), Pământul, Pasărea albastră, Pegas, Petrodava, Plaiuri sălcene, Prahova, Progresul, Progres şi cultură, Primăvara Banatului, Prepoem, Răboj, Revista Fundaţiilor egale, Revista Istorică (N. Iorga), Scânteia, Sentinela, Sfarmă-Piatră, Societatea de Mâine, Ţara Bârsei, Treisprezece, Universul literar, Valuri dunărene, Viaţa Basarabiei, Vraja mării, Vremea, Viaţa literară, Zorile Romanaţului, Apărarea Naţională, Calendarul, Curentul, Frontul, Naţionalul Nou, Sentinela, Timpul, Viaţa. Membru în Societatea Scriitorilor Bucovineni, de la înfiinţare (1938) şi la Institutul „Cernăuţi”. Figurează în Antologia de imagini în poezia nouă (T. Scarlat), în Breviar de poezie bucovineană (N. Pavel şi Aspazia Munte), Treisprezece poezii de dragoste  (Ştefan Baciu, Vintilă Horia, Ovid Caledoniu), în Turnul Babel (Neagu Rădulescu). Caricaturi sau fotografii: Pământul, Ancheta, Turnul Babel, Bugeacul, Junimea literară (1932), Poeţii tineri bucovineni, Gazeta (aprilie 1934), Alfa, octombrie şi decembrie 1933. Semnătura autografă: Familia, Festival. Opere: Trandafirii negri, 1933; Afania, 1933; Apoteoz, 1933; Trestia Barcan, 1934; Minois, 1934; Stihuri, metafore şi imagini româneşti, 1935; Marathon, 1936; Sânge şi crini, 1942; Essai de bibliographie pour l’étude du „dor” roumain, 1943; Beatitudini, 1943; Opinii europene despre dor, 1943; Ion Roşca (Ediţia de poeme Semne’n Scuturi), Bucureşti 1937; Insurgenţe 1938; Artur Gorovei, Braşov 1938; Nord, Fălticeni 1938; Revista Nouă (indice), Rădăuţi 1938. În manuscris: D. Anghel şi poezia spaniolă; Eugenio d’Ors sau grandoarea raţiunii; G. Bogdan-Duică (roman); Trandafiri spanioli.


Poeți bucovineni înveşniciţi de Eugen Drăguţescu (III)

 

 

 

Ion O. SUCEVEANU: Născut la Baineţ, în anul 1905. Funcţionar în Ardeal. A r4edactat, la Mediaş, revista Darul. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Nord etc. În alte reviste şi ziare: Convorbiri literare, Înmuguriri, Lanuri, Mediana, Poem, Agricultura nouă, România Eroică etc. Opere: De pe dealuri uitate, Mediaş 1937; Vibrări, Mediaş 1938; Fântâni pentru popas, Mediaş 1939. Referinţe bibliografice:  G. Călinescu, în Jurnalul literar, 22 octombrie 1939; G. Călinescu, în Istoria literaturii române, Bucureşti 1941; G. Arabolu, Festival 1937; E. Ar. Zaharia, în Deşteaptă-te Creştine 1938; Lanuri 1938; idem Portrait de la Bucovine 1939.

 

 

 

 

N. TCACIUC-ALBU: S-a născut la 11 noiembrie 1885, în Rogojeşti. Liceul la Cernăuţi. Studii de drept, teologie, litere şi filozofie la Universitatea din Cernăuţi (1905-1910). Doctor în litere. Studii speciale la Viena. Profesor la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi. A scris versuri şi proză. A fost secretar de redacţie la „Junimea literară” (1010-1913). Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Junimea literară, Făt-Frumos, Glasul Bucovinei, Bucovina, Bucovina literară, Orion, Plai, Pana literară etc. În alte reviste şi ziare: Neamul românesc, Analele Romanului, Convorbiri literare, Luceafărul etc. Opere: Istoria literaturii române, Cernăuţi 1923, ed. II 1937; Heinrich Heine in der rumänischen Literatur, Cernăuţi 1926; Cântarea României, Cernăuţi 1927; Li-Tai-Pe, Flori de răsărit (versuri), Cernăuţi, Iconar 1933, Viaţa şi opera lui Tudor Flondor, Cernăuţi 1934; Bucovina de Nord, Sibiu 1941; Goethe şi Eminescu, Cernăuţi 1942; Schiller şi Eminescu, Cernăuţi 1943; Poezii chinezeşti, 1943. Sub tipar: Înrâuriri haineene în opera lui Eminescu; Ienăchiţă Văcărescu. Ilustraţii: M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, Bucureşti 1938; Junimea literară 1934. Referinţe bibliografice: N. Iorga, în Revista Istorică, IX, 112; Istoria literaturii româneşti contemporane, II, p. 255; Sextil Puşcariu, Dacoromania III, p. 847; Leca Morariu, Făt-Frumos 1934, pp. 142, 143; Em Bucuţa, în Ideea Europeană, anul IV, No. 120/4 şi 191 din 1926: I. E. Torouţiu, Heine şi heinismul, 1930, şiHeine, aprecieri şi controverse, 1931; Al. Bădăuţă, în Cugetul Românesc, II, 668; I. Gherghel, în Dacoromania IV, 1204-1208; D. Munteanu-Râmnic, în Gazeta Cărţilor, XII, 7-8, decembrie 1942; Traian Chelariu, în Universul literar, 18 iulie 1942: Matei Alexandrescu, în Seara (Caleidoscop literar) din 18 decembrie 1942 şi, ibidem, 26 martie 1943; Gheorghe Drumur, în Glasul Bucovinei din 16 noiembrie 1933; Gr. Raţiu, în Revista Bucovinei, II, 5 mai 1943; Miron Suru, 1935 literar, pp. 59, 94; Mircea Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938; C. Loghin, Istoria literaturii române şi Istoria literaturii române din Bucovina, Cernăuţi 1926; Junimea literară 1931, pp. 42, 43; Lucian Predescu, Enciclopedia, Cugetarea; P. V. Hasneş, Preocupări literare, mai-iunie 1943.

