acoperă discret captivii vieţii

poem închinat, la plecare, Paraschivei-Victoria BATARIUC

*

*

oraşul însă merge mai departe,

dar se goleşte-n marşul său de sine

şi-n rafturi lăcrimează câte-o carte

când o ating doar degete străine,

când rândurile lungi şi mlădioase

spre veşnicie numai despletite

din mâinile acelea curioase

au de-nfruntat privirile pripite,

 *

priviri de oameni care trec şi trec

prin frumuseţea blândului oraş

dincolo de coperte şi eşec

spre ţelul altei zile uriaş,

dar depărtat de cărţile orfane

ce lăcrimează doar singurătate

şi le-nspăimântă trecerea-n coloane

spre împliniri grăbite şi ciudate,

 *

iar cărţile cuiva rămân de veghe

şi se ascund dacă zăresc drumeţii,

cotoarele, în rafturi, ca o zeghe

acoperă discret captivii vieţii

*

*