Dragusanul - Blog

Ciprian CÂRDEI: Zgomotul, în viața lui Mihai Eminescu

 

 

 

A fost sau nu a fost Mihai Eminescu sensibil la zgomot?
A fost sau nu a fost Mihai Eminescu agresat prin zgomot?
A avut sau nu a avut Mihai Eminescu probleme cu somnul?

Orice persoană care a suferit de insomnie anorganică,adică insomnie cauzată de surse din
mediul exterior poate recunoaște cu ușurință o persoană care a suferit de insomnie.
Iată ce spune Ioan Slavici în mărturia sa despre Eminescu,în cartea Mărturii despre Eminescu
Povestea unei vieți spusă de contemporani,Editura Humanitas 2022,redactor Cătălin
Cioabă,pagina 171:

“Îl văd,parcă și acum,uitându-se din când în când sperios și scos din răbdare la mine.
Om de o veselie copilăroasă,el râdea cu toată inima,încât ochii tuturora se-ndreptau asupra
lui.În clipa următoare se-ncrunta însă,se strâmba ori își întorcea capul cu dispreț.Cea mai mică
contrazicere-l irita;muzica de cele mai multe ori îl supăra;șuierătura-l făcea să se
cutremure;orice scârțâitură-l scotea din sărite.Și adeseori el îmi zicea „taci numai
scârțâi!”

Din textul de mai sus mărturie a lui Ioan Slavici se deduce clar că Mihai Eminescu a suferit de
insomnie.Când nu ai probleme cu somnul nu ești deranjat de zgomotele din cursul zilei,din stare
de veghe.

Iată ce spune Vasile Scânteie în mărturia sa despre Eminescu în cartea Mărturii despre
Eminescu Povestea unei vieți spusă de contemporani,Editura Humanitas,2022,redactor Cătălin
Cioabă ,pagina 495:

“Eminescu,pe când ședea într-o mansardă a caselor Uby Succesori din Iași,avea o vecină,în
același gang,ușă în ușă,o pianistă,anume domnișoara Dawson,o englezoaică bătrână și
sentimentală,care toată ziua cânta muzică clasică și se acompania singură cu vocea la pian.
Eminescu,care obișnuia să nu iasă zile întregi din casă,era osândit să asculte cât e ziua de
lungă vocea pițigăiată și miorlăitoare a bătrânei pianiste.

Din zorii zilei domnișoara Dawson deschidea ferestrele și ușa și Eminescu era trezit de
prelungite tirade: Aaaa…Oooo…cari se repetau din ce în ce mai fortissime.
Pe lângă ușa poetului se oploșise un biet câine,care trăia din mila proletarilor ce stăteau în
același gang cu Eminescu.

Până și dobitocul ciulea nervos urechile,trezit dis-de-dimineață de muzica domnișoarei
Dawson.Eminescu observă cum câinele cască prelung și își manifestă supărarea scoțând un
lătrat mânios.

Faptul acesta a sugerat lui Eminescu o răzbunare împotriva turbulenței sale vecine.
După o osteneală de câteva zile,câinele era dresat pentru răzbunare: îndată ce domnișoara
Dawson începea să cânte,Eminescu deschidea și el ușa mansardei sale și,cu un baston-
baghetă în mână, dirija câinele său,care,după ce se punea sluj,începea să-l latre după tactul
muzicii.

Schelălăia bietul câine,că-ți venea să apuci câmpii,și duetul dintre vocea de contraaltă a
domnișoarei Dawson și câinele tenor,aceste două voci atât de muzicale,putea dispera și pe cel
mai profund wagnerian.

Enervată,domnișoara Dawson înceta să cânte și închidea ușa disperată de înfiorătoarele urlete
ale câinelui.
Iar,la Sfântul Gheorghe,Eminescu a scăpat de clasica sa vecină.”

