Dragusanul - Blog - Part 744

istoria nu are importanţă

Povara istoriei

*

 

Auzi mojicie, istorie! Ce, ne aduce de mâncare?

Cory Dehrler

Forumul Democrat German din Suceava

*

istoria nu de decât o turmă

şi de aceea vreau să vă divulg

că, de nu lasă-n suflete vreo urmă,

sunt tare mulţi acei care o mulg;

istoria desigur nu-i mâncare

şi nu pe trup se poartă precum ia

când ai un glas ca de privighetoare

şi trebuie mascată doar prostia;

*

istoria-i o cinică minciună

cu care generaţii de pigmei

lângă oglinzi difuze se-ncunună

de parcă-ar vrea să vadă dumnezei

doar în micimea lor caraghioasă

şi jalnică de te apucă plânsul,

căci mintea niciodată nu-i făloasă,

fălos e golul care zace-ntr-însul,

*

în cel ce cată doar justificări

cu indolenţă şi cu ignoranţă:

de nu te naşti muncit de întrebări,

istoria nu are importanţă


Câinele din noaptea Învierii

Catedrala

*

În aglomeraţia de populaţie suceveană din faţa Catedralei, şi-a făcut loc şi un câine comunitar, oploşit, de regulă, pe lângă blocul de lângă fosta poliţie a circulaţiei. Un câine cu pete albe si maroniu-roşcate, prietenos cu toată lumea. Era bolnav, se clătina, tuşea, iar uneori voma, semn că a fost otrăvit – otrăvită murise şi mama lui, “Fetiţa”, iar tatăl, “Codiţă”, lovit cu un levier în cap de către un alt creştin. Este de presupus că şi ucigajul acestui biet câine comunitar se afla în acea mulţime, cu lumânarea aprinsă şi fericit de vestea că Iisus Hristos a înviat.

*

 Mulţimea credincioşilor s-a risipit în valuri, în clipa în care un preot tânăr începuse să o mustre că va păcătui la ospeţe şi prin cluburi, cu băuturi şi cu mâncăruri din abundenţă. Chiar şi câinele comunitar s-a retras din faţa ocărilor preoţeşti, de parcă acel tinerel în sutană ar fi risipit, de acolo, însăşi iluminarea sacră. Păşea împleticit, sprijinindu-se ba de pulpa unui om, ba de a altuia, bietul câine al nimănui. Apoi, a dispărut printre blocuri.

*

Eram cu Andi, amândoi uimiţi şi îndureraţi de întâmplare. Încercam să ne închipuim ce sfinţenie a îndemnat-o pe biata vietate să caute tovărăşia oamenilor şi a bisericii. Ştiam că, atunci când merg la biserici, majoritatea oamenilor se despovărează de energiile negative, iar sufletele vag purificate concentrează în locul adunării un nucleu de energie pozitivă, pe care animalele îl presimt mult mai profund decât oamenii. Probabil că sfera dumnezeiască de energii benefice l-a astras pe suferindul câine al nimănui şi, tocmai de aceea, al tuturora.

*

Abia astăzi, dimineaţă, l-am întâlnit din nou. Era vesel şi jucăuş, cu poftă de viaţă, dar nu şi-a pierdut vremea cu mine, ci s-a strecurat în grădiniţa blocului lângă care s-a oploşit şi a scotocit, cu frenezie, după un os, de el tăinuit, din care a prins să sfâşie grăbit. Semn de sănătate. Foamea este, uneori, un semn al însănătoşirii. Seara, când i-am povestit lui Andi, la telefon, s-a bucurat zgomotos. Din nefericire, undeva, în blocurile din vecinătate, un criminal spumegă, în vreme ce vesteşte trecătorilor: Hristos a înviat!


Sofia Vicoveanca şi alţi 7 poeţi, în hebraică

Sofia Vicoveanca

*

Nu vă puteţi închipui cât de fericit am fost, când, răsfoind antologia “Înger cu aripi de gheaţă”, apărută la Tel-Aviv, spre sfârşitul anului 2016, am dat şi peste şapte poeme, în limba hebraică, scrise de Sofia Vicoveanca. Ştiu cât de adânc îşi trăieşte Sofia Vicoveanca poemele şi am şi înţeles de ce alătură statutului Domniei Sale de Sacerdot al Spiritualităţii Naţionale, şi pe cel intim de poet. Pentru că, în spiritualitatea românească, Sofia Vicoveanca este un Ales, pe când în poezie e un freamăt lăuntric, o vibraţie cosmică doar de ea cunoscută şi care-i strânge sufletul cu atâta încrâncenare, încât are nevoie de despovărări.