 

 

 

 

Anca ŢURCAN: S-a născut la 26 ianuarie 1896, în Bănila pe Siret, Coşuleni, din părinţi răzeşi: Grigore Filipescu şi Cristina, născută Borşanu. A făcut şcoala primară în Bănila, iar studiile secundare la Liceul ortodox de fete din Cernăuţi (1907-1913). În 1914, intră învăţătoare în învăţământul primar. În 1919, îşi ia bacalaureatul, la Şcoala Normală de fete din Cernăuţi. E institutoare. Primele încercări literare le publică în gazeta Voluntarul Bucovinean (1935). Colaborează cu articole de pedagogie şi de învăţământ la Voinţa Şcoalei. Publică poezii în Calendarele Glasului Bucovinei pe anii 1936, 1937 şi 1938. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Freamătul literar, Junimea literară, Voluntarul Bucovinean. În alte reviste şi ziare: Viaţa nouă (Detroit, Michigan). Referinţe bibliografice: G. T., în Gazeta Bucovinenilor  (Bucureşti) 15 ianuarie 1936; E. Ar. Zaharia, în Glasul Bucovinei, iulie 1937.

 

 

 

 

Iulian VESPER: S-a născut la 22 noiembrie 1908, în Horodnicul de Sus. Face liceul la „E. Hurmuzachi” din Rădăuţi, unde e camarad cu toţi cei de la Muguri, la care revistă a colaborat cu versuri, semnate Oreste. Universitatea o urmează la Cernăuţi şi la Bucureşti. Fost director de cabinet la Ministerul Muncii, fost funcţionar la Casa Asigurărilor sociale din Bucureşti, apoi la Ministerul Propagandei. A făcut parte din redacţia câtorva ziare: Glasul Bucovinei, Îndrumarea etc. A tradus integral marele roman Pe Donul liniştit, de Mihail Şolohov, şi Şarpele cu pene, de D. H. Lavrence. Romancier şi eseist. A condus, cu Mircea Streinul, Iconar, în prima fază; el a fost conducătorul spiritual. A publicat o mulţime de articole politice. Primul tetrarh mare gazetar bucovinean. Autorul mai multor eseuri literare şi filosofice (Pascal, Dostoiewski, Ortega y Gaset). Premiat de S. S. R. pentru poezie. Membru în S. S. R. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Îndrumarea, Junimea literară, În preajma gândului, Muguri, Orion, Pana literară, Plai, Glasul Bucovinei, Calendarul Glasul Bucovinei. În alte reviste şi ziare: Azi, Basarabia literară, Dreapta, Gazeta Bucovinenilor, Dacia Rediviva, Rânduiala, Revista Fundaţiilor Regale, Răboj, Tinerimea Română, Universul literar, Vremea, Vitrina literară, Acţiunea, Prietenie şi luptă etc. Opere: Echinocțiu în odăjdii (poeme), Cernăuţi, Iconar 1933; Constelaţii (poeme), Bucureşti, Cartea Românească 1935; Poeme de Nord (Poeme), Bucureşti, Bucovina 1937; Primăvara în Ţara Fagilor (roman), Editura Fundaţiilor Regale 1938; Viaţa lui Mihai Viteazul, Vremea 1939; Izvoare (poeme), Ed. Fundaţiilor Regale 1942, Şarpele cu pene (roman tradus din D. H. Lavrence), Bucureşti, Cultura Românească 1943, Referinţe bibliografice: G. Călinescu, Istoria literaturii române, Bucureşti 1941; Ovidiu Papadima, Iulian Vesper sau calmul marilor înţelegeri, Universul literar, 30 aprilie 1943; E. Ar. Zaharia, Izvoare, Bucovina literară octombrie 1942 şi Revista Bucovinei, noiembrie 1942; Idem, în Răboj 1933; Paul I. Papadopol, Primăvara în Ţara Fagilor, Universul, decembrie 1938, Gazeta Bucovinenilor 1938; Virgil Ierunca, în Timpul, iulie 1942; Tudose Dracea, Lirism şi cultură 1938. Ilustraţii: Junimea literară 1932; M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, Bucureşti 1938; Glasul Bucovinei, 1934.

 

 

 

 

Dragoş VICOL: Născut la 11 iulie 1920, în Volovăţ. Liceul îl urmează la „Eudoxiu Hurmuzachi”. Se înscrie la Universitate, în 1941, şi pleacă pe front. A debutat în 1937, în ziarul Ogorul de la Bucureşti, iscălind cu pseudonimul Dragoş Pustnicu. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Mioriţa (Cernăuţi), Muguri, Orizont, Bucovina, Bucovina literară, Revista Bucovinei, Suceava. Opere: Muguri (poeme), Rădăuţi 1940. Referinţe bibliografice: O conferinţă a lui Mircea Streinul, în Cernăuţi; E. Sahleanu, în Suceava 1940; N. Tăutu în Mioriţa 1940; E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine 1939.

 

 


Poeți bucovineni înveşniciţi de Eugen Drăguţescu (II)

 

 

 

 

George NIMIGEANU: Născut la 25 mai 1909, în Tereblecea Nouă. A studiat la Siret, Cozmeni şi Cernăuţi. Doctorand. Profesor. Asistent la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti. A activat în cadrele Serviciului Social, cu echipele prof. Dimitrie Gusti. A studiat, recent, realităţi din Transnistria. Are studii speciale despre huţanii din Maramureş şi Bucovina. A început să scrie şi să publice în anul 1931. A făcut parte din Iconar şi redacţia ziarului Glasul Bucovinei. Lucrează la Institutul Regal de Geografie. Publicări: în reviste şi ziare arborosene: Crai nou, Freamătul literar, Iconar, Junimea literară, Orion, Glasul Bucovinei, Suceava, Timpul, Calendarul Glasul Bucovinei, Bucovina literară; în alte reviste şi ziare: Analele Dobrogei, Moldova literară, Petrodava, Buna Vestire, Calendarul. Referinţe bibliografice: M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938; E. Ar. Zaharia (Şezătoarea) Aperitive literare, în Glasul Bucovinei, noiembrie 1932. Ilustraţii: M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938.

