1868: Agitaţiune în cauza bisericească și ținta ei | Dragusanul.ro

1868: Agitaţiune în cauza bisericească și ținta ei

1868 combaterea Albina

*

Cernăuți, 24 iunie 1868

*

În o corespondență din Cernăuți, intitulată „Agitaţiunea, în cauza bisericească și ținta ei”, pe care o aflarăm tipărită în suplimentul „Presei noi”, nr. 1351, din 4 iunie 1868, se produc unele, altele aserţiuni, care ne provoacă a ieși din rezervă și, cu armele adevărului, a combate atacurile mincinoase și mizerabile ale unui corespondent ce se încearcă, în zadar, de un timp, înoace, a arunca țărnă în ochii lumii.

*

Ceea ce aspiră și pretinde clerulu și poporulu gr. or. din Bucovina, de două decenii încoace, s-a zis, chiar și precizat, atât în memoriile din anii trecuţi, cât și în petițiunea către minister și senatul imperial, iar, mai cu seamă, în cunoscuta epistolă deschisă către Excelența Sa părintele episcop Hackmann, acelea se reduc la restaurarea sinodalității, in locul absolutismului ierarhic de până acum, deci la conservarea caracterului național român al biserici bucovinene, în contra politicii de slavizare, în fine, la împărţirea posturilor mai înalte și a parohiilor mai grăsuțe după dreptate, cu privire neabătută la facultate și merite, și nu, ca până acum, după principiul de predestinare a nepoților și a celora ce dau garanţie că vor fi servili și, de nu aprinşi pentru politica din prezent, cel puțin indiferenți pentru cultura și conștiința națională română.

*

Cum că atare stăruință, care nu scoposește alta, decât vindecarea rănilor în organismul bisericesc, trebuie să se manifeste, în corpul întreg al bisericii gr. or. din Bucovina, se înțelege singur, de sine; și cum că această mișcare nu purcede de la „o mână de oameni laici neastâmpărați și de la câţiva preoți, ce se bat după parohii grase”, asta o demonstrează agendele congregației diecezane, din anul 1848, și numeroasele subscrieri ale petițiunilor către minister și senatul imperial, pentru o conferință diecezană ad-hoc, spre formularea dorințelor și pretențiilor principale ale comunităţii bisericești.

*

B16

*

Dacă afirmă corespondentul „Presei” că, din cele 370.000 de credincioşi gr. or. din Bucovina, numai vreo 170.000 se țin de naționalitatea română, sau că dovedește o neștiință grosolană a poporațiunii și, în cazul acesta, i-ar răspunde și lui însuși simplul țăran și ablegații de mai înainte de Turețchi, precum răspunse, în senat, episcopului din Galiția, Litvinavici, sau că e cuprins de cunoscuta manie a muscalilor, care, considerând pe toți cei ce vorbesc, cât de puțin, un dialect slav, de oamenii lor, urzesc și planuri de a-i atrage și pe ei, și țara lor, sub împărăția cnutului.

*

Una ce aflăm adevărată în corespondența din „Presa” este afirmația în privința mărimei posesiunii Fondului religionar; însă noi am fi așteptat ca corespondentul să fi raportat și despre originea averilor bisericești, și anume despre acel moment, că moșiile întinse, ce le posedă biserica gr. or. din Bucovina și din ale căror venituri sunt adunate cele zece milioane, sunt donate de principii și patrioţii români, și anume pentru scopul cultului religonar ortodox și român. Sau poate că a tăcut dânsul, despre originea și menirea fundațională, ca, cu acestă avere de orgine română, să se poată forfeca, încă mai mult, decât până acuma, apăsarea sau cel puțin paralizarea naționalității române?

*

Cu atâta mai mult, însă, trebuie să ne cuprindă, pe o parte, râsul, iară pe alta, compătimirea, cu dispozițiunea corespondentului din „Presa”, când cetim, mai departe, că miş­carea, de mai mulţi ani, în Bucovina, pe terenul bisericesc și național, purcede de la exaltaţii români, cărora administrarea averii lor bisericești le-ar fi bine venită, spre a-și regula afacerile lor financiare, și că cauza atitudinii în contra episcopului provine de aci, că dânsul nu acordă direcțiunea aceasta. Trebuie să mărturisim că tocmai acum ni se deschide lumina de ce părintele episcop și coteria episcopală se luptă, odată cu viața, în contra realizării autonomiei bisericești, garantată prin legile fundamentale de stat, pentru că, adică, sunt cu grija în spate că nu le va mai fi cu putință a economisi după plac, pe calea birocratică, și a-și face nimbul unei glorii, pe care nu-l pot avea după demnitatea lor personală.

