frumoasă-i viaţa, suflete, hai, cântă!

Desen de Nicolae Crasi

*

frumoasă-i viaţa, îi şoptesc de-o viaţă

acestui trup ce mă slujeşte bine,

deşi-s nemulţumit că nu învaţă

să fie-ntruna proaspăt ca şi mine,

iar el adesea ostenit de cale

se-ntoarce cu o molcomă dojană

şi-mi zice cu mustrările-i agale:

ce-i, suflete, îţi arde de hârjoană?

*

şi râd cu munţi desferecaţi din vreme,

cu apele în clocot răcoros,

de parcă doar de trupul meu m-aş teme

că n-o să-mi fie poate de folos

în ceasul sfânt al cărţilor nescrise

pe care cred că-o să le iau cu mine

de nu vor fi tocmai atunci ucise

în acest trup, ce mă slujise bine,

*

dar ce contează, trupu-mi se intrigă

şi în lumina zărilor împlântă

un curmeziş al vremilor şi-mi strigă:

frumoasă-i viaţa, suflete, hai, cântă!