 

 

 

 

Vasile I. POSTEUCĂ (I. este iniţiala vestitului lăutar din Stăneşti Isidor Posteucă, tatăl poetului – n. n.). S-a născut la 10 septembrie 1912, în Stăneştii de Jos. Licenţiat în litere şi filozofie. A adunat o bogată colecţie de folklor rădăuţean. A făcut parte din al doilea Iconar. S-a îngrijit de editarea operei lui Mihai Horodnic. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Iconar, Îndrumarea, Junimea literară, Însemnări sociologice, Orion, Garda Bucovinei, Glasul Bucovinei, Timpul, Ţara Şipeniţului. În alte reviste şi ziare: Convorbiri literare, Progres şi Cultură, Răboj, Buna Vestire. Opere: Mihai Horodnic, File de poveste, ediţie postumă de poezii, Cernăuţi 1936; Mihai Horodnic, Haiducii, poem dramatic, Bucureşti, Editura Bucovina, 1938. O ediţie a operei lui Em. Grigorovitza, nedifuzată din cauza năvălirii ruşilor, în iunie 1940. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939; M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938; E. Ar. Zaharia, în Răboj, 1932; E. Ar. Zaharia, în Glasul Bucovinei, august 1933; Perpessicius, România, 1938; N. Crevedia, Calendarul 1933, Iconar 1937; G. Călinescu, în Viaţa Românească, mai 1938, Junimea literară 1932. Ilustraţii: M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1038.

 

 

 

 

George PUTNEANU: Născut la 20 aprilie 1913, în Putna. Studiile secundare le face la liceele „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni şi „E. Hurmuzachi” din Rădăuţi. A studiat la Bucureşti. Licenţiat în litere şi filozofie. Acum, pe frontul rusesc. A debutat cu versuri la revista Răboj (Bucureşti), în 1932. A lucrat cu echipele regale. Ca elev în clasa a VI-a, a redactat Orion, dimpreună cu E. Ar. Zaharia, apoi Muguri (1934). A fost preşedintele Societăţii literare „Bogdan Dragoş”. Balada Cruciaţilor a avut succes imens în ţară şi străinătate şi se traduce în limba germană, ca fiind cea mai amplă şi desăvârşită poezie din războiul actual. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Argonaut, Crai Nou, Iconar, Junimea literară, Îndrumarea, În preajma gândului, Orizont, Pana literară, Glasul Bucovinei, Suceava, Bucovina, Revista Bucovinei etc. În alte reviste şi ziare: Bloc, Festival, Revista Fundaţiilor Regale, Universul literar, Afirmarea, Porunca Vremii, Vremea, Glasul Nistrului etc. Opere: în pregătire: Orar de rege (poeme), Folklor din judeţul Rădăuţi, Domniţa visului (poeme). Referinţe bibliografice: M. Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938; Perpessicius, România 1938; E. Ar. Zaharia, în Răboj 1932-1933; M. Streinul, Istoria literaturii române, Bucureşti 1941; E. Ar. Zaharia, în Îndrumarea 1932; idem în Bucovina 15 faur 1943; idem Bucovina literară, 21 faur 1943; idem Portrait de la Bucovine, 1939; Revista Fundaţiilor Regale, aprilie 1943 (O. Papadima); P. Comarnescu, Cronica literară, în Timpul 16 mai 1943; D. Caracostea, în Revista Fundaţiilor Regale, februarie 1943; A. Budescu, Curier ieşan, 5 martie 1943. Ilustraţii: Orion 1935.

 

 

 

 

Ion ROŞCA: Născut în Vicovul de Jos, la 9 iunie 1908. Terminând şcoala primară, se înscrie, în 1920, la Liceul „E. Hurmuzachi” din Rădăuţi. Aici suferă mult, dar are contemporani pe Mihai Horodnic, Iulian Vesper, Ionel Negură, pictorii V. şi E. Prelipceanu, C. Rotariu şi Eugen Drăguţescu (deşi mai tânăr). A debutat la Muguri. Este unul din primii tetrarhi ai poeziei arborosene. A iscălit şi cu numele E. Valerian. Urmează la facultatea de drept din Cernăuţi. Face parte din Iconar. În 1932, pleacă la armată. Boala îl sfarmă însă. Moare la 3 octombrie 1933, în spitalul din Rădăuţi. E înmormântat în cimitirul oraşului, alături de Mihai Horodnic. A scris versuri, schiţe, articole critice despre L. Blaga, T. Arghezi, Z. Stancu, E. Bucuţa, M. Sadoveanu etc. A tradus din franţuzeşte, Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Îndrumarea, Junimea literară, Muguri, Glasul Bucovinei, Calendarul Glasul Bucovinei. Postum i se publică inedite în Orion, Nord ş. a. În alte reviste şi ziare: Rănoj etc. Opere: Prin generozitatea academicianului I. E. Torouţiu, s-a publicat ediţia Semne-n Scuturi, îngrijită de E. Ar. Zaharia, cu o prefaţă de M. Streinul, Bucureşti, Editura Bucovina 1937. Referinţe bibliografice: A se vedea în studiul lui E. Ar. Zaharia despre Poetul Ion Roşca; Perpessicius, România 1938. Ilustraţii: Junimea literară 1932 şi 1934.