*

Noi nu voim a aplica, aici, un proverb cunoscut, totuşi trebuie să zicem că numai unul ca acela poate presupune unele ca acestea, de „exaltați naționali”, care este conștiut de asemenea manipulare cu averea bisericească.

*

Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – de Franz Xaver Knapp

Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – de Franz Xaver Knapp

*

Iar cât despre nobilimea națională, care este urmașa acelor fundatori patrioți ai averilor bisericești și care poartă și sarcinile patronatului bisericesc, și din posesiunea lor s-au dat și câte 44 de jugăre pentru susținerea parohilor, putem zice, cu tot accentul, că atari cugetări sunt departe de ea și că, pentru realizarea autonomiei bisericești stăruiește ea din motive mai înalte, ce se raportează la scăparea bisericii și a naţiunii de decădere și de înstrăinare de la individualitatea sa ortodoxă și română. Ce se atinge, însă, de administrarea averilor bisericești, știe fiecine că ceea ce se va defige, după legile de stat, în genere, pentru toate confesiunile, aceea va fi și se și poate pretinde pentru biserica gr. or. din Bucovina.

*

Corespondentul „Presei” se plânge și pentru aceea, înaintea publicului acelui jurnal, că, la convocarea unui neromân în consiliul episcopal, românii strigă, în gura mare, că părintele episcop Hackmann trece, în ochii lor, de un absolutist ultramontat și că favoriţii lui ar fi agenţi panslavi ș. a. Dacă toate cele ce se cernură, în foile publice, de mai mulţi ani, despre starea lucrurilor în Bucovina, nu sunt adevărate sau dacă presupun și delicte de presă, celor atinşi le stete în voie a demonstra contrariul și a invoca ajutorul procurorului de stat. Dar, fiindcă, din partea lor, s-a întrelăsat aceasta, noi, din partea noastră, avem raţiunea de a crede că domnii cei atacaţi nu erau în stare a dezminți cele publicate prin ziare și că dânșii se temeau a nu păți mai rău decât cu procesul, cu care se aninaseră de „Albina”.

*

Nimeni nu s-ar bucura mai mult, decât comunitatea gr. or. din Bucovina, dacă ar putea mărturisi că părintele episcop Hackmann, care este dotat, așa de bine, din veniturile moșiilor, dăruite de Vodă Alexandru cel Bun episcopiei Rădăuților, merge pe calea desemnată de caracterul istoric al bisericii gr. or. bucovinene, și că a renunțat la un absolutism ce nu corespunde nici spiritului ortodoxiei, nici principiilor moderne de stat și de civilizațiune. Nimeni nu ar dori, mai mult decât românii din Bucovina, ca un rector seminarial, întru înțelegere cu prepozitul său, să nu procure mai mult veștminte poporale și fotografii pentru expoziția panslavă din Moscova, și ca preoții bucovineni, pentru atare servicii, să nu mai fie remuneraţi cu demnitatea de consilieri consistoriali.

*

B21

*

Nimeni n-ar ferici Bucovina mai mult, decât clerul, inteligența și nobilimea română, ca toată poporațiunea țării, fără deosebire de naștere și de limbă, să stea neclintită, ca până acum, în fidelitate cetățenească, și ca, prin predici și cântări publice, după modelele din Petropole și Moscova, cât și prin manifestații bătătoare la ochi, cu limba rusească, să nu se mai ațâțe apetitul molohului panslav după această țărisoară frumoasă.

*

Acestea sunt cele ce ne-am simțit provocaţi a răspunde la mistificările și minciunile corespondentului „Presei noi” din Cernăuți. Citească, cunoască și priceapă, că noi l-am cunoscut și l-am priceput. Iar pe onorata redacțiune o rugăm ca să ne conceadă, de astădată și în viitor, a ne cunoaște și a ne pricepe încă mai bine, cu corespondentul nemțesc din Cernăuți, dacă va mai avea plăcerea a vorbi, la noi, în Viena, și nu față către față, la starea locului (Ne sunteţi pururea bine-veniţi. Redacția).

*

(Combaterea minciunilor, Albina, Anul III, Nr. 64, duminică 16/28 iunie 1868)