Dragusanul - Blog - Part 922

Bucovina Rock Castle 2016: 5 trupe

Primele trupe

*

După voia specialiștilor din echipa de organizare a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, ediția din 2016, care se va desfășura în perioada 18-20 august, în șanțul de apărare al Cetății Sucevei, vă prezint 5 trupe, care vor cânta, fiecare, într-una din cele trei seri ale muzicii adevărate. În această ediție, în ciuda bugetului strâns la pungă, vom împăca toate gusturile muzicale, pentru că vă vom da posibilitatea de a asculta muzică forte, începând de la metal dur și terminând cu melodiosul ska, cu inflexiuni balcanice, care dă șarm (dacă-i bal, bal să fie!) manifestării.

*

Diversitatea, într-o unitate bine premeditată a fiecărei nopți de spectacol, face forța festivalului sucevean (prin locație și prin vrăjmășia primăriei). Prezentându-vă cinci trupe, vă fac și legătura directă cu muzica lor (click pe fotografiile care urmează și intrați direct!). Nu am să copii informații din site-urile oficiale ale trupelor, ci doar o să vi le arăt, urmând ca și următoarele să vi le prezint la fel, atunci când voi primi permisiunea de la Mihnea „Luna Amară”, Andi „Toy Machines” și Lucy „Relative”, principalii mei consultanți în domeniu. Deci, la Suceava vor cânta, printre alte trupe:

*

DARK FUNERAL

*

the mono jacks

*

Blazzaj

*

EMIL

*

I'm The Trip

*


1904: Noul prezident al țării Bucovinei

1904 Noul prezident TRIBUNA

*

Vineri, dimineaţă, a sosit, la Cernăuţi, noul prezident al ţării, dl Dr. Octovian Regner cav. de Bleyleben şi s-a instalat, imediat, în funcţiunea sa înaltă. Atitudinea ce o va arăta, de ce spirit se va călăuzi? Până acum, se lansează veşti că are dorinţa să păstreze, în întregime, moştenirea rămasă în urma principelui Hohenlohe şi că prima ţintă a sa va fi de a susţine, în Bucovina, o administraţie bună şi prevenitoare faţă de interesele populaţiei.

*

Să nu se lase înşelat de aspectul extern. Nu este adevărat că domneşte pace şi linişte în ţară. Majoritatea actuală a păcătuit greu, faţă de ţară, căci a introdus, aici, lupta între stări, luând la goană nemotivată preoţimea bisericii noastre şi marea proprietate. Antecesorul noului prezident al ţării aflase cuvinte destul de elocvente, ca să demonstreze, în publicitate, contra pretinsului antisemitism, n-a găsit însă nici un cuvinţel, ca să descalifice furibundele atacuri contra numitelor stări. Este misiunea guvernului, în Bucovina, de a proteja pe membrii unei confesiuni, dar a tolera lupta între stări?

*

Suntem nemulţumiţi şi cu accentuata protecţiune a Rutenilor, pe contul Românilor. Poporului rutean i se dă, de un deceniu, cu munificenţă, aproape totul, ce pretinde pe terenul şcolar şi bisericesc; faţă de poporul român, se aplică însă neîncetat o măsură nedreaptă. Suferă biserica şi poporul nostru, iear dacă poporul se plânge şi îşi exprimă dorinţa, este întâmpinat doar cu zimbete dulci pe buze şi cu vorbe nesincere.

*

Austrieci, în Cernăuţi

Austrieci, în Cernăuţi

*

De peste doi ani de zile, se ţin, tot vacante, posturile înalte, ce sunt de ocupat în consistoriul archiepiscopesc, deşi propunerile sunt foarte demult făcute; cererea creării unui gimnaziu Românesc la Câmpulung rămâne nebăgată în seamă, filiala română a gimnaziului prim de stat din Cernăuţ se susţine într-o organizare imposibilă etc. De ce se neglijează atât de demonstrativ interesele poporului român şi ale bisericei noastre?

*

De la noul prezident al ţării aşteptăm să se înterpună, cu bunăvoinţă şi cu energie, pentru realizarea dorinţelor poporului român, care este tratat, pe pământul Bucovinei, de un şir lung de ani, în chipul cel mai maşter.