 

 

 

 

Constantin ROTARU: Născut la 5 august 1909, în Vicovul de Jos. Studii secundare la „E. Hurmuzachi”. Funcţionar la Parchetul Tribunalului Suceava (din 1931). A redactat Muguri, după moartea lui Mihai Horodnic. A fost co-redactor la Îndrumarea. A scris versuri, proză, articole, pamflete, uneori sub pseudonimele Mircea Ciobanu, Paul Narcisse şi altele. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Îndrumarea, Muguri, Orion; în alte reviste şi ziare; Alfa. Referinţe bibliografice: Mircea Streinul, în Glasul Bucovinei 1932; E. Ar. Zaharia, în Răboj 1932; E. Ar. Zaharia, în Îndrumarea 1932; idem, Portrait de la Bucovine 1939.

 

 

Emisiunea numismatică EUGEN DRĂGUŢESCU – revers

 

 


Poeți bucovineni înveşniciţi de Eugen Drăguţescu

 

 

 

Cu mai bine un deceniu, în urmă, îl ajutasem pe un urmaş al uriaşului artist plastic… italian Eugen Drăguţescu să expună câteva desene, schiţe şi lucrări ale monumentalului său unchi. În cartea „Pictori şi sculptori bucovineni” scrisesem despre total necunoscutul, în România şi mai ales în Bucovina natală, Eugen Drăguţescu: „Un mare nedreptăţit este pictorul „italian” Eugen Drăguţescu, născut la Iaşi, în 19 mai 1914 (1993, Roma), dar cu întreaga copilărie trăită la Vicovu de Jos şi cu studii liceale la Rădăuţi, alături de poeţii Mihai Horodnic, Iulian Vesper şi de viitorul publicist şi economist de marcă Ionel Negură, cu care va realiza, din postura de ilustrator, teribila revistă „Muguri” (1924-1926, dar revista apărusese în 1922). Au urmat studiile universitare, la Academia de Belle-Arte din Bucureşti (1932-1938), şi o primă expoziţie personală (după cele colective), în 1936, la Galeria Mozart din Bucureşti. În 1935, tinerii studenţi bucovineni de la „Gazeta Bucovinenilor” aveau să scrie că,  „la expoziţia de pictură a tinerilor Drăguţescu şi Dobrian, organizată în Bucureşti, de la 28 Aprilie la 7 Mai, am remarcat un tablou, reprezentând o piaţă din Cernăuţi”.

 

 

În 1939, Eugen Drăguţescu a câştigat „Premiul Romei”, care i-a permis să studieze la Accademia din Romania, în Italia, revenind în Bucureşti, cu 6 lucrări, în 1940, la „Salonul Oficial de Toamnă”, şi, cu o personală, expusă şi la Ministerul Propagandei Naţionale, şi la Ateneu, în toamna anului 1943, când fostul lui coleg de la „Muguri” şi de la „Hurmuzachi”, Ionel Negură, îl reîntâlneşte şi se mândreşte, de parcă ar fi şi a lui, cu acea minunată expoziţie, în care Eugen Drăguţescu „ne înfăţişează, în desene, uleiuri şi acuarele, fructul inspiraţiei şi muncii sale din Italia (de unde s-a întors recent de tot, după răsunătoare succese), „profiluri italiene”, „copiii Italiei” şi colţuri din oraşele celebre ale artei italiene, al căror contur artistul îl redă impresionant de limpede prin linii, aducând o notă de originalitate în arta plastică românească, cum recunoaşte, cu îndreptăţită bucurie, critica de specialitate”.

 

Eugen Drăguţescu, pictând

 

În 1946, pictorul pleacă în Olanda, unde rămâne vreme de trei ani, apoi, în 1949, se întoarce în Italia, la Assisi, stabilindu-se, definitiv, la Roma, în 1959, pentru a lucra şi trăi în tumultul unei vieţi artistice autentice, şi ca portretist al clasicilor literaturii lumii, pe care-i desena pentru reeditarea operelor lor, dar şi ca portretist şi prieten al celor mai mulţi dintre scriitorii italieni, inclusiv al poetului Marino Piazzolla, al cărui portret îl reproducem.

 

Eugen Drăguţescu tânăr

 

Timp de o viaţă, acest mare pictor bucovinean (ştiinţa şi nervul desenului, precum şi armonia cromatică îl consacră drept bucovinean) a expus în Italia, în Olanda, în Elveţia, în Statele Unite, în Mexic etc. lucrări superbe, care balansează între limitele figurativului şi expresivităţi abstracte, dar în ţara lui nu-l mai ştie nimeni, cu atât mai puţin în Bucovina, cea atât de ignorantă cu fiii care cu adevărat o întrupează”.

 

 

Astăzi, cu o bucurie a sufletului imposibil de descris, dând peste minunata „Antologie rădăuţeană”, lucrată de E. Ar. Zaharia, am văzut semnătura lui Drăguţescu sub majoritatea portretelor de poeţi tineri bucovineni, nu doar din Rădăuţi. Am fotocopiat fiecare portret, apoi, ca să nu prezint chipurile acelea uitate fără explicaţii (în „Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean” şi în lucrarea monografică „Societatea Scriitorilor Bucovineni” am mult mai multe informaţii, decât cele rezumate de E. Ar. Zaharia), am început să transcriu „portretele” făcute de autorul antologiei, cu intenţia de a vi le prezenta, începând de astăzi, şi pe măsură ce le voi culege. Deci:

 

Roman Vlad, Eugen Drăguţescu şi Dinu Lipatti

 

„Întreaga presă din Roma închină lungi cronici, însoţite de reproduceri, expoziţiei artiştilor români, organizată la Academia Română de pe Valle Giulia. Se ştie că printre primii şi numeroşii vizitatori ai acestei manifestări de artă românească se află şi Regele Împărat. Iată ce scrie „Il Messaggero”:

 

„Mai cu seamă pictorul, care se prezintă alături de un sculptor şi de doi arhitecţi, se dovedeşte astfel încât merită să fie în întregime cunoscut în vasta sa activitate şi în singulara sa personalitate. Acesta este Eugeniu Drăguţescu, care a sosit de-a dreptul la Roma, de la Bucureşti, fără să se fi oprit la Paris sau în alte centre artistice importante, caracterizate de faptul că poartă pecetea unor maniere şi a unor şcoli. El a început să deseneze cu stăruinţă şi să picteze mai mult pentru sine, decât pentru alţii, schiţând în grabă, scene după natură şi tipuri şi figuri, şi să aştearnă culori vii, dar armonioase pe nenumărate pânze. Temperament volitiv, spirit acut de observaţie, Drăguţescu, desenând femei, copii, muzicanţi şi poeţi, a izbutit să compună o carte de viaţă, hrănită de o deosebită spiritualitate, exprimată printr-un accentuat lirism de linii şi de culoare, care stârneşte la privitori o vie admiraţie”.