*

Sofia Vicoveanca poem

*

Ştiu de mult că Sofia Vicoveanca este şi un adevărat poet, altminteri nu i-aş fi inclus şapte poeme într-o recentă antologie bilingvă. Nu aş fi comis impietatea de a o păcăli, introducând-o într-o lume căreia nu îi aparţine. Dar, după ce i-am recitit cărţile, nu am mai avut îndoieli asupra lirismului autentic şi de o copleşitoare sinceritate a poeziei pe care o scrie Sofia Vicoveanca şi am ales poemele care o reprezentau atunci – între timp, scriind o nouă carte de poezie, mi-a depăşit şi cele mai optimiste aşteptări. Şi iată că şi preşedintele Societăţii Scriitorilor din Ierusalim, Menachem M. Falek, deşi avea din belşug ce să aleagă, a mizat, ca şi mine, pe poezia Sofiei Vicoveanca, considerând-o, tot ca şi mine, vibrantă şi bine scrisă.

*

 Pentru mine, opţiunea lui Menachem Falek înseamnă o certificare internaţională a autenticităţii poeziei Sofiei Vicoveanca, iar pecetea aceasta mi-a umplut sufletul de bucurie.

*

În cele ce urmează, o să vi-i înfăţişez, în ordine alfabetică, şi pe ceilalţi 7 poeţi, învredniciţi de a fi promovaţi şi în limba hebraică, cu scanările textelor de prezentare şi a capătului de pagină al fiecărui grupaj poetic (fiecare poet sucevean a fost publicat cu câte 5-9 poeme, funcţie şi de lungimea textelor):

*

Dorin Liviu Clement

Dorin Liviu Clement poem

*

Ion Dragusanul

Ion Dragusanul poem

*

Roman Istrati

Roman Istrati poem

*

Victor T Rusu

Victor T Rusu poem

*

Constantin Severin

Constantin Severin poem

Carmen Veronica Steiciuc

Carmen Veronica Steiciuc poem

*

Alexandru Ovidiu Vintila

Alexandru Ovidiu Vintila poem


Cărţile de la Ierusalim

Carti de la Ierusalim

*

De la Ierusalim, mi-au sosit, astăzi, 6 exemplare ale antologiei de poezie românească de astăzi, “Înger cu aripi de gheaţă”. Între cei 40 de români, cu poezia tradusă şi antologată de Menachem M. Falek, se află nume consacrate ale literaturii române, precum George Vulturescu, Ioana Crăciunescu, Marius Chelaru, Ion Cocora, Jeanette (Ioana) Carp sau Lucian Vasilescu, dar şi un ungur, descendent al scutierului lui Carol Robert de Anjou, Gaál Áron, care preţuieşte atât de mult literatura română, încât a învăţat româneşte şi scrie, şi publică poezie şi în limba noastră. Pe poeţii mai tineri nu-i prea ştiu, din pricina enclavizării culturii române, dar şi din cea a preocupărilor care îmi aglomerează zilele şi nopţile.

*

Menachem Falek la Vatra Dornei 5

*

Suceava e reprezentată nu de 7, cum am mai scris, ci de 8 poeţi, ceea ce înseamnă un unicat, pe care trebuie să-l transformăm într-un precedent, indiferent de culturile cu care vom mai intra în contact. Cartea se va lansa, la Corlata, la Suceava şi în alte două localităţi din judeţ, în prima decadă a lunii august, în prezenţa traducătorului, care, din păcate, nu poate participa şi la secţiunea “Poezia care cântă”, care se va consuma la Vatra Dornei, în 8 şi 9 iulie, prin festivalul “Bucovina Acoustic Park”.

*

Carti de la Ierusalim expuse


Poezia care cântă: Adrian Ardelean, Andrei Crecan

NATIF pe scenă

*

Primele poeme, care mi-au sosit pentru antologia „Poezia care cântă”, care se va lansa în 8 și 9 iulie, la Vatra Dornei, în cadrul festivalurilor „Națiunea Poeților” și „Bucovina Acoustic Park”, fac parte din repertoriul trupei clujene NATIF, care are în componență și trei bucovineni, pe dorneanul Adrian Ardelean și pe sucevenii Marius Ștefan și Cristian Horodnic.

*

Pentru creațiile muzicale ale trupei NATIF compun versuri, în română sau în engleză – funcție de tema melodică, chitaristul Adrian Ardelean și vocalistul Andrei Crecan, ambii înzestrați cu un remarcabil har liric. Citindu-le textele cântecelor, mai că-mi vine să le recomand poeților pe și de hârtie să se apuce de rock, până nu-i prea târziu.

*

Poezia rock, scrisă de… natifii Adrian Ardelean și Andrei Crecan, vibrează de frumusețea discursului liric, iar construcțiile impuse de liniile melodice nu înseamnă constrângeri, ci condiții existențiale minunat narate, în logica inefabilului liric al poemelor care au ceva de transmis și, mai ales, de receptat. Poezie a generațiilor care vin și care au alte așteptări de la viață și de la libertatea spiritului, textele cântecelor rock frământă sufletele prin dinamica protestului cu idei. Ca să vă conving că am dreptate, iată câteva mostre edificatoare ale „poeziei care cântă”:

*

Adrian Ardelean foto

*

Adrian ARDELEAN – NATIF

*

Week-end

*

(A şaptea zi nu se va sfârşi.

Vinul, şi cântul, şi prietenii.