În acest înţeles îl salutăm, la sosirea în ţară şi la instalarea în funcţiunea sa înaltă (Deşteptarea).

*

Aniversarea Regimenului 41 bucovinean

Aniversarea Regimenului 41 bucovinean

*

Baronul Nicolae de Wasilco, deputat în Reichsratul austriac, a publicat, în „Neue Freie Presse”, din 3-8 Octombrie 1904, un articol asupra pretenţiunilor extravagante ale Polonilor din Bucovina.

Iacă, în esenţă, expunerile domnului Nicolae de Vasilco.

Populaţiunea Bucovinei e de 723.504, dintre care 26.857 Poloni.

Românii sunt 229.010 şi Rutenii, 297.798.

*

Cu toate acestea, cele două naţionalităţi n-au ridicat atâtea pretenții, câte au formulat Polonii, în petiţia înaintată domnului de Koerber, ministru preşedinte austriac, cu ocazia vizitei acestuia la Cernăuţi, şi să nu se piardă din vedere, zice nobilul baron român, că aceşti Poloni sunt de extracţiune joasă. Astfel, ei sunt servitori, vizitii, fetele de case, servitoare şi rândaşi, care toţi s-au grăbit să părăsească Galiţia, unde conaţionalii lor îi tratează rău şi îi plătesc şi mai rău, pe când, în Bucovina, sunt trataţi uman şi li se dă simbrie bună.

*

În oraşele mici, se găsesc, pe ici şi pe colea, meseriaşi de rând, cârpaci; la ţară, nu e nici un polon; în capitală, se găsesc câteva familii de burghezi şi funcţionari. Proprietarii mari, cu o infimă excepţie, sunt stabiliţi în Bucovina numai de două decenii; toți sunt oameni polonizaţi, după pilda armenilor din Galiţia, care toţi trec în tabăra lehilor şi adoptă naţionalitatea poloneză.

*

Ei bine, cu toate aceste împrejurări, ei au cerut, de la ministrul preşedinte, nici mai mult, nici mai puţin: Introducerea limbii polone în şcolile poporale şi secundare, înfiinţarea unul inspectorat şcolar polonez pentru provincia Bucovinei, precum şi înfiinţarea unei catedre de limba polonă, la Universitatea din Cernăuţi.

*

Bucovineni Cernauti hotel Bristol

*

E de observat că nici Românii, nici Rutenii, cu tot numărul lor covârşitor, n-au încă un inspectorat școlar cu caracter general pentru toată Bucovina, şi polonii, care n-au, în total, mai mulţi de 3.000 de elevi de toate gradele, îndrăznesc să formuleze nişte pretenții atât de exagerate!

Rutenii abia au doi inspectori şcolari judeţeni, iar Românii n-au încă o catedră de limba română, la Universitatea din Cernăuţi, care nu numără decât 43 de studenţi poloni.

*

Ministrul de instrucţiune publică, dl Sp. Hartel, căruia i-a încredinţat dl de Koerber Memorandumul Polonilor din Bucovina, desigur că, după ce va afla cum stau lucrurile în realitate, va da o soluţie în sensul dreptăţii şi nu va nedreptăți pe Români şi pe Ruteni. Despre aceasta, Polonii bucovineni pot fi siguri, de pe acum.

Polonii se plâng că, în gimnaziile din Bucovina, religia se propune în limba germană, dar ei uită că, în gimnaziile din Galiția, religia se predă în limba polonă exclusiv.

*

Dl deputat Vasilco, terminând articolul său, se întreabă care a putut fi mobilul memorandiştilor Poloni, când ştiau prea bine că n-o să isbutească. Răspunsul e să arunce un măr de ceartă în Dieta bucovineană, a cărei majoritate a fost ferită, până acum, de intrigi şi şovinism. Polonii caută zarvă, ca, apoi, să pescuiască în apă turbure. Dar intrigile lor vor avea un efect contrar celui pe care-l speră ei şi rezultatul va fi cimentarea, şi mai strânsă, a partidelor din Dieta Bucovinei.

*

Bucovineni Cernauti 11

Plecarea guvernorulul prinţul Hohenlohe din Bucovina

Joi, 6 Octombre 1904, guvernatorul, prinţul Hohenlohe, împreună cu familia, a plecat, din Bucovina, la noul său post. Pe străzile Cernăuţiului, ce duc la gară şi pe care avea să treacă prinţul, cu familia, s-a fost adunat multă populaţiune a oraşului.

