Am ilustrat cartea de poezie „când s-au născut poeții” cu două tablouri ale pictorului Adrian Leonard MELISCH, complementare, ca viziune, textelor mele lirice. Va urma cartea „joc”, o aparentă joacă, premeditată ca atare prin primul poem. Am nevoie de un astfel de discurs, în condițiile în care volumul „S” al „poveștii așezărilor transilvane”, la care lucrez zilnic, este infernal de lung – cred că va avea peste 1.000 de pagini.
„Există trei fecioare ursitoare (trecut, prezent şi viitor), care decid destinul oamenilor”.
(The Prose Edda, p. 12)
atunci aş vrea tăcut să mă desprind
din întâmplări de viaţă ce mă-nşfacă
s-ascult în taină stele cum aprind
alte iluzii ca să le prefacă
în nimb de patimi pentru-aceiaşi zei
ce trec călări prin căile lactee
şi-aş vrea, şi nu aş vrea să plec cu ei
căci vadul vechi prin suflet îmi descheie
După 125 de zile, în care am scris câte două poeme pe zi,
dedicate în acrostih unor prieteni de azi şi de ieri,
iată vin „Poemele memoriei”,
carte de poezie care, ca şi toate celelalte cărţi ale mele,
poate fi vizualizată / descărcată gratuit,
după un simplu click pe copertă.
„Meşteşugul cântărilor a fost nu numai în laudă de cei vechi, ci şi în mare socoteală, încât filosoful Pitagora zicea cum că sufletul nostru este alcătuit în trup după armonia muzicii şi pentru aceasta auzul omenesc are mare pornire către armonia glasului, care armonie este puternică a preface patimile omeneşti, schimbându-le după a lor mişcare” („Psaltirea” din 1802).