Mircea Dăneasa și tentația demnității

Mircea Dăneasa, pictând şi expunând, în văzul… indiferenţei sucevenilor

Îl știam și îl prețuiam ca artist, dar îl zărisem ca om abia în 22 decembrie 1989, când artistul plastic Mircea Dăneasa, scoborâtor din vechi genealogii românești din Țara Hațegului, părea să fie unul dintre puținii suceveni pregătit să moară pentru regăsirea demnității umane. Nu pentru libertate, pentru că un artist înnăscut beneficiază de libertate și sub cele mai cumplite dictaturi, ci pentru demnitate umană, ideal pe care mai nimeni nu l-a conștientizat vreodată. Nu știu când ne-am regăsit drept prieteni, dar conștientizăm pe deplin de ce.

Ca pictor, deși înzestrat cu viziune și cu un simț al culorii și al transparențelor inimitabil, Mircea Dăneasa nu se caută și nici nu se află, pentru că pictura lui, adesea monocromă, e schițată drept tentație a spațialității, deci al altui reper al demnității vremelnicului în fața veșnicului. Dăneasa pictează, de fapt, idei sculpturale, concentrând în plan nu doar tridimensonalității, ci repere spațiale mult mai complexe decât cele cu care ne-am încetățenit și, deci, le putem percepe și pe care le sloboade în viziunile lui sculpturale, care dau adevărata dimensiune a artei lui și a eului său creator. Mircea Dăneasca este, în primul rând, sculptor, pentru că numai sculptura îi permite descifrarea demnității. Și ca tentație, și ca aflare de sine.

Un puști față de mine (sunt mai mare decât el cu ditamai 4.515 zile și câteva ore), Mircea Dăneasa deja îmi stă alături pe culmea de pe care – vorba lui Alecsandri, la vremea lui – începe coborâșul.

La mulți ani, prietene, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Apr 4

sfâşietor ce ciuguleşte-un corb

venise corbul, nu ştiu câte veacuri

îi atârnau în clonţ, pe zbor, în gheare,

n-am numărat, căci îmi făcuse semne

pe unde să pornesc la vânătoare

şi-am mers tiptil pe urma lui fugară

ca un păgân, cu corbul împreună,

cu arcul pregătit şi cu-o săgeată

pe care s-o arunc adânc în lună,

ştiam că rana va urma să doară

scăldând pământul într-un plâns de sânge,

dar era noapte, beat de întuneric,

nu-mi mai păsa de cei care vor plânge,

văzusem luna-n lucru la gherghef

şi-aidoma cu-o tânără fecioară,

din acul ei dezlănţuiri de flori

schiţau în dimineţi o primăvară,

dar nu-mi păsa, redevenind păgân

călăuzit în viaţă de un corb,

eram numai instinctul ucigaş

al celui care se trezise orb

cu ochii bandajaţi de şapte nopţi

în şapte vieţi care i-au fost ursite,

dar tot simţeam în jur, în sfântul cer

cum se-nfigeau năprasnice cuţite,

iar corbul îmi striga că o să pierd,

că o să muşte alţii hălci de lună,

dar mi-am pus trupul pavăză-n văzduh

şi-l tot aud cum rănile le-adună,

şi-abia în zori, când aruncaţi spre mine

şi spre văzduh cu ce v-a mai rămas,

văd luna cum cu florile coboară

şi cum străbate zările la pas,

iar de mă bucur, chiar nu mai contează,

cu trupul prăbuşit de răni pe cer,

eu simt mirosul cald al primăverii

învăluit în propriul lui mister

şi redevin păgân precum părinţii

ca să-ncetez odată să fiu orb,

în vreme ce prin sufletul meu arde

sfâşietor ce ciuguleşte-un corb

Poezie de ion dragusanul No Comments Apr 3

de primăvară, de copac, de viață

ca un copac ce vămuiește flori

sunt prizonierul târgului uitat

fiindcă mă nasc întotdeauna-n zori

să fiu urcat pe cuie-n scăpătat:

de-a lungul zilei, cum rămân copac

și îmi tot scurmă mugurii prin sânge,

culeg lumina proaspătă și tac,

deși-n adâncuri tainice se plânge,

iar drept dovadă picură potop

de flori grăbite peste soarta mea

când port pecetea unui singur strop

din roua-n care cântă câte-o stea

ce nu pricepe că a fost să cadă

drept sacrificiu pentru-o nouă zi

în care zămislește câte-o roadă

aceleași rațiuni de a mai fi

și-n vremea asta târgul ostenit

pe clopotele sacre se răsfață

și cuiele mă dor în asfințit

de primăvară, de copac, de viață

Uncategorized No Comments Apr 3

Cunoscuţii… eroi necunoscuţi (IV)

Pentru ilustrarea acestui material, folosesc fotografii din

Types et Costumes de la Russie (1878), de Ivan Raoult

Compania A. R.