Din mărturia lui Ioan Slavici,din cartea Mărturii despre Eminescu Povestea unei vieți spusă de
contemporani,Editura Humanitas,2022,redactor Cătălin Cioabă,pagina 181:

“Dădeam lecțiuni la Școala normală a Societății,la azilul “Elena Doamna” și la institutul
Manliu.Sâmbetele dar și-n ajunul zilelor de sărbători,când nu aveam să fiu la 8:00 dimineața pe
catedră,stăteam și eu adeseori cu el și discutam chestiuni de gramatică,de pedagogie, de
filosofie,ori de istorie,întregi nopți senine,care nu se pot uita.De obicei însă nu-l lăsăm să stea,și
era destul să bat în perete pentru ca să-și strângă lumânarea ori să-l întreb,când mă
întorceam acasă,dacă și-a luat ori nu masa pentru ca să se ducă și s-o ia.

În primăvara anului 1883 însă el a început să se îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel
de mai înainte.Sufeream de câțiva ani acum de o hiperclorhidrie,ale cărei simptome interpretate
de medici drept manifestațiuni ale unei alte boli mă chinuiau,mă umpluseră de îngrijire și mă
făcuseră nerăbdător.Nu mai aveam dar măsura de mai înainte nici în relațiunile mele cu
Eminescu și mă supăram câteodată pe el.

Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce îi plăcea,mai ales poeziile și făcea multă gălăgie
când scria,se plimba,declama,bătea cu pumnul în masă,era oarecum în harță cu lumea la care
se adresa.

Îi băteam în perete;el stingea lumânarea și se liniștea,dar era de rea credință și nu se
culca.Peste câtva timp,când credea că am adormit,aprinde din nou lampa și iar începea să
bodogănească.Mă sculam atunci,mă duceam la el,și-l rugam să mă lase să dorm. Această-l
răpunea,dar relațiunile dintre noi erau din ce în ce mai încordate.Eu eram din ce în ce mai
stăruitor iar el se făcea tot mai îndărătnic și zicea în cele din urmă că abuzez de afecțiunile lui
și-l terorizez.
Acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi care îl cuprinsese.”

Voi încheia mărturiile tot cu cea a lui Ioan Slavici din aceeași carte pagina 303:

“Orișicât de mult i-ar fi plăcut însă discuțiunile pe care le avea mai cu unul,mai cu altul,el tot
acasă își petrecea mai bucuros timpul,fie scriind,fie citind,fie stând pe gânduri,fie mai ales
dormind,ceea ce în gândul lui era partea cea mai plăcută a vieții.”

 

Concluzie

Nu poți să faci asemenea afirmații despre somn,decât daca nu prea ai parte de el,dacât dacă iți
lipsește.
Când ești torturat de zgomot,un somn bun este suficient pentru a fi fericit in viața.
Mihai Eminescu,poetul “ cel mai iubit “de români, a suferit din cauza zgomotului,a fost “sensibil”
la zgomot,a suferit de insomnie anorganică.

Cardei Ciprian Constantin
https://editurasubconstientulcharlie.ro/
01.11.2024,Danemarca


ion drăguşanul: SCHIMBĂ TOT!

O carte de poezie, închinată trupei rock VILLA GORILLA din Cluj-Napoca, care îşi lansează, astăzi, primul videoclip al albumului cu 10 piese noi şi care înseamnă şi pentru mine o nouă naştere.

 

 

 


ion drăguşanul: NOI, VALAHII

 

 

Vreme de patru milenii, noi am fost pelasgi; alte două, valahi, iar de curând, după 27 iunie 1848 şi până în zilele noastre, suntem români.

 

Despre acestea vorbesc cele 800 de pagini ale acestei cărţi, cu mărturii ale străinilor care ne-au cunoscut, de-a lungul mileniilor.

 


Ciprian Cârdei: Zgomot I. Groaza de la țară

 

 

 

Locuiesc în Danemarca din septembrie 2023.
Am fost curier pe timp de noapte, pe scuter electric timp de 7 luni.

