Zicălaşii, pe urmele lui Johann Andreas Wachmann
*
Astăzi, la orele 12, intram în sala de repetiţii a orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu”. În uşă, l-am întâlnit cu violonistul Adrian Pulpă şi mi s-a părut că m-a privit cu reproş, pentru că nu l-am convocat şi pe el. Mi-a fost ruşine să-l chem, aşa cum mi-a fost ruşine să-i chem şi pe violonistul Narcis Rotaru şi pe contrabasistul Ionuţ Chitic. Recuperarea melosului românesc a devenit o indisciplină, o chestiune privată, în viziunea diriguitorilor de azi ai culturii. Nu doar că facem totul pe gratis şi, în general, în timpul liber, nu doar că ni se interzice participarea la festivaluri sau fonotecările celor vreo cinci mii de partituri ale cântecelor vechi româneşti, pe care am izbutit să le adun într-o viaţă, ba îmi mai şi reproşează, câteodată, cetăţeanul instituţie: “Domnu’ Ionică, Zicălaşii sunt o chestiune de glorie privată şi nu interesele instituţiei!”. Şi nu mă enervez. Şi nu mă mai enervez în faţa nătângului-instituţie.
*
Odinioară, un neamţ inimos, Johann Andreas Wachmann, a alcătuit patru culegeri cu cântece valahe, pe care le-a publicat bilingv, în franceză şi în germană. Şi, astfel, melosul românesc a pătruns în “Istoria muzicii universale”, şi prin cartea lui Carl Engel, şi prin cele care au urmat, pentru că studiile muzicale occidentale luau ca repere muzica românilor şi pe cea a maghiarilor în tentativele de a scoate la lumină relicvele armonice ale altor neamuri. Muzica valahă, pe care ne-a încredinţat-o Wachmann, neamţul care avea să ctitorească şi primul conservator din ţinuturile româneşti, este cea de pe la anii 1800, o muzică frazată modern, datorită folosirii arcuşului în toată lungimea sa. Toate armoniile de atunci, care îi încântau pe străbunii pe care nici măcar după nume nu-i mai ştiţi, s-au pierdut, iar Zicălaşii, adică fecioraşii mei Narcis Rotaru (primaş), Răzvan Mitoceanu (braci), Petrică Oloieru (ţambal) şi Ionuţ Chitic (gordună, contrabas), m-au fascinat încă de la prima lectură instrumentală cu saltul în timp, pe care l-au săvârşit cu o luciditate a visului tulburătoare. Şi era doar o repetiţie, în care se fixau pasagiile în memorie şi în suflet. În mod egal, şi în memorie, şi în suflet. Şi tocmai de asta i-am înfiat cu sufletul şi cu mintea.
*
Narcis ROTARU:
*
Ionuţ CHITIC:
*
Zicălaşii Narcis Rotaru, Ionuţ Chitic, Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru:
*