Există memorie românească, dar nu o avem! | Dragusanul.ro

Există memorie românească, dar nu o avem!

Allgemeine musikalische Zeitung coperta 1822

*

Muzica naţională românească are atât de multe mărturii prin veacuri, încât, dacă ajungi să le cunoşti, tragi câteva concluzii violent opuse folclorimului narodnicist din ultimele două secole:

*

1. Nu a fost compusă de popor, ci de lăutari profesionişti, fie din breslele de târgoveţi, fie din cele de curţi domneşti şi boiereşti, fie de muzicanţi ţigani;

*

2. Nici o provincie românească nu îşi poate revendica patrimonii muzicale şi lirice, pentru că, aşa cum spun câţiva călători şi culegători de folclor străini, pe când românii trăiau risipiţi în trei imperii, imediat ce se năştea un cântec românesc într-un loc, acesta zbura cu viteza fulgerului spre toate celelalte provincii româneşti, unde se cânta aproape simultan. Fiecare cântec are un anume autor înzestrat, iar penibila indolenţă a generaţiilor noastre uituce nu le îndreptăţeşte pe acele anonime colectivităţi să-şi însuşească opera celui ignorat şi, în cele din urmă, uitat;

*

3. Pentru o bună parte din melosul românesc se cunosc şi autorii, “Hora lui Batalan”, de pildă, fiind compusă de lăutarul Ioan Batalan din Horodnicu de Jos, “Hora lui Grigore”, de suceveanul Grigore Vindereu, “Hora lui Moş Cimpoi”, de cimpoiaşul Ionică Bordeian din Volovăţ, “Hora Chiciu”, de Gheorghe Chiciu din Gura Solcii şi aşa mai departe.

*

Spuneam, ieri, când postasem  partiturile pentru cinci cântece, publicate la Leipzig în 1821, că şi în 1822 s-au mai publicat, în acelaşi prestigios ziar “Allgemeine Musik Zeitung”, un cântec şi o horă, pe care le postez astăzi, când se împlinesc opt premiere mondiale şi doar doi ani şi o zi de la primul concert al “Zicălaşilor” cu muzică veche românească. Şi mă ţin de cuvânt.

*

Allgemeine musikalische Zeitung p 520 1822