Radu Iatzko: fotbalul, altfel!

*

În Franţa, arhitectul şi artistul platic Radu Iaţcu, din Ipoteştii Sucevei, e Radu Iatzko, nu din parvenitism, ci din nevoia pronunţării corecte a numelui, dar e român, titlu pe care şi-l revendică demn şi ultimativ, deşi este mai mult ucrainean din Bucovina, deşi nici sângele românesc nu-i lipseşte din vene şi, mai ales, din inimă. Ţine la identitatea lui românească şi pentru a mai curăţa imaginea caraghioasă, pe care ne-au făptuit-o alţii şi, mai ales, politrucii români. Iar desenele din expoziţii le semnează, doar în grafie românească, Radu Iaţcu.

*

În Franţa, Radu Iaţcu, autor de fresce, mozaicuri, ba şi de parcuri, fiind recunoscut, ca arhitect, drept un inegalabil ştiutor al lemnului, vernisează, din când în când, adică atunci când îi permite timpul, şi câte o expoziţie de caricatură, opera lui fiind excelent receptată de francezi, inclusiv prin media, acest îndreptăţit de favorabil, cu care este întâmpinat pe târâmul muzelor datorându-se faptului că  Radu Iatzko (ce potrivire de nume cu acuarelistul de pe la 1800 Iaszke!) este, aşa cum am mai scris, un poet, dar şi un filosof înăscut al umorului, starea de inefabil ţinând de folosirea liniei subţiri, delicate, care se prelinge cu naturaleţe prin imensitatea albă a colilor de desen. Radu obişnuieşte să pună în valoare albul (eu îl decupez, ca să vizualizez mai bine desenul, în condiţiile unui spaţiu restrâns de afişare), însingurând, cumva, făptuirea omenească şi configurându-i statutul de detaliu surprinzător. Precum în desenele pentru copii, în care câteva greşeli intenţionate se cer identificate, în caricatura lui Radu Iaţcu există poante ascunse, precum în cea despre arbitrajul românesc, în care doar mingea “vorbeşte” despre corupţie, având fanta unei “puşculiţe” lacome.

*

Radu Iaţcu, într-un cotidian cu tiraj uriaş

*

Pentru astăzi, am ales noi tema “Fotbalul, altfel”, care cuprinde şi desene noi, dar şi desene dintre cele pe care  “Radu Iatcu expose ses desins”, care înseamnă “un travail de qualite qui alie poesie et humour” – chestie pe care nu o citisem, când am scris că Radu este un poet al umorului, dar mă bucur, acum, după ce citesc, de faptul că am avut o intuiţie… franţuzească, în privinţa artei lui Radu Iaţcu.

*

*