Pe site-ul oficial Bucovina Rock Castle

Din motive care mă privesc, pe site-ul meu nu va mai apărea nici o informaţie despre Festivalul “Bucovina Rock Castle”, ediţiile anterioare şi ediţia 2017. Eu nu voi mai posta nici informaţii, nici fotografii, nici filmări video şi, cu stricteţe, nici o informaţie, inclusiv luni, 5 iunie 2017, când vor fi făcute cunoscute componentele actualei ediţii. Puteţi, deci, afla numele trupelor care vor concerta la Suceava, în acest an, doar de pe site-ul Bucovina Rock Castle (Official).

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 No Comments Jun 3

8 august 1926: Ce s-a petrecut la Putna?

O consfătuire a „tinerei generaţii” – Sforţări pentru a salva unitatea Ligii Creştine – Defilarea arcaşilor

Din iniţiativa societăţii „Arboroasa” (muzică, sport, dansuri), a avut loc, în ziua de 8 august 1926, în curtea mănăstirii Putna, solemnitatea, solemnitatea dezvelirii bustului lui Mihail Eminescu, datorat sculptorului Oskar Hahn. Satele din împrejurimi şi un mare număr de intelectuali bucovineni au fost de faţă la ceremonie. Nu trebuie să ne surprindă amploarea serbărilor de la Putna. Bucovinenii au tradiţia acestor serbări pur patriotice, tolerate şi sub fosta stăpânire austriacă. În această veche provincie a Moldovei, amintirea lui Ştefan cel Mare a luat formele unui adevărat cult. E binevenit orice prilej de pelerinaj la mormântul atât de apropiat al Voievodului: ţăranii participă cu miile.

Între această manifestare pioasă a sentimentului popular şi demonstraţia politică, pe care au încercat-o cuziştii şi fasciştii, nu e nici o legătură. Ambele grupuri au ţinut să speculeze spectacolul mulţimii adunate pentru reclama de partid. Oficialitatea a înlesnit, pe cât i-a fost cu putinţă, aceste tendinţe. La sfârşitul solemnităţii, după plecarea principesei Ileana, cuziştii şi fasciştii au purces la răfuială. În realitate, a fost de faţă un singur partid, cel cuzist. Fasciştii n-au găsit cu cale, încă, să se dezvăluie sau să se afirme ca atare, în această împrejurare.

Semnătura lui Oscar Han

Spre seară, deci, şi-au făcut apariţia 15 cuzişti, care au convocat, pe loc, o consfătuire a tinerei generaţii. Au luat parte, în total, patruzeci şi doi de membri ai ambelor fracţiuni ale Ligii Creştine (evident, cei zece mii de participanţi la serbare manifestau, faţă de aceste istorice dezbateri, o indiferenţă jignitoare). Au început incriminările: cuziştii pretindeau că nemulţumirile din Ligă trebuiau dezbătute în sânul Ligii. Orice altă acţiune nu e decât rezultatul vanităţilor personale şi al intrigilor… jidoveşti. Adversarii domnului Cuza îl învinuiau pe acesta: 1). că s-a vândut guvernului; 2). Că vrea să paralizeze acţiunea violentă şi imediată a tineretului, pentru una legală şi parlamentară, ceea ce înseamnă moartea mişcării antisemite.

Placa comemorativă

Cei 15 cuzişti au propus o moţiune de blam la adresa domnului Zelea Codreanu. Partizanii domnului Zelea Codreanu au căutat un teren de înţelegere. Ei cer domnului Cuza să rupă orice relaţie cu guvernul şi să aprobe tactica violenţei, cerută de tineretul din partid. Din grupul parlamentar al Ligii, şapte din cei zece deputaţi antisemiţi s-au raliat propunerilor domnului Zelea Codreanu. Propunerile s-au completat astfel: să fie proclamat preşedinte de onoare al Ligii domnul A. C. Cuza, iar preşedinte activ, domnul Zelea Codreanu. Dacă însă domnul Cuza respinde prezidenţia domnului Codreanu, ca pe o insultă personală (lucrurile au ajuns departe!), adversarii săi îl propun pe domnul Cătuneanu, de la Cluj. În cazul când domnul Cuza n-ar accepta nici acest compromis, partizanii „acţiunii violente şi libere” nu vor participa la congresul de la Iaşi al Ligii, lăsând domnului Cuza răspunderea rupturii.

