Poeți bucovineni înveşniciţi de Eugen Drăguţescu

Cu mai bine un deceniu, în urmă, îl ajutasem pe un urmaş al uriaşului artist plastic… italian Eugen Drăguţescu să expună câteva desene, schiţe şi lucrări ale monumentalului său unchi. În cartea „Pictori şi sculptori bucovineni” scrisesem despre total necunoscutul, în România şi mai ales în Bucovina natală, Eugen Drăguţescu: „Un mare nedreptăţit este pictorul „italian” Eugen Drăguţescu, născut la Iaşi, în 19 mai 1914 (1993, Roma), dar cu întreaga copilărie trăită la Vicovu de Jos şi cu studii liceale la Rădăuţi, alături de poeţii Mihai Horodnic, Iulian Vesper şi de viitorul publicist şi economist de marcă Ionel Negură, cu care va realiza, din postura de ilustrator, teribila revistă „Muguri” (1924-1926, dar revista apărusese în 1922). Au urmat studiile universitare, la Academia de Belle-Arte din Bucureşti (1932-1938), şi o primă expoziţie personală (după cele colective), în 1936, la Galeria Mozart din Bucureşti. În 1935, tinerii studenţi bucovineni de la „Gazeta Bucovinenilor” aveau să scrie că, „la expoziţia de pictură a tinerilor Drăguţescu şi Dobrian, organizată în Bucureşti, de la 28 Aprilie la 7 Mai, am remarcat un tablou, reprezentând o piaţă din Cernăuţi”.

În 1939, Eugen Drăguţescu a câştigat „Premiul Romei”, care i-a permis să studieze la Accademia din Romania, în Italia, revenind în Bucureşti, cu 6 lucrări, în 1940, la „Salonul Oficial de Toamnă”, şi, cu o personală, expusă şi la Ministerul Propagandei Naţionale, şi la Ateneu, în toamna anului 1943, când fostul lui coleg de la „Muguri” şi de la „Hurmuzachi”, Ionel Negură, îl reîntâlneşte şi se mândreşte, de parcă ar fi şi a lui, cu acea minunată expoziţie, în care Eugen Drăguţescu „ne înfăţişează, în desene, uleiuri şi acuarele, fructul inspiraţiei şi muncii sale din Italia (de unde s-a întors recent de tot, după răsunătoare succese), „profiluri italiene”, „copiii Italiei” şi colţuri din oraşele celebre ale artei italiene, al căror contur artistul îl redă impresionant de limpede prin linii, aducând o notă de originalitate în arta plastică românească, cum recunoaşte, cu îndreptăţită bucurie, critica de specialitate”.

Eugen Drăguţescu, pictând

În 1946, pictorul pleacă în Olanda, unde rămâne vreme de trei ani, apoi, în 1949, se întoarce în Italia, la Assisi, stabilindu-se, definitiv, la Roma, în 1959, pentru a lucra şi trăi în tumultul unei vieţi artistice autentice, şi ca portretist al clasicilor literaturii lumii, pe care-i desena pentru reeditarea operelor lor, dar şi ca portretist şi prieten al celor mai mulţi dintre scriitorii italieni, inclusiv al poetului Marino Piazzolla, al cărui portret îl reproducem.

Eugen Drăguţescu tânăr

Timp de o viaţă, acest mare pictor bucovinean (ştiinţa şi nervul desenului, precum şi armonia cromatică îl consacră drept bucovinean) a expus în Italia, în Olanda, în Elveţia, în Statele Unite, în Mexic etc. lucrări superbe, care balansează între limitele figurativului şi expresivităţi abstracte, dar în ţara lui nu-l mai ştie nimeni, cu atât mai puţin în Bucovina, cea atât de ignorantă cu fiii care cu adevărat o întrupează”.