*

La oarele 1, după-amiază, prinţul, cu familia, a sosit la gară, unde a fost aşteptat de cătră reprezentanţii diferitelor oficii şi diregătorii: I. P. S. Archiepiscop şi Mitropolit Dr. Vladimir de Repta, cu consistoriul. Monseniorul prelat Schmidt, căpitanul ţării, baron de Wassilko, mulţi deputaţi ai dietei. Rectorul magnific Dr. Tit Tarnavschi, cu senatele academice, Preşedintele tribunalului Klar; conducătorul oficiului de exploatare Dr. Hnidei, consilierul aulic Knipfner, consulul regal al României Constantin Cogălniceanu, cu secretarul, consilierul Gallin, consulul imperial rusesc Doliwo-Dobrowolski, cu secretarul, consilierul Dimitrovici, generalul Wanka , primarul Kochanovski, cu viceprimarul Dr. Reiss şi membrii consiliului comunal, directorul poştelor Posch, consilierul silvic superior Böhm, coloneii Dworzak şi Lavric, comandantul jandarmeriei Weinmann, directorii şcolilor secundare, şi reprezentanţi de la diferite societăţi şi corporaţiunl.

*

Prinţul şi prinţesa Hohenlohe s-au întreţinut cu persoanele prezente, luându-şi, în mod cordial, rămas bun. Înainte de plecarea trenului, i s-a oferit prinţesei foarte multe buchete de flori, cu dedicaţiuni din partea unor persoane private şi societăţi.

La suirea prinţului şi a familiei sale în tren şi la plecarea trenului, oaspeţii, adunaţi pe peron, au erupt în strigăte de „Trăiască!”.

*

Multe dintre persoanele prezente au petrecut pe principi până la Nepolocăuţi. Înainte de plecarea din Cernăuţi, prinţul Hohenlohe a primit, de la Maiestatea Sa regele Carol al României, următoarea telegramă:

*

„Sinaia, 6 Octobre

*

Regret sincer că Serenitatea Voastră sunteţi, momentan, împiedecaţi a-Mi face vizita atât de dorită, la Sinaia; Mă mângâi însă cu sperenţa plăcută de a Vă putea saluta, la Noi, în timp nu prea depărtat. La cele mai sincere felicitări pentru înaintarea Voastră, ca guvernor la Trieste, unde, înainte de câţiva ani, Mi s-a făcut o primire cordială, adaog mulţumita Mea sinceră pentru toată bunăvoinţa, ce a avut-o Serenitatea Voastră pentru supuşii Mei, care au vizitat Bucovina. Rog, Serenitatea Voastră, să primiţi asigurarea sentimentelor Mele prieteneşti. / Carol”.

*

Bucovineni Cernauti 9

*

Noul preşedinte al Bucovinei, Dr. O. cav. de Bleyleben, a sosit, vineri, dimineaţă, în Cernăuţi, întimpinat fiind, la gară, de actualul conducător al guvernului ţării, consilierul aulic Fekete, şi de conducătorul biroului prezidial, comisarul superior Keschmann.

Îndată după sosirea sa, noul prezident al ţării a luat în seamă conducerea guvernului. În decursul dimineţii, i s-a prezentat noului preşedinte biroul prezidial al guvernului ţării.

*

La amiază, noul preşedinte a făcut vizite următoarelor personalităţi: primarului Kochanowski, I.P.S. Archiepiscop şi Mitropolit Dr. Vladimir de Repta, prelatului Schmied, comandantului de brigadă Wanka, căpitanului ţării, baron George de Wassilko, consulului imperial rusesc Davilo Dobrowolski, consulului regal al României, Constantin Cogălniceanu.

*

După-amiază, la orele 4, i s-au prezentat noului preşedinte: funcţionarii guvernului ţării, sub conducerea consilierului aulic Fekete, funcţionarii direcţiunii de finanţe, conduşi de consilierul aulic Knipfer, funcţionarii direcţiunii Fondului religionar gr.-or. Bucovinean, conduşi de consilierul aulic Ullmann şi toţi căpitanii districtuali.