 

Atelierul lui Eugen Drăguţescu, în 1940

 

Constantin şi Constanţa Drăguţescu, părinţii pictorului

 

Eugen Drăguţescu, mare pictor bucovinean al Italiei

 

Eugen Drăguţescu, pictorul european ignorat doar în ţara naşterii sale

 

Leonarda (soţia) şi Doina (fiica) lui Drăguţescu

 

Documentare “Eugen Drăguţescu” – la Rădăuţi

 

Celelalte ziare închină cronici datorate celor mai de seamă critici români, pe acelaşi ton de admiraţie”[1].

 

 

Vasile BODNARIU: Născut la 3 mai 1914, în comuna Burla. Liceul l-a terminat în Rădăuți, la „Eudoxiu Hurmuzachi”. Licențiat al facultății de drept din Iași. Avocat. Activitate literară desfășurată la Iași și în „Arboroasa”. A scris versuri și articole. Publicări: în reviste și ziare arborosene: Îndrumarea, Pana literară, Suceava etc. În alte reviste și ziare: Alfa, Glasul studențimii etc. Referințe bibliografice: E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939.

 

 

Ioan Cârdei: Născut la 12 septembrie 1906, în satul Smârdan, comuna Suhărău, jud. Dorohoi, dar dintr-o veche familie din județul Rădăuți, care s-a împrăștiat în toată țara. Originea Cârdeilor este regiunea Bilca-Vicov-Voitinel. Studii secundare la Dorohoi; universitare – Arte frumoase la Iași și București. Diplomat al Academiei de Belle Arti la Veneția. Diplomat al Academiei Române. Cavaler al Coroanei României (pentru artă). S-a remarcat la școala primară ca artist. Publicări: În reviste și ziare arborosene: Făt-Frumos, Bucovina, Revista Bucovinei, Glasul Bucovinei. În alte reviste și ziare: Licurici (Giurgiu), Curentul. Opere plastice: Sculptură: Ciprian Porumbescu (brony, Suceava), Eminescu (ghips, Cernăuți), Marian (ghips, Cernăuți), basoreliefuri și capete de studiu particulare. Pictură în ulei: Lucrări oficiale: Expoziția Bucovinei Reîntregite, 1942. Portrete, peisagii, naturi moarte. Compoziții, prin colecții particulare. Pictură în tempera: pasteluri, acuarele și o sumedenie de desene (prin ziare și reviste). Ilustrații: Istoricul Reuniunii „Ciprian Porumbescu”, Suceava 1938. Referințe asupra operei plastice: Toma, Bucovina, nov. 1942; Făt-Frumos, Glasul Bucovinei, 11 iunie 1939.

 

 

Arcadie CERNEANU: Născut la 18 aprilie 1908, în comuna Volovăț. Studii la liceul „E. Hurmuzachi” din Rădăuţi și la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a redactat, din anul 1926, până în 1929, revista Plaiul Fagilor. În octombrie 1931, cu colaborarea lui Iulian Vesper, C. Rotariu, Gliedeon Coca, Ion Roșca și alții, scoate revista ÎndrumareaPublicări: În rerviste și ziare arborosene: Muguri, Orion, Pana literară, Voinţa Şcoalei, Tribuna. În alte reviste și ziare: Grai moldovenesc, Basarabia literară. Opere: Rostiri tari (cu E. Ar. Zaharia), Rădăuţi 1933. Referințe bibliografice: Societatea de Mâine, sept.-oct. 1933, Răboj, 1932-1933 (E. Ar. Zaharia), Îndrumarea, 1932 (E. Ar. Zaharia), Calendarul, august 1933 (N. Crevedia), Petrodava, 1933 (George Demetru Pan), Foc tânăr, 1933 (Silviu Roda), Alfa, 1933 (Ghedeon Coca), Mircea Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938. E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939.

 

 

Ghedeon COCA: Născut la 26 septembrie 1908, în Volovăţ. În 1920, după un an de şcoală primară, trece la liceul „E. Hurmuzachi”, unde urmează 6 clase. Pleacă, apoi, în Ardeal şi termină liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, unde îşi ia bacalaureatul în 1928. Studiază la Academia de Înalte Studii Comerciale, apoi se înscrie la Universitatea din Iaşi. Licenţiat în drept. A fost funcţionar la Administraţia financiară din Storojineţ. Acum, la Suceava. A scris la Muguri. A activat la Iaşi şi în Arboroasa. Cele dintâi poezii au fost apreciate de filosoful Vasile Gherasim. A debutat într-o revistă din Baia Mare. Ion Roşca i-a adus un buchet de poeme la Cernăuţi. A redactat, la Iaşi, revista Alfa, dimpreună cu Gh. Moroşanu şi Victor Măgură. A făcut parte din redacţia Îndrumării şi din Iconar. A semnat şi cu pseudonimul Vera Marian. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Crai-Nou, Îndrumarea, Junimea literară, Orion, Pana literară, Plai, Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Ecoul, Frize, Grai moldovenesc, Suflet nou, Foc tânăr, Răboj, Izvod, Înmuguriri. Opere: Confesiuni adolescentine, Cernăuţi, Iconar 1937; Alge, 1938. Figurează în Breviar de poezie bucovineană contemporană, 1934. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, Răboj, 1932; E. Ar. Zaharia, Îndrumarea, 1932; Sorin Mihail, Glasul Bucovinei, 1934. Biografie în Junimea literară, 1932 şi în Poeţi tineri bucovineni, 1938. N. Crevedia, Calendarul, decembrie 1933; Perpessicius, România, 1938. Ilustraţii: Alfa, 1933; Poeţi tineri bucovineni, 1938; Junimea literară, 1932.

