Dragusanul - Blog - Part 754

prelins peste ursita primăverii

Flori 1

*

dacă păşeşti, copil, în primăvară

doar ţie Dumnezeu ţi se arată,

el are chipul suplu de vioară

de muguri fragezi lumii-ncredinţată

şi poartă o cunună de lumini

cu-atât de omenească măreţie

că fără voie cazi şi te închini

de parcă ai sorbi din veşnicie;

*

de porţi legaţi de glezne ani în şir

ce-asemeni unor lanţuri te-mpovară,

ia urma visătorului zefir

şi-ai să păşeşti cu el în primăvară

ca să-nţelegi că Dumnezeu e-aici,

dar temător că-ndată-au să-l închidă

în alte muşuroaie de furnici,

ca să nu-l afli-n veci, efemeridă:

*

hai, aruncaţi povara de prisos

căci în curând au să-nflorească merii

pe sângele din coasta lui Hristos

prelins peste ursita primăverii


neliniştea ce-o port ca pe-o cătuşă

Manuscris poeme ilustrat

*

mă uit în urmă, urmele se şterg

oricât le sap cu talpa şi cu sumbra

încăierare-a stelelor ce merg

prin preajma mea ca să-mi culeagă umbra,

şi totuşi, eu n-am încetat să sap,

să nu mă las înfrânt de veşnicie,

fiindcă nu vreau din urma mea să scap

şi să mă pierd în altă cine ştie

*

ce altă cale, tot fără noroc

şi fără ţel, ce trebuie parcursă,

mi-ajunge să fiu lacrimă de foc

prin care se prelinge câte-o Ursă

din cele două care zac pe cer

vremelniciei stabilind repere,

în sinea mea n-am încetat să sper

că moartea nu e, totuşi, o părere,

 *

căci vreau, cândva, cu suflet şi cu trup

să mă adune flăcări în cenuşă

şi pentru totdeauna să-ntrerup

neliniştea ce-o port ca pe-o cătuşă


Ziua Zicălaşilor: 2 ani, de la primul concert

Afis Atestare ZICALASII mic

*

Textul acesta trebuia să-l fi scris şi postat ieri, când se împlineau doi ani de la primul concert al trupei de muzică veche românească “Zicălaşii”, dar am uitat. E o recidivă, o tradiţie, adesea uitând eu chiar şi de ziua naşterii mele. Concertul purta un titlu nemţesc, pentru că prin scrinurile cu memorie ale germanilor găsisem eu mărturiile trecutului muzical naţional al românilor.

*

“Zicălaşii” înseamnă profesionişti ai muzicii, care pot cânta la prima lectură şi care descifrează vechile cântece ale neamului din pasiune. Rareori sunt plătiţi în dorul lelii, dar nici că le pasă. Fac parte dintr-o familie, una în care, printr-un miracol dumnezeiesc, îţi poţi alege fraţii. Facem parte dintr-o familie, în care, vorba lui Pitagoras încă se mai aude muzica stelelelor. Pentru că aceasta a fost milostivirea lui Dumnezeu.

*

Până acum, “Zicălaşii” doar au scos la lumină cântece neştiute, cântând, piesă cu piesă, pe cronologii istorice. În acest an, vor trece la spectacole muzicale concepute ca atare. Primul spectacol, pe care îl veţi putea vedea la Festivalul “Cântece de peste veacuri”, din 7 iulie 2017, de la Vatra Dornei, se va axa pe cântece din repertoriile lăutarilor Nicolai Picu, Grigore Vindereu şi Ion Batalan. Veţi putea auzi “Barbu lăutarul”, cântecul original, născocit de Nicolai Picu, în memoria fostului său staroste, “Hora Ciocârlia”, deci hora care stă la baza “Ciocârliei” lui Grigoraş Dinicu, “Hora lui Traian, pe care lăutarul Ion Batalan a învăţat-o “de la micuţul Ciprian Porumbescu”, pe când Ciprian era gimnazist la Suceava.