1 Bolocan Ioan, sergent muzică, din comuna Tecuci, plasa Nicoreşti, district Tecuci, de 28 ani.

2. Ionescu Vasile, sergent muzică, comuna Galaţi, plasa Siret, district Covurlui, de 20 ani.

3. Melac Polde, sergent, comuna Galaţi, plasa Siret, district Covurlui, de 29 ani.

4. Niţă Mihalache, soldat, comuna Tişeiu, plasa Sărata, district Buzău, de 23 ani.

Tabloul ostaşilor

din al

IV-lea Corp de Armată

Divizia VII, Regimentul XIII Dorobanţi

căzuţi în războiul Independenţei din 1877-1878

1. Vasilescu Gr. Cernea, sublocotenent, rănit.

2. Lelescu Gheorghe, sublocotenent, rănit.

3. Vasilescu Ioan, sublocotenent, rănit.

4. Scărlătescu Flexi, sublocotenent, rănit.

5. Renescu Ioan, sublocotenent, rănit.

1. A Butnăriţei Ioan, soldat mort, comuna Bobeni, district Iaşi.

2. Ţurcanu Toader, soldat mort, comuna Bădeni, district Iaşi.

3. Ţintilă Gheorghe, sergent mort, Iaşi.

4. Sârbu Ştefan, soldat mort, comuna Ciurea, district Iaşi.

5. Iuraşcu Neculai, soldat mort, comuna Dragşani, district Vaslui.

6. Atecle Dumitru, soldat mort, comuna Coseşti, district Vaslui.

7. Răşchitor Vasile, soldat mort, comuna Doagele, district Vaslui.

8. Faur Gheorghe, soldat mort, comuna Bădeşti district Vaslui.

9. Calenciuc Vasile, caporal mort, Vaslui.

10. Ciobanu Ioan, soldat mort, comuna Tomeşti, district Iaşi.

11. Piruş Apostol, soldat mort, comuna Dragşani, district Vaslui.

12. Rusu Ioan, soldat mort, comuna Ipate, district Vaslui.

13. Cojocea Ioan, soldat mort, comuna Bărleşti, district Iaşi.

14. Mează Noapte Costache, soldat mort.

15. Obreja Gheorghe, soldat mort, comuna Parpaniţa, district Vaslui.

16. Morariu Simion, soldat dispărut, comuna Selepra, district Vaslui.

17. Ilaşcu Neculai, soldat dispărut, comuna Zapoveni, district Vaslui.

18. Liţă Gheorghe, soldat mort, comuna Codăeşti, district Vaslui.

19. Pricope Vasile, soldat rănit, comuna Sărca, district Iaşi.

20. Hrişcu Ştefan, soldat rănit, comuna Dobrovăţ, district Vaslui.

21. Enache Constantin, soldat rănit.

22. Budac Mihai, soldat rănit, comuna Gropniţa, district Iaşi.

23. Apostoaea Teodor, soldat rănit, comuna Mogoşeşti, district Iaşi.

24. Bujor Teodor, soldat rănit, comuna Mogoşeşti, district Iaşi.

25. A Mihăesii Ioan, soldat mort, comuna Cucuteni, district Iaşi.

26. Hadarag Ilie, caporal mort, comuna Cucuteni, district Iaşi.

27. Onofrei Vasile, soldat mort, comuna Holboca, district Iaşi.

28. Pădurariu Costache, soldat rănit, comuna Golăeşti, district Iaşi.

29. Căruntu Andrei, caporal rănit, comuna Bivolari, district Iaşi.

30. Gavriluţă Ilie, caporal rănit, comuna Bivolari, district Iaşi.

31. Sturza Ioan, soldat mort, comuna Epureni, district Iaşi.

32. Vrănescu Constantin, soldat mort, comuna Epureni, district Iaşi.

33. Gorban Mihail, soldat mort, comuna Epureni, district Iaşi.

34. Chiratcu Vasile, sergent rănit, comuna Sculeni, district Iaşi.

35. Petrilă Ioan, soldat rănit, Iaşi.

36. Aprod Neculai, soldat rănit, comuna Cosmeşti, district Vaslui.

37. Simion Nastasă, soldat rănit, comuna Coseşti, district Vaslui.

38. Mitrar Gheorghe, caporal mort, comuna Laza, district Vaslui.

39. Stehacă Vasile, soldat mort, comuna Pungeşti, district Vaslui.

40. Spiridon Grigore, soldat mort, comuna Lipova, district Vaslui.

41. Cojocariu Gheorghe, soldat mort, comuna Voineşti, district Iaşi.

42. Văleanu Gheorghe, soldat mort, comuna Miroslava, district Iaşi.

43. Păunaş Gheorghe, soldat rănit, comuna Ciurea, distroct Iaşi.

44. Arhip Ioan, soldat dispărut, comuna Hermeziu, district Iaşi.

45. Cărăuşu Cozma, soldat rănit, comuna Bivolari, district Iaşi.

46. Sutac Gheorghe, soldat dispărut, comuna Bivolari, district Iaşi.

