Bucovina16$ sau trei infracțiuni penale

Cică, la presiunea Curții de Conturi, Centrul Cultural „Bucovina” a creat câte o adresă nouă de net pentru fiecare salariat al instituției, parola fiind unică: Bucovina16$ – ieftină, nu? Ce înseamnă asta? Înseamnă că oricine poate viola secretul corespondenței oricărui salariat al Centrului Cultural „Bucovina”, ceea ce, în condițiile multiplei supravegheri de astăzi, deși înseamnă o infracțiune, nu e prea grav. Ne-am obișnuit și resemnat cu supravegherea non-stop.

Grave sunt celelalte două previzibile infracțiuni, care țin de falsul de identitate. Oricare coleg, iar după ce am deconspirat parola colectivă, ceapistă și colhoznică, fiecare sucevean se poate loga și, folosind, adresele „noastre” de net, poate trimite mesaje insultătoare, ca fiind de noi expediate, tuturor funcționarilor publici, de care cam depinde viața noastră de fiecare zi. Eu însumi, folosindu-mi adresa la care oricine are acces, îi pot trimite un mesaj insultător noului președinte al Consiliului Județean Suceava, de pe computerul de servici (eventual de pe al managerului, când părăsește biroul), apoi aș putea da instituția în judecată pentru abuz în serviciu și pentru grave prejudicii care mi s-au adus, susținând că nu eu, ci altcineva a expediat respectivul mesaj. Cu președintele Consiliului Județean nu aș avea probleme, pentru că domnul Gheorghe Flutur știe că, dacă aș avea vreo nemulțumire, întâi i-aș spune-o de la obraz, apoi aș folosi acest blog, nu mesajul.

Nu cred, totuși, că reprezentanții Curții de Conturi din Suceava s-ar face responsabili de această infracțiune penală a conturilor de mail cu parolă colectivă, dar țin să atrag atenția asupra acestei imbecilități, până nu se transformă în infracțiuni. Sper că vor fi dezactivate toate aceste adrese false. Iar cum chestiunea înseamnă un interes major al instituției, mi-am permis să postez acest material, de pe computerul Centrului Cultural „Bucovina” și în timpul orelor de program.

Jurnalism No Comments Jun 8

Radu Iatzko: fotbalul, altfel!

În Franţa, arhitectul şi artistul platic Radu Iaţcu, din Ipoteştii Sucevei, e Radu Iatzko, nu din parvenitism, ci din nevoia pronunţării corecte a numelui, dar e român, titlu pe care şi-l revendică demn şi ultimativ, deşi este mai mult ucrainean din Bucovina, deşi nici sângele românesc nu-i lipseşte din vene şi, mai ales, din inimă. Ţine la identitatea lui românească şi pentru a mai curăţa imaginea caraghioasă, pe care ne-au făptuit-o alţii şi, mai ales, politrucii români. Iar desenele din expoziţii le semnează, doar în grafie românească, Radu Iaţcu.

În Franţa, Radu Iaţcu, autor de fresce, mozaicuri, ba şi de parcuri, fiind recunoscut, ca arhitect, drept un inegalabil ştiutor al lemnului, vernisează, din când în când, adică atunci când îi permite timpul, şi câte o expoziţie de caricatură, opera lui fiind excelent receptată de francezi, inclusiv prin media, acest îndreptăţit de favorabil, cu care este întâmpinat pe târâmul muzelor datorându-se faptului că Radu Iatzko (ce potrivire de nume cu acuarelistul de pe la 1800 Iaszke!) este, aşa cum am mai scris, un poet, dar şi un filosof înăscut al umorului, starea de inefabil ţinând de folosirea liniei subţiri, delicate, care se prelinge cu naturaleţe prin imensitatea albă a colilor de desen. Radu obişnuieşte să pună în valoare albul (eu îl decupez, ca să vizualizez mai bine desenul, în condiţiile unui spaţiu restrâns de afişare), însingurând, cumva, făptuirea omenească şi configurându-i statutul de detaliu surprinzător. Precum în desenele pentru copii, în care câteva greşeli intenţionate se cer identificate, în caricatura lui Radu Iaţcu există poante ascunse, precum în cea despre arbitrajul românesc, în care doar mingea “vorbeşte” despre corupţie, având fanta unei “puşculiţe” lacome.