 

 

Vasile GHERASIM: S-a născut la Marginea, la 26 noiembrie 1882. Fiu de cântăreţ de biserică. Liceul l-a făcut la Suceava. Bacalaureatul, în 1914. Între 1915 şi 1918, studiază la Viena, iar în 1919, la Cernăuţi. Influenţat de Ibsen, Dostoievski şi Strindberg, s-a dedicat filosofiei. În 1915, debutează la Viaţa Nouă din Suceava. A fost profesor de liceu, bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi (1919-1921), profesor la Şcoala normală (1921-1922), apoi profesor la Liceul de stat Nr. 4 (1922-1933). A fost în acelaşi timp, şi profesor suplinitor de Istoria filosofiei la Universitatea cernăuţeană (1927-1933) şi preşedinte al Ligii Culturale, secţia Cernăuţi, şi sub conducerea lui s-a ridicat, în parcul „Arboroasa”, bustul lui Eminescu, dispărut sub ocupaţia rusească. Moare la 10 februarie 1933, la Cernăuţi. A scris nuvele, schiţe, studii literare şi filosofice (mai ales în legătură cu Eminescu şi Alecsandri), articole de filozofie etc. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Gazeta Poporului, Glasul Bucovinei, Junimea literară, Codrul Cosminului, Poporul, Spectatorul, Şcoala, Voinţa Şcoalei etc. În alte reviste şi ziare: Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, Revista Moldovei, Transilvania etc. Opere: Poezii, ediţia C. Loghin, Iconar 1934. Referinţe bibliografice: Procopie Milişte şi alţii, în Glasul Bucovinei, faur 1933; C. Loghin, N. Tcaciuc-Albu şi alţii, în Revista Bucovinei, faur 1943; Al. Vioreanu, Cetatea Moldovei; C. Loghin, Antologia scrisului bucovinean I, Cernăuţi 1938. Ilustraţii: Ediţia de poezii din 1934, Junimea literară, 1929, Revista Bucovinei, februarie 1943.

 

 

Mircea GRUNICHEVICI: Născut la 11 iulie 1903, la Volovăţ. Şcoala primară şi 6 clase liceale, la Rădăuţi. În 1919, trece la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde are profesor pe scriitorul Leca Morariu. A fost învăţător şi director şcolar (Corovia). A urmat cursuri la Academia de Înalte Studii Comerciale; de asemenea, la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică. În 1929, a intrat, prin concurs, la Şcoala de anormali „Institutul de Educaţie” din Cernăuţi. Ghedeon Coca l-a îndemnat să publice. A scris versuri, proză, piese de teatru, o comedie şi o piesă de Crăciun. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Junimea literară, Pana literară, Glasul Bucovinei. În alte reviste şi ziare: Alfa, Dacia, Înmuguriri. Opere: Fişa medico-pedagogică pentru morali vicioşi, Cernăuţi 1933, sub pseudonimul Megrun. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, în Deşteaptă-te Creştine, ianuarie 1938.

 

 

Mihai HORODNIC: Născut, la 15 iulie 1907, în Bilca. Liceul l-a urmat la Rădăuţi. S-a înecat în pârâul Suceviţa, la 4 septembrie 1926. A publicat, redactat şi condus revista Muguri, la care au colaborat cei mai aleşi tineri ai vremii 1924-1926. A scris versuri, proză, note critice şi piese de teatru. Publicări: În Muguri (1924-1926). Postum şi inedit, în Muguri, 1927, 1929. Reprodus în Orion, Junimea literară şi altele. Opere: V. I. Posteucă s-a îngrijit, cu adevăr, de ediţiile scrierilor lui M. Horodnic. Au apărut: File din poveste (Antologie de poezie), Cernăuţi 1936; Haiducii (poem dramatic în 3 acte), cu scrisoarea prof. Ilie E. Torouţiu, Bucureşti, Editura Bucovina 1938. Referinţe bibliografice: V. I. Posteucă, Introducere la ediţia de poezii, Cernăuţi 1936 (reprodus din Iconar 1936). Scrisori schimbate între V. I. Posteucă şi I. E. Torouţiu, publicate ca prefaţă la piesa Haiducii; Iulian Vesper, Luceafărul poeziei bucovinene, Orion I, 6, 15 iulie 1933; I. Vesper, Mihai Horodnic, Glasul Bucovinei, 19 august 1936; E. Ar. Zaharia. Răboj 1932; un număr omagial (Ionel Negură) Muguri 1926; Mircea Streinul, Poeţi tineri bucovineni, 1938; N. Pavel şi Aspasia Munte, Breviar de poezie bucovineană contemporană, Cernăuţi, Iconar 1934; Traian Mihăilescu, Poeţi morţi, Bucureşti 1939; George Drumur, Haiducii (recenzie), Iconar, III, 4, 1937; T. Dracea, Gazeta Bucovinenilor, 2o mai 1938; G. D. Râncu, Chemarea (Iaşi) 1938; E. Ar. Zaharia, Conferinţă, în Freamătul literar 1936. Ilustraţii: Argonaut 1934, Muguri 1926, Ed. V. I. Posteucă 1936; Suceava, 26 faur 1939.

