Cometa din 1872, în biserica din Toporăuţi
Bucovina, lângă Cernăuţi, în august 1872. După ce spusei sălii muzelor ultimul „adio” pe anul acesta şcolar, mi-am propus de a călători prin mult amabila mea ţărişoară, Bucovina. Pedestrând prin mai multe sate de pe lângă Cernăuţi, ajunsei, în 11 august a. c., cam pe la 10 ore şi jumătate din dimineaţă, şi în satul Toporăuţi. Fiind ziua duminicii, m-am dus la sfânta biserică. Aici tocmai era sfânta liturghie la fine; după „otpust” (dezlegare), nemijlocit începu parohul[1], prin nasul său cupros, în limba slavonă, către poporul adunat, o cuvântare atât de neghiobească, de n-a mai auzit lumea!
„Omeni buni, mâine, adică în 12 august, are să se piardă o parte de lume, prin aceea că are să vie un comet foarte aproape de pământ, încât să sfarme o parte din el! Care parte nu putem să ştim, dară desigur se va pierde, prin apă sau prin foc. Rugaţi-vă şi vă pregătiţi, că aceasta poate să se întâmple şi nouă!”.
Multe nebunii am auzit, dară astfel de absurdităţi, atât de grosolane, n-a mai auzit nimeni. Aceste cuvinte le-a spus parohul atât de serios, încât a împlut pre tot poporul de groază şi frică! Din unghiul unde stăteam, zării pre domnul cooperator[2] în altar, carele la toată „cazania” parohului atât de proastă, a avut mult haz, de unde conchid cum că tânărul preuţel trebuie să fi avut mai sănătoasă idee despre comete.
Scurt timp, după vreo câteva zile, mă întâlnii, în orăşelul Sadagura cu nişte oameni din Toporăuţi, care, după mai multe întrebări, îmi spuseră cum că mulţi locuitori din satul menţionat se pregătiseră de moarte, îmbrăcându-se în vestminte curate, având fiecare pre lângă sine şi lumini de ceară.
Un omuşor bătrân mi-a spus cum că tocmai duminică, în 11 august, a fost la preotul cel tânăr, care i-a spus multe despre comete, dară n-a spus că se va pierde lumea, ba nici măcar că se va atinge de pământ:
„Eu, domnişorule, să-şi spun drept, am fost fără frică!”, aşa-mi zise bietul moşneag. Mi-au mai spus oamenii, tot de acolo, cum că sunt mai îndestulaţi cu preotul cel tânăr, decât cu cel bătrân, de la care nu mai aud decât lucruri proaste! Sărmane popor! Tu eşti orbul evangheliei, care, condus de altul încă mai orb, eşti tras de acesta în groapă!” / D. C. (Albina, Anul VII, Nr. 65, joi 17/29 august 1872, p. 3).
[1] Dionis MITROFANOVICI, născut în 1837, paroh din 1870
[2] Theodor CALINOVSCHI