Semnătura autorului soclului

În sfârşit, pe o ploaie torenţială, s-a produs lovitura de efect, „numărul” de senzaţie al zilei politice. Un număr mare de tineri, în hainele tradiţionale ale arcaşilor, au defilat, în pas militar, prin faţa domnului Zelea Codreanu. Arcăşimea a fost organizată de bucovineanul Tudosie Popescu. Domnul Zelea Codreanu a primit defilarea, din tribuna oficială. Pentru teatralizarea momentului, s-a căutat noului Duce un cal alb. Nu s-a găsit decât o iapă, care zvârlea, şi pe care comandantul fasciilor n-a putut-o încăleca. Totuşi, în timpul defilării, cu mâna dusă ostăşeşte la pălăria-i „borsalină”, domnul Zelea Codreanu a găsit privirea cezariană şi atitudinea statuară de circumstanţă. După defilare, un discurs violent al domnului Zelea Codreanu. Apoi, o purtare în triumf… Şi ploaia care nu mai contenea… Şi bustul proaspăt al lui Eminescu, privind toată această zadarnică agitaţie / Ald (Adevărul, anul 39, nr. 13082, miercuri 11 august 1926, p. 4).

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Jun 3

Amintiri despre Bucovina Rock Castle (III)

(click pe fotografie, dacă doriţi să reascultaţi NAZARETH 2014)

Sugestia lui Constantin-Emil Ursu de a aduce, la fiecare ediţie “Bucovina Rock Castle”, câte o legendă a rockului – prima, propusă de Emil şi adusă de el şi de Cătălin Nechifor, fiind NAZARETH – s-a dovedit a fi mai mult decât inspirată, chiar dacă tânărul public sucevean (includ în termenul acesta şi pe toţi fanii din ţară ai festivalului) încă nu era pregătit pentru o astfel de revelaţie. Invitarea trupei NAZARETH conferea prestigiu naţional şi european festivalului, dar tânărul nostru public încă nu era în totalitate pregătit pentru o astfel de abordare a culturii rock (cea mai bună poezie, care se scrie în ultimele decenii, este cea rock), şi-atunci am hotărât noi să extindem paleta de genuri, pentru a provoca tentaţia educaţiei muzicale (aşa am ajuns, ulterior, şi la premierea unor trupe de metal, stârnind mânia bigoţilor). Începând cu ediţia a doua, beneficiam de sprijinul unei echipe de zece voluntari, echipă în care se poate intra doar prin vacantarea unui loc şi care devenise şi familia noastră, şi trupele noastre de securitate absolută a spectacolului (dacă aţi fi văzut privirile suedezilor de la DARK FUNERAL, în vara trecută, după ce dispăruseră forţele de ordine, iar Mihnea le prezentase, drept garanţi ai securităţii, comandoul celor trei Biance!). În fiecare noapte, spectacolele concurau cu cele din celelalte nopţi, iar noi, în afară de faptul că am promovat toate trupele sucevene şi româneşti tinere, capabile să susţină un concert cu piese proprii, de minimum 50 de minute, ţineam şi ţinem cont de sugestiile publicului, aducând şi trupe care le sunt tinerilor pe plac, cum ar fi, de exemplu, ALTERNOSFERA din Chişinău.

(click pe fotografie, dacă doriţi să reascultaţi ALTERNOSFERA 2014)

ALTERNOSFERA lui Marcel Bostan, fiu de academician, specialist în astrofizică, în fiecare an de-ar veni la Suceava, tot ar izbuti să umple şanţul Cetăţii cu tineri. Dar venise şi THE AMSTERDAMS, şi IMPLANT PENTRU REFUZ, şi LUNA AMARĂ, şi VIŢA DE VIE, ROBIN AND THE BACKSTABBERS, şi DOG EAT DOG din America (mulţi nervi mi-au mai produs cetăţenii, mai ales cu şosetele verzi, pe care ni le cereau nouă!), şi COMA, şi JINJER, şi aşa mai departe.