 

 

Liviu MARIAN: Fiul folcloristului S. Fl. Marian s-a născut în Siret, la 25 mai 1883, şi a murit la Craiova, în 25 noiembrie 1942. E înmormântat la Suceava. A studiat la Cernăuţi şi a fost înscris în Societatea studenţească „Junimea”. În 1905, a înfiinţat Societatea studenţească „Dacia”, al cărei prim prezident a fost. A fost profesor la liceul din Suceava şi co-fondator al „Junimii literare” (1904). A plecat, în urmă, în Basarabia, unde a stat, de la 1917, la 1940. A fost directorul Liceului „B. P. Hasdeu” din Chişinău. S-a refugiat, în 1940, la Craiova, unde a dus viaţă amară. A fost membru în S. S. R. A scris studii, schiţe, articole, versuri. A tradus din Lenau, Rosegger, Seide. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Făt-Frumos, Junimea literară, Revista Bucovinei, Şcoala etc. În alte reviste şi ziare: Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic, Floarea Soarelui, România nouă etc. Opere: Suflete stinghere (nuvele şi schiţe), 1910; Printre stropi, Bucureşti 1912; Prozatorii noştri (antologie, cu N. Dunăreanu), 2 volume, Chişinău 1924; Hasdeu şi Rusia, 1925; Hasdeu şi Eminescu, 1927; Contribuţiuni la istoria literaturii române din veacul al XIX-lea, 1927. În volumul Basarabia, al lui Ştefan Ciobanu (1926), a scris paragraful despre cultură şi şcoală. Hasdeu şi Academia Română, 1932; De la Hasdeu citire, 1932; S. Fl. Marian, 1927; Civilizaţie şi poezie, 1927. Referinţe bibliografice: în Revista Bucovinei, ianuarie 1943, scriu Victor Morariu, N. Tcaciuc-Albu, D. Moldovanu etc. Ilustraţii: Junimea literară, 1910, Revista Bucovinei, ianuarie 1943.

 

 

Procopie MILIŞTE: Născut la 1 mai 1914, în Câmpulungul moldovenesc, dintr-o familie de forestieri, originari din Suceviţa. A studiat la Câmpulung şi Cernăuţi. A urmat facultatea de filosofie şi litere din Cernăuţi, A făcut parte din Societatea academică „Junimea”, unde s-a distins prin lecturi şi conferinţe. A activat pentru înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Bucovineni, în 1933-1934, şi a însufleţit tot grupul tinerilor scriitori arboroseni prin verva şi entuziasmului său caracteristic, A fost profesor la Cernăuţi şi în Basarabia; funcţionar la Industria Silvică din Bucovina (Crasna-Ilschi). Ofiţer activ. A făcut parte din redacţia ziarului Deşteaptă-te Creştine, apoi a fost redactor-reporter la ziarul ţinutului,Suceava. Colaborări: La reviste şi ziare arborosene: Junimea literară, Orion, În preajma gândului, Timpul, Glasul Bucovinei, Deşteaptă-te Creştine, Suceava, Bucovina etc. La alte ziare şi reviste: Herald. A semnat cu pseudonime: Ştefan Răzmeriţă, Sever Procopie etc. Referinţe bibliografice: nimeni nu şi-a dat seama de marele talent al lui Procopie Milişte, nici lucidul Iulian Vesper, nici flerul lui Mircea Streinul, decât mult mai târziu. Dar aceştia, că ceilalţi nici nu se prea pricepeau a aprecia poezia şi a simţi pe poeţi, nu i-au acordat nici o atenţie, lăsând nesubliniată puternica substanţă poetică a lui Milişte, în vreme ce de musculiţe se ocupau intens în diferite foiletoane sau articole. Despre el s-a scris cel mai puţin; parcă nimeni nu cuteza să scrie despre aşa surprinzătoarele poeme. În afară de câteva cuvinte, în Manifest, Timpul etc., datorate lui George Moroşanu sau lui Teofil Lianu, e de reţinut un pasaj, în „Lirica nouă”, de Ion Ştefan (Glasul Bucovinei, 28 aprilie 1935) şi un articol al lui Aurel Fediuc, în Suceava (11 iunie 1939), ambele insuficiente. Majoritatea manuscriselor lui s-a împrăştiat; nu-l interesa publicarea lor; cele mai frumoase sunt încă inedite, rătăcite cine ştie pe unde. De reţinut: E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939; Mircea Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938, abia îl menţionează. Ilustraţii: R. Rybiczka, în Suceava din 27 februarie 1939.

 

Emisiunea numismatică EUGEN DRĂGUŢESCU – revers

 

Emisiune numismatică EUGEN DRĂGUŢESCU – avers

 

 

[1] Zaharia, E. Ar., Antologie Rădăuţeană / Cu coperta de Eugen Drăguţescu, Cernăuţi 1943, p. 140


Vasile Pînzariu, „omul ca stare de conştiinţă”

Vasile Pînzariu n-a scris, ci a trăit poezie, a respirat-o cu nesaţ „de sub munţi, din noaptea subterană”, din „noaptea morţii şi-a-ngropării-n stâncă”, întrebându-se dacă „a răscolit cineva tăcerea, / s-a poticnit vreun duh în oseminte / ră­mase de la morţii de-nainte?”, dar întrebarea, vitală pentru el şi pentru „prietenii de sufer­inţă”, răsună retoric în „lumea de afară”, care, cel mai ade­sea, nici nu bagă de seamă cum, „în spaţiul mut, cum s-ar închide-o carte, / stârni căderea lunii un ecou / între pereţii marelui cavou, / iar morţii vii se-ntorc pe-o altă parte, // acoperindu-şi cu vă­paia pală / scheletele înfăşurate-n răni, / în care intră cioturi de prin blăni / cu o durere aspră, infernală”.