Radu Iaţcu, într-un cotidian cu tiraj uriaş

Pentru astăzi, am ales noi tema “Fotbalul, altfel”, care cuprinde şi desene noi, dar şi desene dintre cele pe care “Radu Iatcu expose ses desins”, care înseamnă “un travail de qualite qui alie poesie et humour” – chestie pe care nu o citisem, când am scris că Radu este un poet al umorului, dar mă bucur, acum, după ce citesc, de faptul că am avut o intuiţie… franţuzească, în privinţa artei lui Radu Iaţcu.

Urzica vieneza No Comments Jun 7

1901: Un polon, despre raporturile bucovinene

În şedinţa din 16 iulie 1901, a camerei Bucovinei, deputatul cav. de Wiesiolowski a interpelat guvernul pentru revoltătoarea inundare a străinilor în Bucovina, mai ales în diregătoriile administrative, îndeosebi în cele de finanţe. „Fiii țării sunt preferaţi, în mod sistematic, a zis oratorul, iar posturile de rând sunt ocupate de străini. Cauza acestor stări anormale nu e de căutat în lipsa de puteri potrivite, cunoscut fiind că şcolile bucovinene, în special universitatea, oferă o creștere abundentă, iar juriştii bucovineni stau la culmea misiunii, după cum au adeverit şi mari autorităţi juridice din afară.

Bucovinenii sunt preferaţi din alte motive. Modul cum sunt preferaţi fiii țării rectifică părerea ce domneşte în popor, că adică Bucovina, întocmai ca o ţară cucerită prin foc şi sabie, nu e tratată cu acea bunăvoinţă și dreptate, pe care fiecare provincie austriacă e îndreptăţită a o pretinde”.

„Acestea sunt constatările unui Polon, zice „Deşteptarea”, nicidecum ale unui „român fanatic”, după cum i-ar place baronului Bourguignon a scuza bunăvoinţa nemăsurată a guvernului faţă de ţară şi poporul băștinaş.

Am citat anume câteva pasage din interpelarea polonă, spre a arăta ce părere au chiar străinii despre procedura cu importurile nesfârşite. Dacă considerăm, încă, că deputatul polon n-a fost, nici nu este fire opoziţională faţă de guvern, dacă ştim că numărul polonilor bucovineni e aproape disparent şi, prin urmare, nu poate fi vorba de preferări a fiilor poporului polon, dacă ne mai aducem aminte de câte ori şi în câte rânduri au fost şi sunt preferaţi fiii poporului nostru, odinioară unic străpânitor al acestei ţări, trebuie să ne mirăm de unde mai avem noi încă atâta răbdare şi cum de nu se revoltă şi ultima licărire de bărbăţie naţională din sufletele noastre româneşti! Sau nu mai sunt în stare a se revolta, căci aşa s-ar părea, dacă i-am judeca pe românii bucovineni după „representanţii” lor, legitimaţi de baronul Bourguignon, şi, atunci, orice tânguiri ar fi oftate de bătrânii fără putere”, încheie „Deşteptarea”.

*

În urma magistralei vorbiri a valorosului şef al Partidului Poporal Naţional din Bucovina şi deputat, vorbire rostită în 8 iulie 1901, în dieta ţării, toţi românii, de pretutindeni, şi-au îndreptat privirile asupra noilor evoluţii, prin care trece cauza asupriţilor noştri fraţi bucovineni, şi admiră atitudinea bărbătească a bravului fruntaş. Ca o dovadă despre aceasta, sunt şi următoarele adrese de aderenţă, trimise la adresa dlui Dr. Iancu cav. de Flondor:

„Cooperatorii români, adunaţi astăzi (8 iulie), în Cernăuţi, mulţămindu-vă pentru apărarea energică a preoţimii, contra insinuărilor infame, vă votează absolută încredere şi aderenţă nemărginită în toate. Cernăuţi, 8 iulie 1901” (Urmează 58 subscrieri).