Astăzi, cu o bucurie a sufletului imposibil de descris, dând peste minunata „Antologie rădăuţeană”, lucrată de E. Ar. Zaharia, am văzut semnătura lui Drăguţescu sub majoritatea portretelor de poeţi tineri bucovineni, nu doar din Rădăuţi. Am fotocopiat fiecare portret, apoi, ca să nu prezint chipurile acelea uitate fără explicaţii (în „Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean” şi în lucrarea monografică „Societatea Scriitorilor Bucovineni” am mult mai multe informaţii, decât cele rezumate de E. Ar. Zaharia), am început să transcriu „portretele” făcute de autorul antologiei, cu intenţia de a vi le prezenta, începând de astăzi, şi pe măsură ce le voi culege. Deci:

Roman Vlad, Eugen Drăguţescu şi Dinu Lipatti

„Întreaga presă din Roma închină lungi cronici, însoţite de reproduceri, expoziţiei artiştilor români, organizată la Academia Română de pe Valle Giulia. Se ştie că printre primii şi numeroşii vizitatori ai acestei manifestări de artă românească se află şi Regele Împărat. Iată ce scrie „Il Messaggero”:

„Mai cu seamă pictorul, care se prezintă alături de un sculptor şi de doi arhitecţi, se dovedeşte astfel încât merită să fie în întregime cunoscut în vasta sa activitate şi în singulara sa personalitate. Acesta este Eugeniu Drăguţescu, care a sosit de-a dreptul la Roma, de la Bucureşti, fără să se fi oprit la Paris sau în alte centre artistice importante, caracterizate de faptul că poartă pecetea unor maniere şi a unor şcoli. El a început să deseneze cu stăruinţă şi să picteze mai mult pentru sine, decât pentru alţii, schiţând în grabă, scene după natură şi tipuri şi figuri, şi să aştearnă culori vii, dar armonioase pe nenumărate pânze. Temperament volitiv, spirit acut de observaţie, Drăguţescu, desenând femei, copii, muzicanţi şi poeţi, a izbutit să compună o carte de viaţă, hrănită de o deosebită spiritualitate, exprimată printr-un accentuat lirism de linii şi de culoare, care stârneşte la privitori o vie admiraţie”.

Atelierul lui Eugen Drăguţescu, în 1940

Constantin şi Constanţa Drăguţescu, părinţii pictorului

Eugen Drăguţescu, mare pictor bucovinean al Italiei

Eugen Drăguţescu, pictorul european ignorat doar în ţara naşterii sale

Leonarda (soţia) şi Doina (fiica) lui Drăguţescu

Documentare “Eugen Drăguţescu” – la Rădăuţi

Celelalte ziare închină cronici datorate celor mai de seamă critici români, pe acelaşi ton de admiraţie”[1].

Vasile BODNARIU: Născut la 3 mai 1914, în comuna Burla. Liceul l-a terminat în Rădăuți, la „Eudoxiu Hurmuzachi”. Licențiat al facultății de drept din Iași. Avocat. Activitate literară desfășurată la Iași și în „Arboroasa”. A scris versuri și articole. Publicări: în reviste și ziare arborosene: Îndrumarea, Pana literară, Suceava etc. În alte reviste și ziare: Alfa, Glasul studențimii etc. Referințe bibliografice: E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939.

Ioan Cârdei: Născut la 12 septembrie 1906, în satul Smârdan, comuna Suhărău, jud. Dorohoi, dar dintr-o veche familie din județul Rădăuți, care s-a împrăștiat în toată țara. Originea Cârdeilor este regiunea Bilca-Vicov-Voitinel. Studii secundare la Dorohoi; universitare – Arte frumoase la Iași și București. Diplomat al Academiei de Belle Arti la Veneția. Diplomat al Academiei Române. Cavaler al Coroanei României (pentru artă). S-a remarcat la școala primară ca artist. Publicări: În reviste și ziare arborosene: Făt-Frumos, Bucovina, Revista Bucovinei, Glasul Bucovinei. În alte reviste și ziare: Licurici (Giurgiu), Curentul. Opere plastice: Sculptură: Ciprian Porumbescu (brony, Suceava), Eminescu (ghips, Cernăuți), Marian (ghips, Cernăuți), basoreliefuri și capete de studiu particulare. Pictură în ulei: Lucrări oficiale: Expoziția Bucovinei Reîntregite, 1942. Portrete, peisagii, naturi moarte. Compoziții, prin colecții particulare. Pictură în tempera: pasteluri, acuarele și o sumedenie de desene (prin ziare și reviste). Ilustrații: Istoricul Reuniunii „Ciprian Porumbescu”, Suceava 1938. Referințe asupra operei plastice: Toma, Bucovina, nov. 1942; Făt-Frumos, Glasul Bucovinei, 11 iunie 1939.

