„Ștefan, după ce a pus în scenă
un spectacol politic pur oriental,
l-a numit voievod și succesor pe
fiul său Bogdan, până și-a încheiat viața
plină de fapte și succese, la 2 iulie 1504.
Polonezii i-au lăudat măreția eroică,
dar nu au vărsat lacrimi pentru el”[1].
[1] Metr. Kor. ks. 20, p. 103
Datina înseamnă ceea ce ne-a fost dat de către un iniţiator Dipika (Lumina care iluminează), numit, de la o populaţie la alta, Kali Calusar sau Karapan, Ktitostai, Druid etc., şi tocmai de aceea concluziona că „aşadar, la toţi neo-latinii Doina e autohtonă; la Apus, celtică, la Răsărit, dacică…”.
Naraţiunea istorică din paginile acestei broşuri se vrea doar o atenţionare
asupra surselor care conturează calea străbunilor, care cale continuă calea strămoşilor,
surse care sunt mult mai multe şi mai diverse decât cele deja consacrate. Doar atât şi nimic mai mult.
Dintotdeauna şi pentru toţi vecii, minţile şi sufletele vorbitoare au fost şi vor fi intolerante
cu minţile şi sufletele care gândesc şi, tocmai de aceea, pot crea.
captivi în peşteri orbii ce-au văzut
au tras oblonul ultimei tăceri,
bătrânul Platon nu e nicăieri,
religiile lumii l-au pierdut
şi nu-l mai vezi prin pieţe stând la sfat
şi adunând în pagini înţelepte
precum nectarul gândurile drepte
ce luminează noul început