*

(Tribuna, Anul VIII, Nr. 184, miercuri 29 septembrie / 12 octombrie 1904)


1888: Sfințirea monumentului lui Aron Pumnul

1888 Sfintirea Biserica si Scoala

*

Popoarele care vor să trăiască se respectă pe sine și respectă și cinstesc bărbaţii cu merite. Și cu bucurie vedem și constatăm că această stimă, față de bărbaţii care au lucrat la dezvoltarea noastră culturală-națională, pătrunde, tot mai mult, în sânul poporului român din toate părţile.

*

Ca o nouă dovadă a pietăţii românilor față de un demn lucrător pe altarul culturii și literaturii române este monumentul, ridicat de fraţii noştri din Bucovina, la mormântul fericitului Aron Pumnul, fost director și profesor de limbă și literatură română la gimnaziul superior din Cernăuți.

*

Fericitul Aron Pumnul a fost unul dintre acei vrednici lucrători ai națiunii, Georgio Bazar în România, a lucrat în mijlocul fraților noștri din Bucovina, la deșteptarea virtuții și a simțului nțional, prin cultivarea limbii și a graiului român.

*

Arune Pumnul

*

În semn de pietate și de recunoștință față de acest merituos bărbat, românii din Bucovina au creat o fundațiune, care, pe veci, să poarte ilustrul lui nume și să sprijinească pe aceia care vor dori și-şi vor propune să calce pe urmele lui, în știință sau în artă.

Acest monument este, acum, gata și consacrarea lui (dezvelirea – n. n.) se va serba, cu solemnitatea ce o merită memoria fericitului Aron Pumnul, în 4/16 iulie 1888.

*

În această zi, conform programului, publicat de comitetul Societăţii pentru cultura și literatura română în Bucovina, se va ține, mai întâi, unu serviciu dumnezeiesc, în biserica catedrală, care se va celebra prin Eminența Sa, Înalt prea sfințitul părinte Archiepiscop și Mitropolit Dr. Silvestru Morariu Andrievici, iar la zece ore și jumătate, va urma sfinţirea monumentului, tot prin Eminența Sa, părintele Archiepiscop și Mitropolit.

*

După aceasta, va urma cuvântarea comemorativă, care se va ține de părintele protopresviter, profesorul Dr. Vasile Mitrofanovici; iar Societatea filarmonică „Armonia” va cânta imnul comemorativ.

*

Aron Pumnul Familia 15 din 1866

*

În aceeaşi zi, la patru ore și jumătate, după-amiaza, se va continua festivitatea, în localităţile Societăţii filarmonice „Armonia”, unde se va ține o cuvântare comemorativă, de dl Dr. Ion al lui Gh. Sbiera, un discurs comemorativ de dl profesoru Ioan Bumbac, și se va pronunța un al treilea discurs, de un reprezentant al Societăţii academice „Junimea”; iar Societatea filarmonică „Armonia” va executa mai multe cântări festive.

*

Suntem siguri că acestă festivitate va fi cât se poate mai solemnă, pentru că nu se poate altcum. Fericitul Aron Pumnul, prin activitatea sa ca profesor și scriitor, a pus, între fraţii noștri din Bucovina, temelia la edificiul cel măreț al culturii și literaturii române; iar amintirile ce le lasă astfel de oameni, după ei, precum și stima și pietatea față de dânșii rămân veșnic neșterse din inimile popoarelor, care se prețuiesc.

*

Dar viața și activitatea literară a lui Aron Pumnul nu a fost numai o viață și activitate restrânsă la fraţii noștri din Bucovina. Este al tuturor Românilor, din toate părțile. Toți avem, deci, câte un mic cuvânt și, în același timp, câte o însemnată datorie față de această serbare.

Cuvântul nostru este ca să felicităm pe fraţii noștri din Bucovina pentru nimerita ideea serbării și să le dorim ca cultul memoriei lui Aron Pumnul, care este cultul limbii și literaturii române și pe care dânșii l-au înveșnicit, prin ridicarea unui monument, pe mormântul bărbatului mare, să se înveșnicească tot mai mult, prin ridicarea culturii și literaturii noastre naţionale.