Arcadie CERNEANU: Născut la 18 aprilie 1908, în comuna Volovăț. Studii la liceul „E. Hurmuzachi” din Rădăuţi și la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a redactat, din anul 1926, până în 1929, revista Plaiul Fagilor. În octombrie 1931, cu colaborarea lui Iulian Vesper, C. Rotariu, Gliedeon Coca, Ion Roșca și alții, scoate revista Îndrumarea. Publicări: În rerviste și ziare arborosene: Muguri, Orion, Pana literară, Voinţa Şcoalei, Tribuna. În alte reviste și ziare: Grai moldovenesc, Basarabia literară. Opere: Rostiri tari (cu E. Ar. Zaharia), Rădăuţi 1933. Referințe bibliografice: Societatea de Mâine, sept.-oct. 1933, Răboj, 1932-1933 (E. Ar. Zaharia), Îndrumarea, 1932 (E. Ar. Zaharia), Calendarul, august 1933 (N. Crevedia), Petrodava, 1933 (George Demetru Pan), Foc tânăr, 1933 (Silviu Roda), Alfa, 1933 (Ghedeon Coca), Mircea Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938. E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939.

Ghedeon COCA: Născut la 26 septembrie 1908, în Volovăţ. În 1920, după un an de şcoală primară, trece la liceul „E. Hurmuzachi”, unde urmează 6 clase. Pleacă, apoi, în Ardeal şi termină liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, unde îşi ia bacalaureatul în 1928. Studiază la Academia de Înalte Studii Comerciale, apoi se înscrie la Universitatea din Iaşi. Licenţiat în drept. A fost funcţionar la Administraţia financiară din Storojineţ. Acum, la Suceava. A scris la Muguri. A activat la Iaşi şi în Arboroasa. Cele dintâi poezii au fost apreciate de filosoful Vasile Gherasim. A debutat într-o revistă din Baia Mare. Ion Roşca i-a adus un buchet de poeme la Cernăuţi. A redactat, la Iaşi, revista Alfa, dimpreună cu Gh. Moroşanu şi Victor Măgură. A făcut parte din redacţia Îndrumării şi din Iconar. A semnat şi cu pseudonimul Vera Marian. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Crai-Nou, Îndrumarea, Junimea literară, Orion, Pana literară, Plai, Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Ecoul, Frize, Grai moldovenesc, Suflet nou, Foc tânăr, Răboj, Izvod, Înmuguriri. Opere: Confesiuni adolescentine, Cernăuţi, Iconar 1937; Alge, 1938. Figurează în Breviar de poezie bucovineană contemporană, 1934. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, Răboj, 1932; E. Ar. Zaharia, Îndrumarea, 1932; Sorin Mihail, Glasul Bucovinei, 1934. Biografie în Junimea literară, 1932 şi în Poeţi tineri bucovineni, 1938. N. Crevedia, Calendarul, decembrie 1933; Perpessicius, România, 1938. Ilustraţii: Alfa, 1933; Poeţi tineri bucovineni, 1938; Junimea literară, 1932.

Vasile GHERASIM: S-a născut la Marginea, la 26 noiembrie 1882. Fiu de cântăreţ de biserică. Liceul l-a făcut la Suceava. Bacalaureatul, în 1914. Între 1915 şi 1918, studiază la Viena, iar în 1919, la Cernăuţi. Influenţat de Ibsen, Dostoievski şi Strindberg, s-a dedicat filosofiei. În 1915, debutează la Viaţa Nouă din Suceava. A fost profesor de liceu, bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi (1919-1921), profesor la Şcoala normală (1921-1922), apoi profesor la Liceul de stat Nr. 4 (1922-1933). A fost în acelaşi timp, şi profesor suplinitor de Istoria filosofiei la Universitatea cernăuţeană (1927-1933) şi preşedinte al Ligii Culturale, secţia Cernăuţi, şi sub conducerea lui s-a ridicat, în parcul „Arboroasa”, bustul lui Eminescu, dispărut sub ocupaţia rusească. Moare la 10 februarie 1933, la Cernăuţi. A scris nuvele, schiţe, studii literare şi filosofice (mai ales în legătură cu Eminescu şi Alecsandri), articole de filozofie etc. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Gazeta Poporului, Glasul Bucovinei, Junimea literară, Codrul Cosminului, Poporul, Spectatorul, Şcoala, Voinţa Şcoalei etc. În alte reviste şi ziare: Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, Revista Moldovei, Transilvania etc. Opere: Poezii, ediţia C. Loghin, Iconar 1934. Referinţe bibliografice: Procopie Milişte şi alţii, în Glasul Bucovinei, faur 1933; C. Loghin, N. Tcaciuc-Albu şi alţii, în Revista Bucovinei, faur 1943; Al. Vioreanu, Cetatea Moldovei; C. Loghin, Antologia scrisului bucovinean I, Cernăuţi 1938. Ilustraţii: Ediţia de poezii din 1934, Junimea literară, 1929, Revista Bucovinei, februarie 1943.

