Ion Bidirel, via Cotos, Mitoceanu, Oloieru
*
Datorită tânărului violonist Mihăiţă Cotos, un mare lăutar al Bucovinei de odinioară, Ion Bidirel din Stupca – bun prieten al lui Ciprian Porumbescu, iată că revine în contemporaneitatea noastră suficientă: „După cum notează şi Tiberiu Alexandru, la începutul sec. XX, în comuna Stupca exista o pleiadă valoroasă de lăutari săteşti. „După cum mi-a relatat Viorel Cosma, în Stupca se aflau, pe vremea lui Ciprian Porumbescu, o seamă de lăutari, între care Pîrsînă, Bibul, Ionel a lui Leontieş, Alexa Litra, Ionică Bidirel-Nagîţ ş.a”. George Sîrbu adaugă lui Pîrsănă (pe care-l scrie Parsînă) pe Ionică Bidirel şi pe Vasile Bidirel, vestitul trompetist de odinioară, tatăl lui Alexandru Bidirel. Amintesc că Paula Carp precizează, pe temeiul spuselor lui Bidirel, că tatăl său a fost tot viorist, ca şi bunicul. A cântat cumva tatăl lui Alexandru Bidirel şi din trompetă?” [14, p. 362]. Altfel spus, fratele lui Nagîţ a fost, la rândul său, un lăutar din mediul rural, dar nu se ştie cert la ce instrument a cântat. Iar dacă cele două ipoteze spun că ar fi mânuit fie vioara, fie trompeta, probabil n-ar fi o greşeală să fie considerate veridice ambele” (Cotos, Mihai, Alexabdru Bidirel, ultimul mare lăutar de la Stupca, Editura “Muşatinii”, 2017, carte finanţată de Consiliul Judeţean Suceava, prin intermediul Centrului Cultural “Bucovina”).
*
În cartea lui Mihăiţă Cotos, o monografie de excepţie, care se va lansa în 27 februarie 2017, la Suceava, cu ocazia manifestărilor organizate de Şcoala de Arte “Ion Irimescu” întru cinstirea patronului său spiritual, sunt multe, multe lucruri interesante despre lăutăria bucovineană, despre biografia şi tehnica intepretativă de excepţie a violonistului Alexandru Bidirel, despre repertoriul lui, cu adevărat caracteristic pentru Bucovina.
*
Din repertoriul lui Ion Bidirel, unchiul şi maestrul lui Alexandru, “zicălaşii” Răzvan Mitoceanu, dirijor al orchestrei Ansablului Artistic “Ciprian Porumbescu” din Suceava, şi Petru Oloieru, profesor la Şcoala de Arte “Ion Irimescu” şi, de puţină vreme, coleg cu profesorul de vioară Mihai Cotos, au fonotecat audio, în timpul liber, şi câteva piese din repertoriul lui Ion Bidirel din Stupca, încredinţate memoriei româneşti de către Alexandru Voevidca:
*
La păhar dulce – 954, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Foaie verde mărăciune – 578, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Hora frumoasă – 575, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Hora mare – 577, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Ileana (Un joc) – 574, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Ţărăneasca – 576, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Puiculiţa. Un joc – 572, Ion Bidirel, Stupca, 1908
*
Nici “Boiereasca” lui Alexandru al lui Vasile Bujdei din Vicou de Sus nu le-a scăpat lui Răzvan Mitoceanu (vioară) şi Petru Oloieru (ţambal), într-un maraton de fonotecări, prin care au fost reînviate 300 de cântece româneşti, “Boiereasca” fiind “Hora Bucovinei”, consacrată, ulterior, de Alexandru Bidirel:
*
Boiereasca – 1863, Alexandru alui V. Bujdei, Vicovu de Sus, 1912
*
Cum nici legendarul Grigori Vindereu din Suceava nu lipseşte din lucrarea monografică a tânărului violonist Mihai Cotos, care ia în discuţie o horă a suceveanului, interpretată de Alexandru Bidirel, cred că v-ar face plăcere să-l descoperiţi pe Grigori Vindereu pe strunele viorii lui Răzvan Mitoceanu şi în ritmicitatea ţambalului lui Petrică Oloieru:
*
Hora bătrânească – 132, Grigore Vindereu, Suceava, 1881
*
Horă – 133, Grigore Vindereu, Suceava, 1881
*
Mihai Cotos, violonist de excepţie, a izbutit şi o lucrare monografică, dedicată antecesorilor săi, nu doar lui Alexandru Bidirel, care impresionează prin concizie şi fluiditate, dar şi printr-o febrilitate a mărturisirii care îi conturează un stil inedit în publicistica românească.
*
Orice muzician tânăr, care va citi cartea lui Mihai Cotos, va avea revelaţia unor tehnici de execuţie secrete, dar pe care Mihăiţă le-a decriptat şi însuşit, reluând partiturile repertoriului lui Alexandru Bidirel şi, confruntându-le cu înregistrările, desluşind secrete lăutăreşti care vin de dincolo de veacuri.
*