*

Iar detoria noastră, față de acestă serbare, este ca să ne întărim, printr-însa, tot mai mult în convingerea că, la noi, multă și mare este pietatea față de toți oamenii care fac binele și care, pe orice teren lucrează, la înaintarea neamului lor. Acesta este cultul pe care avem datoria a-l propaga în tinerime și a-l întări în noi înșine.

Cultul memoriei lui Pumnul este cultul faptelor și al datoriei împlinite.

Și când felicităm pe fraţii noştri pentru acest sublim cult, zicem alor noştri, de aici, să nu ne temem și să nu ne descurajăm de cei ce voiesc să se înalțe prin vorbe și prin minciună; ci cu toții să ne înregimentăm sub drapelul faptelor. Fapte bune, fapte măreţe să săvârșim, pe toate terenurile, întru înaintarea neamului nostru, și, atunci, situația noastră nu se poate să nu se schimbe spre bine.

*

(Sfinţirea monumentului ridicat la mormântul fericitului Aron Pumnul,

Biserica și Școala, Anul XII, Nr. 26, 26 iunie / 8 iulie 1888)


1869: Adunarea societății pentru cultura română

1869 Adunarea Albina

*

În 20 iulie 1869, și-a ținut, în Cernăuți, Societatea pentru literatura și cultura română, adunarea generală ad-hoc, pentru modificarea statutelor sale, care deveniseră lipsicioase, în multe privințe. Fiind de față mai mulţi decât jumătate din toți membrii Societății, proiectul modificator al statutelor s-a putut lua în dezbatere și s-a primit, cu câteva schimbări neînsemnate. S-a făcut și o interpelare.

*

Comitetul Societății numise, mai înainte, culegători, prin ținuturi, care aveau să adune bani de pe la membrii Societății, și să-i transmită casierului ei, din timp în timp, sub cuvânt, însă, că se vor simți mai înduplecaţi a-și împlini taxele lor, dacă vor sta în nemijlocită corespondență cu comitetul, acesta, în anul 1867, a dezlegat pe foştii culegători de îndatorirea lor. Interpelările, întrebau, deci, dacă a trecut în faptă acea propunere a comitetului și cum se explică împrejurarea că încă mulţi membri ai Societății sunt în restanță însemnată, cum arată raportul comitetului, de astă iarnă. Președintele împărtășește cum că comitetul s-a convins că e de neapărată trebuință de a numi, din nou, culegători și asigură că astă numire se va face cât de curând.

*

Era să se facă și altă interpelare, care a rămas nefăcută, pentru că președintele a grăbit cu încheierea ședinței. Adunarea generală din anu 1867 a fixat mai multe modalităţi pentru mărirea fondului Societății. Deoarace s-a răspândit, în public, cum că comitetul n-a executat nimic din câte îi impun concluziile acelei adunări, am fi fost foarte bucuroşi a auzi deslușirile președintelui și în acea privință, și anume în cauza loteriei, pentru care, afară de apelul din foaia Societății pentru obiectele de tras la sorți, să nu se fi făcut nimic, adică nici planul de tras la sorți, nici cererea la guvern, pentru încuviințare. Deci, ne pare foarte rău că am rămas neinformați, într-o cauză ce ne interesează atât de mult.

*

În fine, observ că ținuturile Gurii-Humorului, Câmpulungului și al Vetrei-Dornei, cu toate că sunt locuite mai că numai curat de români, n-au fost reprezentate nici în adunarea aceasta din urmă. Care să fie, oare, cauza acestei retrageri neîntrerupte de la afacerile naționale?

Drept că și mulţi din nobilime n-au luat parte la astă adunare, dar asta n-a urmat din nesimpatia pentru scopurile Societății, ci din cauză că o parte era dusă la scalde, în străinătate, iar cealaltă a fost rețienută de afaceri economice urgente.

*

(Albina, Anul IV, nr. 61, joi 24 iulie / 5 august 1869)


1868: Agitaţiune în cauza bisericească și ținta ei

1868 combaterea Albina

*

Cernăuți, 24 iunie 1868

*

În o corespondență din Cernăuți, intitulată „Agitaţiunea, în cauza bisericească și ținta ei”, pe care o aflarăm tipărită în suplimentul „Presei noi”, nr. 1351, din 4 iunie 1868, se produc unele, altele aserţiuni, care ne provoacă a ieși din rezervă și, cu armele adevărului, a combate atacurile mincinoase și mizerabile ale unui corespondent ce se încearcă, în zadar, de un timp, înoace, a arunca țărnă în ochii lumii.

