şi să culegi luceferii rămaşi
de unde am pornit cândva desculţi
să numărăm luceferii pe cale
încă se-aude jalea celor mulţi
când clipoceşte vinul în pocale,
deşi acolo nu mai e nimic
şi nici n-a fost o taină vreodată,
ci doar ogoare care-au dat în spic
şi-adesea în pâine proaspăt frământată
ca un alean al barzilor bătrâni
ce-au rătăcit cu cântecul prin viaţă
pe care doar în suflet îi amâni
când ţi se face dor de dimineaţă
şi te dezbraci de noapte şi de paşi
ca să-ţi durezi luminile altare
şi să culegi luceferii rămaşi
în pomul vieţii ca pe-o sărbătoare