„Dlui Dr. Iancu cav. de Flondor, Storojineţ, Bucovina: Inspiraţi de ţinuta dumneavoasră vrednică, în lupta pentru interesele naţionale, vă asigurăm de nestrămutata noastră iubire şi alipire. Totodată, exprimăm dispre ţulnostru faţă de trădătorii naţiunii, de pănura lui Ioan Lupul. Tinerimea română din Viena”.

„Dr. Iancu Flondor, Storojineţ, Bucovina. Admiraţie şi încredere distinsului luptător al neamului romanesc. Lupta energică, desvoltată contra duşmanilor, ne însufleţeşte. Cauza Partidului Poporal Român din Bucovina e cauza întregului neam, iar cei ce s-au lepădat de neam, pactizând, de dragul strălucitei poziţii, ca Iancu Lupul, sunt ţinta dispreţului naţional. Trăiască Partidul Poporal Român! Trăiască reprezentanţa lui; trăiască Iancu Flondor! / Studenţimea română din Graz”.

(Tribuna Poporului, Anul V, Nr. 127, duminică 8/21 iulie 1901)

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jun 7

1900: Bancrotatul politicastru Mustatză

Bancrotatul politicastru Mustatză voia să constate, în anii trecuţi, prin infectul său organ „Bukowinaer Post”, că Bucovina nu posedă talente politice, nici generaţii bine crescute politiceşte. Deocamdată, nu discutăm cuzele acestei triste apariţiuni. E cert, însă, că arogându-şi, odată, acest drept de judecare, trebuia să se excepteze pe sine însuşi. Ar fi, deci, de mare folos, dacă presa s-ar ocupa, mai intens, de acest geniu politic, examinând, cu rigoare, toate isprăvile sale, ca toţi să ne convingem, odată, despre temeiul tacticii urmărite, până acum, cu o tenacitate inexplicabilă. Noi trebuie să declarăm, azi, că nu putem să descifrăm decât trista figură a unui pseudostrateg, care se sileşte a scăpa de urât prin felurite jucării, în formă de combinaţii politice, una mai scrântită decât alta. Toate aceste, însă, numai pe hartă, căci de vreo armată, ce ar trebui să execute planurile comandantului minune, nici vorbă! Din toate galimatiile, zugrăvite pe hârtie, reiese, totuşi, clar o tendinţă, anume donchijotismul unui erou demn de compătimire, stăpânit de ardenta dorinţă de a fi recunoscut şi adorat drept un general celebru. Mijloacele nu se aleg, deci, precum nu se cruţă nici pocloanelele cele mai degradante, înaintea tuturor veneticilor, cu deosebire, însă, înaintea usturoiaţilor perciunaţi. Dacă toate vicisitudinile sorţii nu au putut vindeca până acum, această patimă scârboasă, o curățire este cu desăvârşire exclusă.

Rezultatul nemernicei atitudini este că boierimea a pierdut şi ultimul sprijin, ce îl ofereau evreii, în proprietatea mare. Căci, deeizându-se evreii de rezultatul alegerilor dietale, în acest colegiu, boierii aveau mare interes să nu se strice cu evreimea „oficială” şi „mare proprietară”. Recenta grupare a evreilor din proprietatea mare, ce urmăreşte izolarea românilor şi, aci, nu e deloc o dovadă pentru prevederea şi perspicacitatea baronului Mustatză et consortes, care, în hatârul interesului pur personal, bazat pe încrederea neţărmurită, la un element ticălos, au împiedicat toate acţiunile poporale energice. Azi, trebuie să asistăm la spectacolul unde evreimea, în unire cu nemţii fără căpătâi în patria lor, stăruie, din răsputeri, la promovarea slavismului în Bucovina. Trebue să te pună în uimire cutezanţa căzăturilor pacificatoare, de a continua cu toate acestea şi a amăgi convingerea proprie. Lichelele au ajuns, de fapt, între ciocan şi nicovală, căci, închizându-le Bourguignon, după сe i-a folosit bine, uşa înainte nasului, scheaună, acum, la scara palatului din Piaţa Austria, implorând milă ingratului paşă, cel puţin în ce priveşte îndeplinirea condiţiunilor ruşinosului pact, iar de flagelul naţionaliștior revoltaţi cearcă a scăpa, punându-le, după metoda obișnuită, iarăși nişte himere în perspectivă, cu scopul de a linişti numai spiritele. Căci ce alta este, decât o himeră, în actualele împrejarări, pretinderea mandatului dietal al oraşului Rădăuţi pentru un român?