 

Am livrat ziare, reviste, scrisori în cutiile poștale ale oamenilor cât și în casele lor prin fanta din
ușa caselor acestora. Am livrat de asemenea pachete la ușa acestora.
Am fost foarte mirat deoarece pe timpul nopții nu se auzea nici un zgomot respectiv nu auzeam
niciun lătrat de câine.

 

Inițial am crezut că danezii nu au câini.
Sau că nu iubesc câinii.
Mă întrebasem la un moment dat: unde sunt câinii?
Apoi, într-o noapte fiind pe unul dintre districtele unde livram când am intrat în curtea unui client
și a trebuit să introduc o revistă prin fanta ușii acestuia am auzit un câine lătrând in casa sa.
Nu a lătrat decât acest câine din casa acestui client, ceilalți câini din casele vecine nu au lătrat
deloc.

 

Oare pentru că nu l-au auzit?
Nu știu.

 

Danezii își țin câinii în case astfel încât pe timpul nopții este foarte liniște.
În Danemarca să stai la casă, in oraș sau în afara orașului, este foarte odihnitor.
Liniștea este deplină.
Nu auzi câini lătrând nici noaptea, nici ziua.

 

 

Care este situația în România?
În orice sat te duci câinii latră continuu toată noaptea.
La fel latră continuu și ziua.
Practic nu te poți odihni.

 

 

 

Sunt autorul cărții Adevărul despre cancer LIVE OR DIE.
Am recomandat în cartea mea românilor să își țină câinii în case.
Daca tot sunt mari iubitori de câini.

 

 

 

Am fost făcut nebun de către romanii care mi-au cunoscut ideea și mi s-a recomandat sa merg
sa locuiesc în pădure.
Îmi aduc aminte când mi-am cumpărat casa de la țară.

 

 

 

Îmi aduc aminte că am cerut constructorului să mă lase să locuiesc în fiecare casă pe care o
avea pe timpul nopții.

 

 

 

În prima seară am ales să dorm în casa din mijlocul satului cu toate utilitățile în fața porții.
Câinii au lătrat continuu toată noaptea din 5 în 5 minute.

 

 

 

La ora 4:30 dimineața îmi era deja rău, nu dormisem deloc astfel că am chemat taxiul și am
plecat spre oraș.

 

 

 

Casa pe care am cumpărat-o de la acel constructor a fost la marginea satului,ultima constructie
pe un deal.
Am ales-o tocmai pentru că acolo câinii nu lătrau.

 

 

 

Iată că în Danemarca nu ești considerat nebun dacă îți ții câinele în casă.
Lătratul de câine este tot zgomot și încă unul foarte periculos și deranjant.
Lătratul de câine te împiedică să adormi, lătratul de câine te trezește din somn.
Lătratul de câine te poate face să iți pierzi viața sau te poate transforma într-o legumă pentru că
nu poți trăi fără somn și nu poți rămâne sănătos fără somn.
Românii sunt criminali și aleg să fie criminali.

 

 

 

Pentru români viața unui câine este mai importantă decât viața unui om.
Cine vor fi politicienii care îi vor obliga pe români prin lege să își țină câinii în case atât pe timpul
nopții cât și pe timpul zilei?

 

 

 

Cine vor fi politicienii care vor avea curajul să facă măcar ce au făcut danezii?Legea din
Danemarca referitoare la câini poate fi consultată aici:
https://www.retsinformation.dk/eli/lta/2021/329

 

 

 

Cine vor fi politicienii care vor aduce liniștea în satele din România? Și respectiv sănătatea în
casele oamenilor?

 

 

Salut acești politicieni.

 

 

  1. Cârdei Ciprian Constantin.
    Editura subconștientul Charlie.
    Iași România
    30 aprilie 2024


ion drăguşanul: Enigme ale închipuirilor umane

 

Şi totuşi, „religia este cea mai delicată floare a imaginației umane[1].

 

*

 

[1] Schleiermacher, Friedrich, Über die Religion, Berlin 1799, Stuttgart 1969, p. 16


Pagina 1 din 1,49212345...102030...Ultima »