Mircea GRUNICHEVICI: Născut la 11 iulie 1903, la Volovăţ. Şcoala primară şi 6 clase liceale, la Rădăuţi. În 1919, trece la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde are profesor pe scriitorul Leca Morariu. A fost învăţător şi director şcolar (Corovia). A urmat cursuri la Academia de Înalte Studii Comerciale; de asemenea, la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică. În 1929, a intrat, prin concurs, la Şcoala de anormali „Institutul de Educaţie” din Cernăuţi. Ghedeon Coca l-a îndemnat să publice. A scris versuri, proză, piese de teatru, o comedie şi o piesă de Crăciun. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Junimea literară, Pana literară, Glasul Bucovinei. În alte reviste şi ziare: Alfa, Dacia, Înmuguriri. Opere: Fişa medico-pedagogică pentru morali vicioşi, Cernăuţi 1933, sub pseudonimul Megrun. Referinţe bibliografice: E. Ar. Zaharia, în Deşteaptă-te Creştine, ianuarie 1938.

Mihai HORODNIC: Născut, la 15 iulie 1907, în Bilca. Liceul l-a urmat la Rădăuţi. S-a înecat în pârâul Suceviţa, la 4 septembrie 1926. A publicat, redactat şi condus revista Muguri, la care au colaborat cei mai aleşi tineri ai vremii 1924-1926. A scris versuri, proză, note critice şi piese de teatru. Publicări: În Muguri (1924-1926). Postum şi inedit, în Muguri, 1927, 1929. Reprodus în Orion, Junimea literară şi altele. Opere: V. I. Posteucă s-a îngrijit, cu adevăr, de ediţiile scrierilor lui M. Horodnic. Au apărut: File din poveste (Antologie de poezie), Cernăuţi 1936; Haiducii (poem dramatic în 3 acte), cu scrisoarea prof. Ilie E. Torouţiu, Bucureşti, Editura Bucovina 1938. Referinţe bibliografice: V. I. Posteucă, Introducere la ediţia de poezii, Cernăuţi 1936 (reprodus din Iconar 1936). Scrisori schimbate între V. I. Posteucă şi I. E. Torouţiu, publicate ca prefaţă la piesa Haiducii; Iulian Vesper, Luceafărul poeziei bucovinene, Orion I, 6, 15 iulie 1933; I. Vesper, Mihai Horodnic, Glasul Bucovinei, 19 august 1936; E. Ar. Zaharia. Răboj 1932; un număr omagial (Ionel Negură) Muguri 1926; Mircea Streinul, Poeţi tineri bucovineni, 1938; N. Pavel şi Aspasia Munte, Breviar de poezie bucovineană contemporană, Cernăuţi, Iconar 1934; Traian Mihăilescu, Poeţi morţi, Bucureşti 1939; George Drumur, Haiducii (recenzie), Iconar, III, 4, 1937; T. Dracea, Gazeta Bucovinenilor, 2o mai 1938; G. D. Râncu, Chemarea (Iaşi) 1938; E. Ar. Zaharia, Conferinţă, în Freamătul literar 1936. Ilustraţii: Argonaut 1934, Muguri 1926, Ed. V. I. Posteucă 1936; Suceava, 26 faur 1939.