*

Ceea ce aspiră și pretinde clerulu și poporulu gr. or. din Bucovina, de două decenii încoace, s-a zis, chiar și precizat, atât în memoriile din anii trecuţi, cât și în petițiunea către minister și senatul imperial, iar, mai cu seamă, în cunoscuta epistolă deschisă către Excelența Sa părintele episcop Hackmann, acelea se reduc la restaurarea sinodalității, in locul absolutismului ierarhic de până acum, deci la conservarea caracterului național român al biserici bucovinene, în contra politicii de slavizare, în fine, la împărţirea posturilor mai înalte și a parohiilor mai grăsuțe după dreptate, cu privire neabătută la facultate și merite, și nu, ca până acum, după principiul de predestinare a nepoților și a celora ce dau garanţie că vor fi servili și, de nu aprinşi pentru politica din prezent, cel puțin indiferenți pentru cultura și conștiința națională română.

*

Cum că atare stăruință, care nu scoposește alta, decât vindecarea rănilor în organismul bisericesc, trebuie să se manifeste, în corpul întreg al bisericii gr. or. din Bucovina, se înțelege singur, de sine; și cum că această mișcare nu purcede de la „o mână de oameni laici neastâmpărați și de la câţiva preoți, ce se bat după parohii grase”, asta o demonstrează agendele congregației diecezane, din anul 1848, și numeroasele subscrieri ale petițiunilor către minister și senatul imperial, pentru o conferință diecezană ad-hoc, spre formularea dorințelor și pretențiilor principale ale comunităţii bisericești.

*

B16

*

Dacă afirmă corespondentul „Presei” că, din cele 370.000 de credincioşi gr. or. din Bucovina, numai vreo 170.000 se țin de naționalitatea română, sau că dovedește o neștiință grosolană a poporațiunii și, în cazul acesta, i-ar răspunde și lui însuși simplul țăran și ablegații de mai înainte de Turețchi, precum răspunse, în senat, episcopului din Galiția, Litvinavici, sau că e cuprins de cunoscuta manie a muscalilor, care, considerând pe toți cei ce vorbesc, cât de puțin, un dialect slav, de oamenii lor, urzesc și planuri de a-i atrage și pe ei, și țara lor, sub împărăția cnutului.

*

Una ce aflăm adevărată în corespondența din „Presa” este afirmația în privința mărimei posesiunii Fondului religionar; însă noi am fi așteptat ca corespondentul să fi raportat și despre originea averilor bisericești, și anume despre acel moment, că moșiile întinse, ce le posedă biserica gr. or. din Bucovina și din ale căror venituri sunt adunate cele zece milioane, sunt donate de principii și patrioţii români, și anume pentru scopul cultului religonar ortodox și român. Sau poate că a tăcut dânsul, despre originea și menirea fundațională, ca, cu acestă avere de orgine română, să se poată forfeca, încă mai mult, decât până acuma, apăsarea sau cel puțin paralizarea naționalității române?

*

Cu atâta mai mult, însă, trebuie să ne cuprindă, pe o parte, râsul, iară pe alta, compătimirea, cu dispozițiunea corespondentului din „Presa”, când cetim, mai departe, că miş­carea, de mai mulţi ani, în Bucovina, pe terenul bisericesc și național, purcede de la exaltaţii români, cărora administrarea averii lor bisericești le-ar fi bine venită, spre a-și regula afacerile lor financiare, și că cauza atitudinii în contra episcopului provine de aci, că dânsul nu acordă direcțiunea aceasta. Trebuie să mărturisim că tocmai acum ni se deschide lumina de ce părintele episcop și coteria episcopală se luptă, odată cu viața, în contra realizării autonomiei bisericești, garantată prin legile fundamentale de stat, pentru că, adică, sunt cu grija în spate că nu le va mai fi cu putință a economisi după plac, pe calea birocratică, și a-și face nimbul unei glorii, pe care nu-l pot avea după demnitatea lor personală.