47. Sutac Dumitru, caporal rănit, comuna Vlădeni, district Iaşi.

48. Matei Constantin, sergent mort, comuna Hermeziu, district Iaşi.

49. Constantin Costache, soldat mort, comuna Hermeziu, district Iaşi.

50. Păltinel Vasile, soldat rănit, comuna Cârniceni, district Iaşi.

51. Martin Ioan, soldat rănit, comuna Miseşti, district Iaşi.

52. Balaur Dumitru, soldat rănit, comuna Deleşti. district Iaşi.

53. Viţelariu Neculai, soldat mort, comuna Lungani, district Iaşi.

54. Ţibichi Dimitrie, caporal mort.

55. Mărgineanu Vasile, soldat mort, comuna Târgu-Frumos, district Iaşi.

56. Bârsan Ioan, soldat dispărut, comuna Popeşti, district Iaşi.

(Uricarul / sau colecţiune de diferite acte/ care pot servi /

la Istoria Românilor /volum IX / de Theodor Codrescu,

Iaşi, Tipografia Buciumului Român, 1887, pp. 253-255).

EROII NEAMULUI NOSTRU No Comments Apr 2

Dimitrie Cantemir: Cântece de nuntă moldoveneşti

Întâmplarea mi-a scos în cale, aseară, cartea lui Thede Kahl Von Hora, Doina und Lautaren: Einblicke in die rumänische Musik, în care, frunzărind-o grăbit, am dar şi peste o partitură, scrisă de Dimitrie Cantemir, în transcripţia europeană a Eugeniei Popoescu-Judetz, dar toate încercările mele de a afla cărţile celebrului muzicolog român, emigrat în America, au rămas zadarnice, deşi am insistat mult pe căutarea lucrării Prince Dimitrie Cantemir: Theorist and Composer of Turkish Music, în speranţa descoperirii şi a altor partituri, ca să le dau de lucru Zicălaşilor, care deja au împlinit venerabila vârstă de 2 ani şi 2 zile.

Dar nu am găsit nici o carte de-a soţilor Popescu-Judetz. În schimb, am nimerit un album audio, realizat de İhsan Özgen, Lars Johannesson, David Wilson, Amy Brodo, Mesut Özgen, Linda Burman-Hall, Eliot Bates şi Ateş Temeltaş, în care erau incluse şi 6 cântece moldoveneşti, 4 sârbe, 2 jocuri de nuntă şi un “Ostropesul”, lesne de identificat, şi de către nepricepători, drept rădăcină pentru chindia “Busuiocul” din muzica naţională românească de mai târziu. Din cele 4 sârbe, doar 1 şi 4 sunt sârbe, dar interpretate prea turceşte, datorită instrumentelor ne-moldoveneşti folosite, sârba 2 fiind o superbă “jele”, iar sârba 3 – ceva apropiat de doină, dacă nu cumva o iertăciune. Cele două jocuri de nuntă, cu frânturi melodice care supravieţuiesc şi astăzi în melodii folclorice (începutul jocului 2 figurează în repertoriile multor interpreţi bucovinene de astăzi, dar şi în jocul 1 întâlnim ecouri cunoscute şi încă notorii), înseamnă, dacă li se vor da interpretări de instrumente româneşti, o şansă de a compara muzica românilor cu cea turcească în acelaşi reper al anului 1700.

Muzicienilor care au reînviat, în Turcia (“Unde-au fost, atunci, românii?”), memoria şi spiritul Prinţului Cărturarilor şi Cărturarului Prinţilor, care a fost Dimitrie Cantemir, le suntem datori cu o închinare plină de recunoştinţă, iar dacă voi izbuti să-i contactez, voi prinde curaj în a continua, în vara anului 2018, festivalul dornean “Cântece de peste veacuri”, pe care îl debutăm experimental în 7 iulie 2017, cu premeditarea de a-l transforma, cât mai curând posibil (eu nu prea mai am timp, păcatele lor de bătrâneţi!), într-un festival internaţional al cântecelor vechi ale omenirii.

Deşi am redistribuit pe facebook albumul remarcabililor muzicieni şi Ateş Temeltaş, revin şi în site cu track-urile audio, ca să le puteţi asculta separat, călătorind cu sufletul cale de trei veacuri şi mai bine:

Sârbe:

Jocuri de nuntă:

Ostropesul (chindia Busuiocul?):

Ostropesul

Aţi ascultat? Dacă da, nu vă grăbiţi să trageţi concluzii. Bucuraţi-vă doar de suflet, pentru că numai sufletul poate cuprinde veacurile.