Liviu MARIAN: Fiul folcloristului S. Fl. Marian s-a născut în Siret, la 25 mai 1883, şi a murit la Craiova, în 25 noiembrie 1942. E înmormântat la Suceava. A studiat la Cernăuţi şi a fost înscris în Societatea studenţească „Junimea”. În 1905, a înfiinţat Societatea studenţească „Dacia”, al cărei prim prezident a fost. A fost profesor la liceul din Suceava şi co-fondator al „Junimii literare” (1904). A plecat, în urmă, în Basarabia, unde a stat, de la 1917, la 1940. A fost directorul Liceului „B. P. Hasdeu” din Chişinău. S-a refugiat, în 1940, la Craiova, unde a dus viaţă amară. A fost membru în S. S. R. A scris studii, schiţe, articole, versuri. A tradus din Lenau, Rosegger, Seide. Publicări: În reviste şi ziare arborosene: Făt-Frumos, Junimea literară, Revista Bucovinei, Şcoala etc. În alte reviste şi ziare: Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic, Floarea Soarelui, România nouă etc. Opere: Suflete stinghere (nuvele şi schiţe), 1910; Printre stropi, Bucureşti 1912; Prozatorii noştri (antologie, cu N. Dunăreanu), 2 volume, Chişinău 1924; Hasdeu şi Rusia, 1925; Hasdeu şi Eminescu, 1927; Contribuţiuni la istoria literaturii române din veacul al XIX-lea, 1927. În volumul Basarabia, al lui Ştefan Ciobanu (1926), a scris paragraful despre cultură şi şcoală. Hasdeu şi Academia Română, 1932; De la Hasdeu citire, 1932; S. Fl. Marian, 1927; Civilizaţie şi poezie, 1927. Referinţe bibliografice: în Revista Bucovinei, ianuarie 1943, scriu Victor Morariu, N. Tcaciuc-Albu, D. Moldovanu etc. Ilustraţii: Junimea literară, 1910, Revista Bucovinei, ianuarie 1943.

Procopie MILIŞTE: Născut la 1 mai 1914, în Câmpulungul moldovenesc, dintr-o familie de forestieri, originari din Suceviţa. A studiat la Câmpulung şi Cernăuţi. A urmat facultatea de filosofie şi litere din Cernăuţi, A făcut parte din Societatea academică „Junimea”, unde s-a distins prin lecturi şi conferinţe. A activat pentru înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Bucovineni, în 1933-1934, şi a însufleţit tot grupul tinerilor scriitori arboroseni prin verva şi entuziasmului său caracteristic, A fost profesor la Cernăuţi şi în Basarabia; funcţionar la Industria Silvică din Bucovina (Crasna-Ilschi). Ofiţer activ. A făcut parte din redacţia ziarului Deşteaptă-te Creştine, apoi a fost redactor-reporter la ziarul ţinutului,Suceava. Colaborări: La reviste şi ziare arborosene: Junimea literară, Orion, În preajma gândului, Timpul, Glasul Bucovinei, Deşteaptă-te Creştine, Suceava, Bucovina etc. La alte ziare şi reviste: Herald. A semnat cu pseudonime: Ştefan Răzmeriţă, Sever Procopie etc. Referinţe bibliografice: nimeni nu şi-a dat seama de marele talent al lui Procopie Milişte, nici lucidul Iulian Vesper, nici flerul lui Mircea Streinul, decât mult mai târziu. Dar aceştia, că ceilalţi nici nu se prea pricepeau a aprecia poezia şi a simţi pe poeţi, nu i-au acordat nici o atenţie, lăsând nesubliniată puternica substanţă poetică a lui Milişte, în vreme ce de musculiţe se ocupau intens în diferite foiletoane sau articole. Despre el s-a scris cel mai puţin; parcă nimeni nu cuteza să scrie despre aşa surprinzătoarele poeme. În afară de câteva cuvinte, în Manifest, Timpul etc., datorate lui George Moroşanu sau lui Teofil Lianu, e de reţinut un pasaj, în „Lirica nouă”, de Ion Ştefan (Glasul Bucovinei, 28 aprilie 1935) şi un articol al lui Aurel Fediuc, în Suceava (11 iunie 1939), ambele insuficiente. Majoritatea manuscriselor lui s-a împrăştiat; nu-l interesa publicarea lor; cele mai frumoase sunt încă inedite, rătăcite cine ştie pe unde. De reţinut: E. Ar. Zaharia, Portrait de la Bucovine, 1939; Mircea Streinul, Poeţii tineri bucovineni, 1938, abia îl menţionează. Ilustraţii: R. Rybiczka, în Suceava din 27 februarie 1939.