Dimitrie Cantemir: Cântece de nuntă moldoveneşti
*
Întâmplarea mi-a scos în cale, aseară, cartea lui Thede Kahl Von Hora, Doina und Lautaren: Einblicke in die rumänische Musik, în care, frunzărind-o grăbit, am dar şi peste o partitură, scrisă de Dimitrie Cantemir, în transcripţia europeană a Eugeniei Popoescu-Judetz, dar toate încercările mele de a afla cărţile celebrului muzicolog român, emigrat în America, au rămas zadarnice, deşi am insistat mult pe căutarea lucrării Prince Dimitrie Cantemir: Theorist and Composer of Turkish Music, în speranţa descoperirii şi a altor partituri, ca să le dau de lucru Zicălaşilor, care deja au împlinit venerabila vârstă de 2 ani şi 2 zile.
*
*
Dar nu am găsit nici o carte de-a soţilor Popescu-Judetz. În schimb, am nimerit un album audio, realizat de İhsan Özgen, Lars Johannesson, David Wilson, Amy Brodo, Mesut Özgen, Linda Burman-Hall, Eliot Bates şi Ateş Temeltaş, în care erau incluse şi 6 cântece moldoveneşti, 4 sârbe, 2 jocuri de nuntă şi un “Ostropesul”, lesne de identificat, şi de către nepricepători, drept rădăcină pentru chindia “Busuiocul” din muzica naţională românească de mai târziu. Din cele 4 sârbe, doar 1 şi 4 sunt sârbe, dar interpretate prea turceşte, datorită instrumentelor ne-moldoveneşti folosite, sârba 2 fiind o superbă “jele”, iar sârba 3 – ceva apropiat de doină, dacă nu cumva o iertăciune. Cele două jocuri de nuntă, cu frânturi melodice care supravieţuiesc şi astăzi în melodii folclorice (începutul jocului 2 figurează în repertoriile multor interpreţi bucovinene de astăzi, dar şi în jocul 1 întâlnim ecouri cunoscute şi încă notorii), înseamnă, dacă li se vor da interpretări de instrumente româneşti, o şansă de a compara muzica românilor cu cea turcească în acelaşi reper al anului 1700.
*
*
Muzicienilor care au reînviat, în Turcia (“Unde-au fost, atunci, românii?”), memoria şi spiritul Prinţului Cărturarilor şi Cărturarului Prinţilor, care a fost Dimitrie Cantemir, le suntem datori cu o închinare plină de recunoştinţă, iar dacă voi izbuti să-i contactez, voi prinde curaj în a continua, în vara anului 2018, festivalul dornean “Cântece de peste veacuri”, pe care îl debutăm experimental în 7 iulie 2017, cu premeditarea de a-l transforma, cât mai curând posibil (eu nu prea mai am timp, păcatele lor de bătrâneţi!), într-un festival internaţional al cântecelor vechi ale omenirii.
*
Deşi am redistribuit pe facebook albumul remarcabililor muzicieni şi Ateş Temeltaş, revin şi în site cu track-urile audio, ca să le puteţi asculta separat, călătorind cu sufletul cale de trei veacuri şi mai bine:
*
Sârbe:
*
*
*
*
Jocuri de nuntă:
*
*
Ostropesul (chindia Busuiocul?):
*
Aţi ascultat? Dacă da, nu vă grăbiţi să trageţi concluzii. Bucuraţi-vă doar de suflet, pentru că numai sufletul poate cuprinde veacurile.
*
