mi-i sufletu-nsetat de poezie

Desen de Nicolae Crasi

*

lacom prin suflet, resemnat prin trup,

m-aș năpusti flămând asupra lumii

și-aș sfârteca feroce ca un lup

tot ce înseamnă plămădirea humii,

dar vremea vremuită încă trece-n

năvalnicul meu suflet și-l închină

printr-un ospăț sălbatec cu mesteceni

doar vinului ce-a-ntemnițat lumină,

 *

mereu ridic deasupra lumii cupă

câte-un poem de lacrimă și sânge

pe când îmi pun cămășile de după

și dureros mesteacănul îl strânge,

deși mesteacăn m-am născut să fiu,

deși din frunze freamăt câteodată

acoperind ferestre cu târziu

și cu tăcere blândă și înceată:

 *

vezi cum aprinde luna depărtări

și cum îndeasă-n suflet nostalgie?

crucificat pe cele patru zări

mi-i sufletu-nsetat de poezie

*