Câinele din noaptea Învierii
*
În aglomeraţia de populaţie suceveană din faţa Catedralei, şi-a făcut loc şi un câine comunitar, oploşit, de regulă, pe lângă blocul de lângă fosta poliţie a circulaţiei. Un câine cu pete albe si maroniu-roşcate, prietenos cu toată lumea. Era bolnav, se clătina, tuşea, iar uneori voma, semn că a fost otrăvit – otrăvită murise şi mama lui, “Fetiţa”, iar tatăl, “Codiţă”, lovit cu un levier în cap de către un alt creştin. Este de presupus că şi ucigajul acestui biet câine comunitar se afla în acea mulţime, cu lumânarea aprinsă şi fericit de vestea că Iisus Hristos a înviat.
*
Mulţimea credincioşilor s-a risipit în valuri, în clipa în care un preot tânăr începuse să o mustre că va păcătui la ospeţe şi prin cluburi, cu băuturi şi cu mâncăruri din abundenţă. Chiar şi câinele comunitar s-a retras din faţa ocărilor preoţeşti, de parcă acel tinerel în sutană ar fi risipit, de acolo, însăşi iluminarea sacră. Păşea împleticit, sprijinindu-se ba de pulpa unui om, ba de a altuia, bietul câine al nimănui. Apoi, a dispărut printre blocuri.
*
Eram cu Andi, amândoi uimiţi şi îndureraţi de întâmplare. Încercam să ne închipuim ce sfinţenie a îndemnat-o pe biata vietate să caute tovărăşia oamenilor şi a bisericii. Ştiam că, atunci când merg la biserici, majoritatea oamenilor se despovărează de energiile negative, iar sufletele vag purificate concentrează în locul adunării un nucleu de energie pozitivă, pe care animalele îl presimt mult mai profund decât oamenii. Probabil că sfera dumnezeiască de energii benefice l-a astras pe suferindul câine al nimănui şi, tocmai de aceea, al tuturora.
*
Abia astăzi, dimineaţă, l-am întâlnit din nou. Era vesel şi jucăuş, cu poftă de viaţă, dar nu şi-a pierdut vremea cu mine, ci s-a strecurat în grădiniţa blocului lângă care s-a oploşit şi a scotocit, cu frenezie, după un os, de el tăinuit, din care a prins să sfâşie grăbit. Semn de sănătate. Foamea este, uneori, un semn al însănătoşirii. Seara, când i-am povestit lui Andi, la telefon, s-a bucurat zgomotos. Din nefericire, undeva, în blocurile din vecinătate, un criminal spumegă, în vreme ce vesteşte trecătorilor: Hristos a înviat!