*

În „lumea de afară”, cea atât de nepământeşte jinduită, drept maică, drept soră bună, dacă nu cumva însăşi Maica Domnului, suferinţa şi imenele-ţipăt sunt ignorate. „Aici, în timp, i-o straşnică risipă, / mor şi se nasc mereu şi-n orice clipă, / cresc pruncii, cresc sub soare şi sub lună / din pântecu-ţi fertil, măicuţă bună”. În „lumea de afară”, spre care Vasile Pîn­zariu va răzbi târziu, pentru a îndura noi umilinţe, noi prigo­niri şi noi încarcerări, avea să se contureze în timp opera lui poetică, fără îndoială „iconaristă”, adică întemeiată pe trei tipuri de relaţionări (cu uni­versul – prin credinţă, cu mitul – prin lut, şi cu prezen­tul – prin dragoste), dar tot aşa, „scrisă în minte”, dosită în memorie, pentru a nu fi de­scoperită de securişti sau de informatorii acestora. Singura fiinţă pământeană căreia i se mai destăinuia poetul a fost doamna Maria, singura fe­meie care-a avut eroismul de a se îndrăgosti de un „duşman al orânduirii socialiste multi­lateral dezvoltate”, o ade­vărată „nevastă de poet”, cum ar zice prietenul nostru budapestan Gaal Aron.

*

Obligat la oralitate – ter­menul este, totuşi, impropriu, pentru că zidirea în memorie tainică înseamnă mult mai mult –, Vasile Pînzariu nu şi-a putut schiţa o strategie de autor, care să ţină cont de evoluţia şi de discur­sului liric: „Eu nu pot să stropesc / obrajii firelor de iarbă / cu cerneala întâmplării / ca pe nişte pereţi, // lăsând să-şi închipuie privitorii / cam cu ce ar putea să semene / urma lăsată de fiecare strop, / motivând că acesta e stilul // adevărat şi la modă, / ce nu poate fi desluşit / şi savurat de oricine”. El avea şi are doar de comunicat, de mărturisit cu sinceritate, cel mai adesea fără înflorituri, deşi limbajul metaforic nu-i este străin, tot aşa cum nu-i este străin nici discursul modern, cel al for­mulărilor aforistice. Dar în cele mai multe dintre poemele lui Vasile Pînzariu este ceva de trăit, ceva care i s-a re­fuzat: „Prea timpuriu s-au stins florile pajiştii mele, / pe unele mi le-au rupt fetele, în dansuri de iele / … / pe altele mi le-au retezat sângerânde doar coasele, / le-au rămas printre ierburi tulpinile, oasele, / oasele împrăştiate prin celule amare / de călăi şi de zodii totalitare”.

*

Vasile Pînzariu, poetul care a avut „Revelaţia Trinităţii”, trăind un adevărat „coşmar în noaptea veacului”, s-a născut la Burdujeni, în 12 ianuarie 1930. Era tânăr, de-abia ab­solvise liceul, se ţinea departe de politică, dar nu putea ad­mite să nu facă nimic îm­potriva ocupaţiei bolşevice, aşa că, în noaptea de 22 spre 23 august 1950, împreună cu Eugenia Donici şi Catrinel Popescu, a împrăştiat mani­feste antibolşevice, în numele organizaţiei „Cetatea lui Şte­fan cel Mare”, pe care el o în­fiinţase în 1947. A fost arestat în noaptea de 26 august şi condamnat la muncă silnică cu decădere din drepturi, în 27 septembrie 1951. La Jilava, la Gherla, la Văcăreşti, în minele de plumb de la Baia Sprie şi Cavnic şi în lagărul de muncă de la Poarta Albă, Vasile Pînzariu şi-a făcut ucenicia poetică.

*

Primul mare dascăl de „ars poetica” i-a fost, timp de zece zile ale anului 1955, în spitalul penitenciarului de la Văcăreşti, poetul-martir Radu Gyr. La Baia Sprie şi la Poarta Albă, a avut alţi maeştri, pe Ion Caraion şi pe Ovidiu Papadima. Apoi, după ce deja scrisese în gând o primă carte de poezie, a fost eliberat, în 24 august 1960, şi încadrat în frontul muncii prost plătite.

*

După vreun deceniu de muncă, Vasile Pînzariu începe să frecventeze Cenaclul „Nicolae Labiş” din Suceava, iar Radu Mareş îi publică şase poezii în „Coordonatele liter­are” ale ziarului „Zori noi”, ediţia din 4 februarie 1970 (Notă de astăzi, 12 mai 2018: ulterior, dosarul luat de la CNA confirma că programarea pentru lectură şi cronica din „Zori noi” erau părţi ale unei înscenări securiste).

*

În 22 septembrie 1970, pen­tru că şi Academia Română, şi câţiva scriitori comunişti suceveni „descifraseră” în cele şase poezii un grav anti­comunism, dibaci disimulat, Vasile Pînzariu a fost arestat, iar Radu Mareş demis din redacţia ziarului ((Notă de astăzi, 12 mai 2018: Dosarul lui Vasile Pînzaru avea să confirme o promovare la o editură din Cluj, pentru meritul deconspirării duşmanului comunismului) . Iarăşi Văcăreştii, apoi Aiudul, iarăşi alături de trei sute de martiri, până în 8 septembrie 1972, când regimul comunist, la presiunile Europei, se vede obligat să-i elibereze şi pe ul­timii deţinuţi politici.

*

Şi n-a mai fost nimic altceva decât suferinţă, chiar dacă, începând cu anul 1994, când i se publică, la Hliboca, cărticica „Dincolo de Azi”, poeziile lui Vasile Pînzariu încep să-i despovăreze sufle­tul pentru a se aşeza între coperţi de cărţi. Au urmat celelalte cărţi de „mărturii (poetice) din noaptea oprimării”, „Coşmar în noaptea veacului” (1996). „Amprente pe Golgota lumii” (1998), „Revelaţia Trinităţii” (2003), apoi, în 2005, o an­tologie de autor, purtând titlul unei cărţi anterioare, „Coşmar în noaptea veacului”, toate apărute în editurile pe care le-am coordonat în aceşti ani (Ion Drăguşanul, Vasile Pînzariu, „omul ca stare de conştiinţă”, în „PlusSv”, număr promoţional, fascicola II din 24-30 martie 2008).


Pagina 1 din 1312345...10...Ultima »