Petru Oloieru, un vizionar al cântecului național

În urmă cu doi ani, am vrut să-i sărbătoresc viața și opera printr-o premieră, „Chemarea Străbunilor”, în interiorul Cetății de Scaun a Moldovei, dar, din motive obiective (veșnica neghioabă „Cântarea României” electorale), nu s-a putut, așa că spectacolul s-a amânat cu o săptămână. N-a fost bai, pentru că profesorul Petru Oloieru merită o săptămână de elogii, și nu doar din partea noastră, a prietenilor lui.

În doar doi ani de voluntariat întru slujirea memoriei românești, profesorul Petru Oloieru a pregătit, împreună cu „Zicălașii”, opt premiere absolute cu muzică veche românească (alte două sunt în pregătire), din care două ceremoniale, „Chindiile” (întreg ritualul muzical al nunții de odinioară) și „Vechi colinde românești din Bucovina” (48 colinde, nu vifleimuri, îmbrâncite de ignoranță din ceremoniile sărbătorești de Crăciun și de Anul Nou), iar împreună cu Răzvan Mitoceanu, la vioară, a fonotecat audio 340 cântece vechi bucovinene (în cele 8 premiere fonotecate video, 320 melodii), în tentativa de a realiza o hartă a cântecului național românesc în Bucovina.

Ca recuperator de memorie muzicală românească, dar și ca animator al vieții culturale sucevene contemporane (dirijor al Orchestrei „Bucovina” a Școlii de Arte „Ion Irimescu” din Suceava, orchestrator, componist, profesor, instrumentist inegalabil, consultant artistic etc.), profesorul Petru Oloieru binemerită o largă solidaritate sufletească, din partea celor ursiți și întru trăirea frumuseții spiritului, dar și o amplă recunoștință publică și oficială, ultima, nu doar în cazul lui, absolut inexistentă în județul Suceava.

La mulți ani, Petrică Oloieru, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments May 29

să-mi aştern în iarbă umbra care tace şi se-nchină

ei şi noi, şi-o ţară sfântă, de o vreme pângărită

şi de ei, dar şi de noi – rătăciţii căii sfinte,

iar în ceruri, lângă vetre, doar străbunii se agită

şi presoară printre gene câte-o ploaie de cuvinte,

dar de-atât amar de vreme nouă nici că ne mai pasă

căci ne-nchipuim drept veşnici şi atât de înţelepţi

încât cerul plumb îmbracă şi amarnic ne apasă

poate-poate vom pricepe că cei strâmbi nu pot fi drepţi,

însă lumea-i rătăcită şi-şi procură din biserici

doar cu mărunţişul vieţii inutilele iertări,

dispărută-i nostalgia de a fi, cândva, iar sferici

în eternitatea care deja scapără pe zări

şi ne caută grumazul cu tăişul unei săbii

care despărţise-n două fructul sacrului rotund,

iar scânteile în scapăt par pe cerul greu corăbii

navigând spre porturi stranii, care-n neguri se ascund;

ei şi noi, sărmană ţară, iarăşi dată la cherem

unor generaţii slabe, ce te scapă în ruină,

chiar de-ncerc vreo ispăşire, nu am vlagă şi mă tem

să-mi aştern în iarbă umbra care tace şi se-nchină

Poezie de ion dragusanul No Comments May 27

COPERTA: poezia care cântă

sau

Antologia poeziei care cântă, care se va lansa la Vatra Dornei, în zilele de 7-9 iulie 2017, cu ocazia festivalurilor “Naţiunea Poeţilor”, “Cântece de peste veacuri” şi “Bucovina Acoustic Park”, e gata, inclusiv prefaţa, urmând să intre, luni, la tehnoredactare. Cunoscând bine lirica autorilor “de nevoie” Adrian Ardelean, Mihnea Blidariu, Andrei Crecan, Andrei Drăguşanul, Nick Făgădar, Ştefi M. Ganea, Octavian Horvath, Laura Andreea Mihăilă, Oigăn, Vali Rauca şi Doru Tăscău (i-am enumerat în ordine alfabetică), ştiu că sunt obligat la o copertă alb-negru. Am lucrat, în această seară două variante de schiţe, iar mâine o să-mi încep ziua cu alte tentative de simbolizare a poeziei care cântă. Oricum, opţiuni pentru o variantă sau alta mi-ar prinde bine.

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 No Comments May 26

ce țară-i țara care ne apune?

ce țară-i țara-n care maidanezii

te sfârtecă pe străzi și te ucid

acoperiți de zgarda primăriei

sau numai de carnetul de partid,

ce neam e neamul care doar consumă

aliniat disciplinat la zid

și sângerează o vâscoasă ură

în prea târziul vieții insipid?

ce țară-i țara care-și prigonește

luminile ajunse în amiezi

cu făloșenii de ciobani bezmetici

înconjurați de turme și cirezi,

cărora te supui de bunăvoie

și-n care de-o vecie te încrezi

convins că riști să le devii complice

la transformarea noastră-n maidanezi?

ce țară-i țara care ne distruge,

ce neam e neamul care se supune

doar orbilor făptuitori de bezne,

ce țară-i țara care ne apune?

Poezie de ion dragusanul No Comments May 26

Clasa profesorului pictor Viorica-Ana Moruz

Expoziţia “învăţăceilor penelului”, vernisată astăzi, la ora 17, în incinta Centrului pentru Păstrarea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, probează clasa pictorului şi profesorului Viorica-Ana Moruz. Îmiplinită ca artist, aidoma colegului ei de catedră şi de creaţie, Dumitru Rusu, profesorul de pictură, de la Şcoala de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, Viorica-Ana Moruz nu “face” pictori, ci identifică potenţialul creator al unor copii şi tineri, de care se îngrijeşte ca de răsaduri, fără altoiuri, ci doar cu călăuziri spre verticalitate şi lumină. Asta admir şi descopăr eu, în primul rând, an de an, în lucrările ucenicilor pictorului Moruz (dar şi la ucenicii lui Dumitru Rusu): înnăscutul, sămânţa aleasă, măiestru îngrijită pentru împlinire prin flori, fructe şi seminţe, adică, în final, prin continuităţi iniţiatice.

Fără îndoială, nu toţi “învăţăceii penelului” vor oficia în altarul miraculos al culturii, pentru că unii dintre ei nu au şi ursirea, ci numai zvâcnetul vremelnic al nevoii de a se rosti, la începuturile temeinice ale căutării de sine. Şi nu noi, şi nu nici mărat Viorica-Ana Moruz stabileşte cine anume, din mănunchiul acesta de penele măiestre, va fi sclipătul viitorului, pentru că arta nu e decât finalitatea unei nevoi zilnice, de-a lungul întregii vieţi, de a te afla în faţa şevaletului, a hârtiei de scris, a clapelor sau a strunelor. Dar, cu certitudine, pictorul şi profesorul Viorica-Ana Moruz a slobozit spre lumină minunate şi pline de vitalitate răsaduri, care dau frâu liber imaginaţiei şi încrederii noastre, privitori de o zi, tânjitori de o veşnicie.

Jurnalism No Comments May 25