Baronul Mustatză e doar convins de nereuşirea românilor. Ce sсор au, deci, rodomontadele tipărite în organul „Bukowinaer Post”, la adresa evreilor, la care numai un falit ca Mustatză mai poate afla onoare, fermitate de principii, convingere proprie, tărie de caracter ş. a., calităţi ce constituie demnitatea de om? Alegerea din Rădăuţi, asupra cărei rezultat nu încape îndoială, va mări numai numărul dovezilor, furnizate din abundenţă de mucegăita coterie însăşi, despre propria incapacitate şi insuficienţă.

În fine, protestăm energic contra insultelor şi invectivelor murdare, tipărite în organul baronului Mustatză, la adresa fraţilor noştri din Regat! Apelăm la sentimentul de onestitate al fiecărui român din Ţară, să riposteze la răutatea nemaipomenită asupra autorităţilor române a celor ce se încumetă a reproduce cele mai murdare articole, în contra românilor, puşi pe o treaptă cu „boxerii” din China, calomnierile cele mai ticăloase publicate de zoioşii în toată presa europeană. Aproape e timpul unde toţi românii cinstiţi din Bucovina îşi vor forma devisa în unisonul: „În lături cu mizerabilul ce nutreşte viermii care rod la rădăcina arborelui naţional!” / Claudius.

(Tribuna Poporului, Anul IV, Nr. 133, duminică 16/29 iulie 1900)

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jun 7

Radu Iaţcu: cerşetorii de voturi

Dragostea pentru putere nu are limite

Caricatura are, în Suceava, câţiva mari maeştri, printre care PIM, Licurici, Olaş, Papuc, Hordonic, BOA, Şalar, Bercea, Neacşu, Corodescu (cei care nu mi-au venit în minte, la repezeală, să mă ierte!) şi aşa mai departe. Premiile la saloane internaţionale, dobândite de caricaturiştii suceveni, susţin ceea ce am spus şi poate că nu ar fi rău dacă politicienii Sucevei ar lua în calcul, pentru viitor, şi un muzeu al caricaturii bucovinene, ca obiectiv cultural-turistic demn de interes, în care, prin portrete şarjate, s-ar nemuri şi ei. Ideea îmi vine, după ce primesc câteva desene de la Radu Iaţcu, din Franţa, pe teme şi după ce Radu mă întreabă dacă vreau desene şi pe teme fotbalistice. Prin mesagerie, mi-a trimis un desen, în care doi fotbalişti săreau la cap la un… zar de barbut – să juri, nu alta, că-s Lungu şi Brădăţan în campanie electorală!

Radu Iaţcu este un poet al surâsului, al îngemănării spiritului cu ironia discretă, profund intelectuală (adică ţine de minte şi de mobilitatea ei tăioasă), care surprinde, mereu şi mereu, prin interpretări ciudate ale unor neaşteptate desluşiri ale ipostazelor “oului lui Columb”, caricatura lui, cu linii subţiri şi elegante, prelise în pagini cu naturaleţe, fiind spumos de cerebrală şi înţelept de hazoasă. Radu Iaţcu este un artist şi un umorist desăvârşit, un muşchetar elegant al bătăliilor cu morile de vânt, iar îndelungata lui prietenie mă onorează până peste poate.

Fără nici o legătură cu prietenia care ne uneşte, încep să-i prezint, câte şapte pe zi (şi cu zile pauză, când nu va avea timp să lucreze “chestiuni la zi”), lucrările, cu încredinţarea că, prin spirit şi prin inepuizabilul imaginaţiei, Radu Iaţcu este unul dintre cei mai definitivi caricaturişti ai Bucovinei.

Urzica vieneza No Comments Jun 6