Dragusanul - Blog

ion drăguşanul: peştera (poezii)

 

 

captivi în peşteri orbii ce-au văzut

au tras oblonul ultimei tăceri,

bătrânul Platon nu e nicăieri,

religiile lumii l-au pierdut

şi nu-l mai vezi prin pieţe stând la sfat

şi adunând în pagini înţelepte

precum nectarul gândurile drepte

ce luminează noul început


Carl A. Romstorfer: Arhitectura moldo-bizantină

 

 

 

Şi prin aceste studii, nu doar prin recuperarea monumentelor noastre de artă, Romstorfer îşi onora obiectivul pe care şi-l propunea, între anii 1887-1895, în „introducerea” studiului Arhitectura moldo-bizantină[1], şi anume acela ca stilul moldovenesc, de canon ortodox, al monumentelor noastre medievale să fie „luat în considerare şi în lucrările de istorie a arhitecturii”.

 

 

[1] Romstorfer, Carl A., Moldauisch-Byzantinische Baukuns, Wien 1896


ion drăguşanul: Enigme ale artei feudale moldoveneşti

 

 

 

Refacerea monumentelor de artă medievală nu a însemnat, totuşi, un acces direct la perspectivele acelor vremuri, pentru că era greu  de recuperat o arhitectură căreia i s-au adus numeroase modificări, de-a lungul veacurilor, iar frescele, la rândul lor, au fost, o vreme reînnoite, de zugrafi care au pictat peste zugrăvelile vechi; dar cum şi aceste imagini au cam dispărut, s-a apelat, în anii 1900, la pictori profesionişti, precum Grigorescu sau Verona, ceea ce nu a fost rău, dar consider că e necesar să ştim că pictura Bisericii Albe de la Baia, a lui Ştefan cel Mare, nu aparţine zugravului său, Gheorghe stolnic, ci pictorului profesionist Arthur Verona. În interiorul bisericii refăcute, poţi respira energia eroilor vremurilor de legendă, dar e bine să conştientizezi că niciodată ochii lui Ştefan cel Mare nu au văzut ceea ce vezi tu.

 


ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene Z

 

 

 

 

 

După o imensă documentare şi o trudă proporţională cu scrierea şi tehnoredactarea rudimentară a celor 16.000 de pagini, ar trebui să mă simt ostenit. Nici vorbă! Mă regăsesc atât de proaspăt la suflet şi la trup, încât abia aştept să mă îndrept spre alte cărţi, care mă aşteaptă nescrise. Prospeţime, asta înseamnă Moldova, zare a zărilor şi a cerului neprihănit, căreia mă închin cu netrucată evlavie (I. D.).

 

 


ion drăguşanul: Povestea aşezărilor moldovene U V

De la Istoria pentru începuturile romanilor în Dachia (Buda, 1812), spiritualitatea românească, înrădăcinată în cea a romanilor de către Petru Maior, a fost, în fapt, retezată de „vremurile şi mai cărunte”[1] ale legendarului Moş Timp, deşi Saturnaliile, de pildă, în care toţi continuatorii lui Petru Maior se resemnează să identifice toate obiceiurile românilor, nu au fost altceva decât omagieri ale lui Moş Timp (Cronos, la greci; Cernunos, la celţi), reper mitic dezlânat descifrat, în condiţiile în care cultura română nu s-a raportat şi nu se raportează la culturile lumii, pe care, în fond, aproape mimetic le mărturiseşte.

 

 

[1] Transilvania, Anul VIII, Nr. 5, 1 martie 1875, p. 51

 


Pagina 1 din 1,48812345...102030...Ultima »