*

Vom avea şi zicale clasice, deci cântate şi cu vocea, de Constantin Irimia şi de Mihai Hrincescu. Mihai a dobândit, recent, marele premiu la nu ştiu ce festival folcloric din ţară, dar să-l vedeţi după aceea, după ce va fi ucenicit cu “Zicălaşii”. Cam asta e, în cazul “Zicălaşilor”, un mereu nou şi surprinzător “dar să vedeţi”…

*

Petrică Oloieru

Petrică Oloieru

Răzvan Mitoceanu

Răzvan Mitoceanu

Ionuţ Chitic

Ionuţ Chitic

Narcis Rotaru

Narcis Rotaru

Adrian Pulpă

Adrian Pulpă

Eu si Zicalasii

Zicalasii 4

Zicalasii 5

Zicalasii 2

 


Există memorie românească, dar nu o avem!

Allgemeine musikalische Zeitung coperta 1822

*

Muzica naţională românească are atât de multe mărturii prin veacuri, încât, dacă ajungi să le cunoşti, tragi câteva concluzii violent opuse folclorimului narodnicist din ultimele două secole:

*

1. Nu a fost compusă de popor, ci de lăutari profesionişti, fie din breslele de târgoveţi, fie din cele de curţi domneşti şi boiereşti, fie de muzicanţi ţigani;

*

2. Nici o provincie românească nu îşi poate revendica patrimonii muzicale şi lirice, pentru că, aşa cum spun câţiva călători şi culegători de folclor străini, pe când românii trăiau risipiţi în trei imperii, imediat ce se năştea un cântec românesc într-un loc, acesta zbura cu viteza fulgerului spre toate celelalte provincii româneşti, unde se cânta aproape simultan. Fiecare cântec are un anume autor înzestrat, iar penibila indolenţă a generaţiilor noastre uituce nu le îndreptăţeşte pe acele anonime colectivităţi să-şi însuşească opera celui ignorat şi, în cele din urmă, uitat;

*

3. Pentru o bună parte din melosul românesc se cunosc şi autorii, “Hora lui Batalan”, de pildă, fiind compusă de lăutarul Ioan Batalan din Horodnicu de Jos, “Hora lui Grigore”, de suceveanul Grigore Vindereu, “Hora lui Moş Cimpoi”, de cimpoiaşul Ionică Bordeian din Volovăţ, “Hora Chiciu”, de Gheorghe Chiciu din Gura Solcii şi aşa mai departe.

*

Spuneam, ieri, când postasem  partiturile pentru cinci cântece, publicate la Leipzig în 1821, că şi în 1822 s-au mai publicat, în acelaşi prestigios ziar “Allgemeine Musik Zeitung”, un cântec şi o horă, pe care le postez astăzi, când se împlinesc opt premiere mondiale şi doar doi ani şi o zi de la primul concert al “Zicălaşilor” cu muzică veche românească. Şi mă ţin de cuvânt.

*

Allgemeine musikalische Zeitung p 520 1822


Virgil Cosma, fratele de peste munţi

Lili Craciun 20 Virgil Cozma

*

L-am întâlnit, pentru prima dată, cu ocazia lansării cărţii soţiei lui, prozatoarea Lili Crăciun, dar îl cunoşteam dintotdeauna. Eram fraţi dintotdeauna, în ciuda faptului sau poate şi pentru că între noi se află, dispuşi în două semicercuri, munţii Carpaţi. Virgil locuieşte la Oradea, unde s-a retras, după o frumoasă carieră jurnalistică bucureşteană, pentru că nu mai putea respira altundeva decât pe plaiurile naşterii sale. Acum respiră, întinereşte, trăieşte viaţa cu toţi porii.

*

Lili Craciun 12 cu flori carte si Virgil Cozma

*

Astăzi, şi pentru mine e o zi de sărbătoare, ziua fratelui meu Virgil Cosma din Oradea. Alt trăitor prin cuvinte, alt căutător de sine şi de noi. Şi, pentru că e greu să-i trimit, de la Suceava, o floare, îl rog să desprindă una din buchetele prozatoarei prozatoare Lili Crăciun (sunt convins că Lili nu o să se supere, dacă abuzez de o astfel de favoarea) şi să şi-o aştearnă pe suflet.

*

La mulţi ani, Virgil Cosma, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie!


Pagina 754 din 1,486« Prima...102030...752753754755756...760770780...Ultima »