*

Noi nu voim a aplica, aici, un proverb cunoscut, totuşi trebuie să zicem că numai unul ca acela poate presupune unele ca acestea, de „exaltați naționali”, care este conștiut de asemenea manipulare cu averea bisericească.

*

Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – de Franz Xaver Knapp

Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – de Franz Xaver Knapp

*

Iar cât despre nobilimea națională, care este urmașa acelor fundatori patrioți ai averilor bisericești și care poartă și sarcinile patronatului bisericesc, și din posesiunea lor s-au dat și câte 44 de jugăre pentru susținerea parohilor, putem zice, cu tot accentul, că atari cugetări sunt departe de ea și că, pentru realizarea autonomiei bisericești stăruiește ea din motive mai înalte, ce se raportează la scăparea bisericii și a naţiunii de decădere și de înstrăinare de la individualitatea sa ortodoxă și română. Ce se atinge, însă, de administrarea averilor bisericești, știe fiecine că ceea ce se va defige, după legile de stat, în genere, pentru toate confesiunile, aceea va fi și se și poate pretinde pentru biserica gr. or. din Bucovina.

*

Corespondentul „Presei” se plânge și pentru aceea, înaintea publicului acelui jurnal, că, la convocarea unui neromân în consiliul episcopal, românii strigă, în gura mare, că părintele episcop Hackmann trece, în ochii lor, de un absolutist ultramontat și că favoriţii lui ar fi agenţi panslavi ș. a. Dacă toate cele ce se cernură, în foile publice, de mai mulţi ani, despre starea lucrurilor în Bucovina, nu sunt adevărate sau dacă presupun și delicte de presă, celor atinşi le stete în voie a demonstra contrariul și a invoca ajutorul procurorului de stat. Dar, fiindcă, din partea lor, s-a întrelăsat aceasta, noi, din partea noastră, avem raţiunea de a crede că domnii cei atacaţi nu erau în stare a dezminți cele publicate prin ziare și că dânșii se temeau a nu păți mai rău decât cu procesul, cu care se aninaseră de „Albina”.

*

Nimeni nu s-ar bucura mai mult, decât comunitatea gr. or. din Bucovina, dacă ar putea mărturisi că părintele episcop Hackmann, care este dotat, așa de bine, din veniturile moșiilor, dăruite de Vodă Alexandru cel Bun episcopiei Rădăuților, merge pe calea desemnată de caracterul istoric al bisericii gr. or. bucovinene, și că a renunțat la un absolutism ce nu corespunde nici spiritului ortodoxiei, nici principiilor moderne de stat și de civilizațiune. Nimeni nu ar dori, mai mult decât românii din Bucovina, ca un rector seminarial, întru înțelegere cu prepozitul său, să nu procure mai mult veștminte poporale și fotografii pentru expoziția panslavă din Moscova, și ca preoții bucovineni, pentru atare servicii, să nu mai fie remuneraţi cu demnitatea de consilieri consistoriali.

*

B21

*

Nimeni n-ar ferici Bucovina mai mult, decât clerul, inteligența și nobilimea română, ca toată poporațiunea țării, fără deosebire de naștere și de limbă, să stea neclintită, ca până acum, în fidelitate cetățenească, și ca, prin predici și cântări publice, după modelele din Petropole și Moscova, cât și prin manifestații bătătoare la ochi, cu limba rusească, să nu se mai ațâțe apetitul molohului panslav după această țărisoară frumoasă.

*

Acestea sunt cele ce ne-am simțit provocaţi a răspunde la mistificările și minciunile corespondentului „Presei noi” din Cernăuți. Citească, cunoască și priceapă, că noi l-am cunoscut și l-am priceput. Iar pe onorata redacțiune o rugăm ca să ne conceadă, de astădată și în viitor, a ne cunoaște și a ne pricepe încă mai bine, cu corespondentul nemțesc din Cernăuți, dacă va mai avea plăcerea a vorbi, la noi, în Viena, și nu față către față, la starea locului (Ne sunteţi pururea bine-veniţi. Redacția).

*

(Combaterea minciunilor, Albina, Anul III, Nr. 64, duminică 16/28 iunie 1868)


Pagina 922 din 1,486« Prima...102030...920921922923924...930940950...Ultima »