Tu…

Laude suntem, într-un acatist

Încrustat cu daltă de aur

De un iscusit alchimist.

*

Carafele pline de vin şi de seve

S-au revărsat.

Eu am văzut în asta un semn.

Aşa cum, sub stele, un acatist

Te-aduce, o secundă, aproape

De visul lui Christ

*

Cântul, de sus şi de jos,

Cântă şi-acum,

Din ziduri vechi şi uşi răsturnate.

Ca o litanie de acatist

Cu harfe şi murmur.

Leac pentru sufletul trist.

*

Prietenii, toţi, fiecare,

Prietenii sunt.

Stau încă la masa cea albă

Rămasă curată, ca un acatist

Deschis în faţă icoanei pictate

De sfântul artist).

*

Dar tu, tu eşti şi vei fi

Prilej de rugăciune

În nopţile cu somn alungat

De focul din piept. Ca un acatist

Citit în cămară secretă,

Săpată în ametist.

*

Poet fără voie

*

Dragostea îmi scrie zilnic

câte o poezie.

Unele au rimă, altele nu

Unele m-adorm,

altele mă ţin în trezie

Restul, nici măcar nu se scriu.

Sunt tabu.

*

Zilnic, de câteva săptămâni,

Plagiez fără scrupul

ceea ce simt

Cuvinte, idei,

miere, venin.

*

Toate spun, în felul lor, adevarul.

Toate mint.

Mintea e o curvă,

îmi şopteşte ispite

Îmi aruncă otravă cu iz de absint.

*

Doar sufletul tace,

lovit de copite

Murdare şi absurde

Ascunse în cuvânt.

*

Tu n-ai nici o vină,

iubita mea dulce

Că mintea mea-i curvă

şi sufletul ars.

*

Iubirea mă urcă zilnic pe cruce,

Iar seara ma obligă să scriu

Poezii

Din ce-a mi-a mai rămas.

 *

Andrei Crecan foto*

Andrei CRECAN – NATIF

*

Un loc

* 

E-aceeaşi soartă,

Închis în temniţe noi,

Văzut ca o lume în care cuvântul ne lasă teferi şi goi.

Şi o fărâmă,

De lumină se adună

Şi-neacă întunericul care-ţi încape într-o mână.

*

Dar e un munte,

Un munte pe care-am ales

Un loc în care-am ales să visez că nimeni nu mă latră,

*

Un nou început,

Un drum plin de noroi,

O vară prea arsă de soare şi o toamnă plină de ploi.

O altă zvâcnire,

Un mic efort,

Mă risipesc în lumea în care mă aflu fără confort.

 *

Dar e un munte,

Un munte pe care-am ales

Un loc în care-am ales să visez că nimeni nu mă latră.

*

Şi mai e timpul,

Care trage de mine,

Să fac, să pot, să vreau, să iau şi să mă pot abţine.

Şi mai e schimbarea,

Care-mi aparţine,

Şi nu mai pot să iau înapoi tot ce găseam în mine.

*

Sevraj

 *

Simţiri care cad şi gesturi prost înţelese
Mă aduc într-o stare ce atât de greu o ascund
Vădite culori şi atât de meschine diverse
Mă-nec şi plumbul mă trage mai tare la fund
*
Fără voi, fără mine, fără cer şi fără de culori
Mă răstorn fără vină şi mă întorc înapoi între nori
*
În sevraj încerc să mă găsesc
Fără chip şi fără înţeles,
În sevraj mă pierd şi mă defac
Ca un fir de aţă fără ac
*
Vedenii şi glume atât de puţin sărate
Înconjurat de toţi care vor să îmi arate
Ce-i bun, ce-i rău şi ce-i de făcut mai departe
Găsindu-mi reper la fel ca un semn de carte
*
Fără voi, fără mine, fără cer şi fără de culori
Mă răstorn fără vină şi mă întorc înapoi între nori
*
În sevraj încerc să mă găsesc
Fără chip şi fără înţeles,
În sevraj mă pierd şi mă defac
Ca un fir de aţă fără ac
*
Sunt cuvinte şi culori atâta de departe…

 *

 *

Two stars

 *

How many times have I heard you say
«You’re the one that’s gonna keep my heart,
Right inside of your hands»
And how many times have I gone so far,
As to keep you thinking I’ll never let go
And I know it makes me smile
*
We’re just two stars watching,
Waiting for the moment to collide,
To sit down and cry,
We’re just two stars watching,
Waiting for the moment to collide,
So you can remember it.
*
I can always speak the words,
But you just imply with everything you do,
And that’s alright with me,
There’s always the time we spent,
Counting the lights in the sky holding our hands,
What else could I want?
*
We’re just two stars watching,
Waiting for the moment to collide,
To sit down and cry,
We’re just two stars watching,
Waiting for the moment to collide,
So you can remember it.

*
And you can remember everything that should have been so lost,
Remember everything that got us so in love,
Remember everything that could have gotten away,
Remember everything that made us who we are today.


Pagina 744 din 1,486« Prima...102030...742743744745746...750760770...Ultima »