CĂRŢI NEPUBLICATE | Dragusanul.ro

Pamfil Horodnic: FREE / Album de caricatură

 

 

Faceţi click pe copertă, dacă doriţi să răsfoiţi

albumul de caricatură al lui Pamfil Horodnic (ediţie virtuală).

 

 


ion drăguşanul: instantanee stradale (carte de poezie)

 

 

 

Convins fiind că eu însumi nu sunt decât un instantaneu stradal, nici măcar fir de polen în dimensiunea veşniciei, am privit cu atenţie în jur, spre celelalte instantanee din cuibul meu din Transilvania, şi m-am tot regăsit în treceri şi în trecători, vers cu vers, poem cu poem, până în fila de calendar pe care o reprezintă, uneori, şi o carte.

 


ion drăguşanul: credinţă şi religii

 

 

 

„Toată lumea crede: unii cred că cred, iar alţii cred că nu cred” (Lev Tolstoi).

 


Poezii cristice, la români. Rugăciunile poeţilor

 

 

 

Tendinţa filosofării, în favoarea şi mai ales în disperarea propriului adevăr, amplifică metodele sincerităţii până la a transforma fiecare rugăciune într-o amară spovedanie, în care simţi cum clocoteşte şi sângele lui Iisus. Poetul, flămând, zdrenţăros, torturat, ucis, are demnitatea Celui pe care nu şi l-a luat doar ideal, ci pe care îl trăieşte nepământeşte de profund. Tocmai de aceea a fost pentru mine o dezamăgire să constat că nu există o antologie a rugăciunilor poeţilor, nici la noi, nici oriunde altundeva, apoi, pentru că simt nevoia unui astfel de univers luminos al încredinţării, am alcătuit-o pe aceasta, care ar putea însemna doar un început, dacă se vor găsi şi alţii, care să adune din uitate şi neştiute pagini fărâmele vii de dumnezeire, care sunt rugăciunile poeţilor (Ion Drăguşanul).

 


ion drăguşanul: calea strămoşilor lunari

 

 

 

Pădure veche. Zeii gem în piatra lor tăcută,

stejarii freamătă de nouri. Brumi de toamnă lungă.

Vânează regii orbi de seară-n amintiri o ciută,

pe care-ogarii prin frunzişul lunii o alungă.

 

În fiecare fag, o cruce de luceferi bate;

se-apropie Isus; spre zeii vechi de-a dreptul merge;

le dă lumina de pe umeri de eternitate

şi-apoi cu mânecaru-albastru lacrima le-o şterge.

 

Îşi lasă capul pe frunziş. E obosit Isus

şi zeii îl veghează peste noapte. Mare, trece

prin codri Dumnezeu – o negură de sus, mai sus

de clarele tării cu mortuar luceafăr rece.

 

 

 

Mircea Streinul, Isus în pădure

 


Pagina 1 din 41234