(click pe fotografie, dacă doriţi să revedeţi premierea VOLUNTARILOR)

În 2015, legenda rock, primită admirabil de tânărul public sucevean, a fost JAN AKKERMAN, omul şi muzicianul care m-a impresionat profund. Nimic nu i-a scăpat: a vizitat Cetatea, a sporovăit cu voluntarii, a făcut fotografii cu toţi doritorii şi trăia, vizibil, o splendidă emoţie artistică, specifică doar geniilor (proştii sunt întotdeauna siguri pe ei). Muzica lui Jan, “muzică a stelelor”, cum ar fi zis Pitagora, a contopit generaţii sub aura dumnezeirii artei adevărate. Iar după concert, Jan Akkerman a spus că nu a întâlnit, în toată cariera lui, un public atât de bun, apoi mi-a propus un schimb surprinzător pentru mine: un album “Akkerman” pentru un DVD “Zicălaşii”. Văzusem că iubeşte muzica străveche a neamurilor, identificasem teme muzicale străvechi, redimensionate artistic, inclusiv “Hora lui David” şi, când i-am spus toate acestea, a rămas şi nu a rămas uimit.

(click pe fotografie, dacă doriţi să reascultaţi JAN AKKERMAN)

Cam atât am avut să vă spun, pentru că, începând din 2015, există cronici video fidele, realizate de colegii mei Dănuţ Lungu, Nicolae Gabriel Sandu şi Lucian Căluşeriu, pe care le puteţi lesne accesa pentru a retrăi concertele preferate, fie prin legăturile directe, pe care vi le oferă acest site (coloana din dreapta, în CATEGORII), fie din postările de pe youtube ale CCPCT Suceava.

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 No Comments Jun 3

Gabi Havriliuc, discreţia din culisele culturii

Gabi Havriliuc, una dintre colegele noastre de la Centrul Cultural “Bucovina”, e un zvâcnet continuu, un freamăt de dinamism şi de hărnicie, adică o parte din discreţia din culisele culturii sucevene, care-i asigură acestei culturi elemente de siguranţă, de năzuire şi de confort. Iubeşte atât de vibrant ceea ce şi prin truda ei se înfăptuieşte, încât, şi în zilele libere, e prezentă la manifestările care-i sunt pe plac, căutându-şi un loc discret în public, cu care, de altfel, se şi identifică.

Gabi Havriliuc este atât de împătimită de frumuseţea actului creator, încât devine, subconştient, o trăsătură a tuturor dumnezeieştilor întâmplări care ţin de artă. Cu statul de salariat, Gabi este mai mult decât atât, prin pasiune, printr-o nestăvilită sete a sufletului şi a minţii şi printr-o solidaritate aproape mămoasă cu întâmplările cu adevărat vii ale Sucevei.

La mulţi ani, Gabi Havriliuc, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Jun 3

Amintiri despre Bucovina Rock Castle (II)

(click pe fotografie, dacă doriţi să reascultaţi)

“Alternativ Quartet”, trupa unor tineri muzicieni din Bistriţa, care, după câteva superbe albume, s-a desfiinţat, componenţii ei preferând, pe bună dreptate, studiile temeinice în străinătate, mă impresionase, încă de la prima ediţie, aproape la fel de mult ca Petra Akker, în ciuda aparentului exces de instrumental. Începând cu a doua ediţie, spectacolele scenice din fiecare noapte conturau personalitatea Festivalului “Bucovina Rock Castle”, stârnind interesul nu doar al tuturor site-urilor de rock din ţară, ci şi pe cel al televiziunilor naţionale, care, începând cu a doua ediţie, îşi făcuseră obiceiul să transmită în direct, la ora de maximă audienţă a ştirilor, câte un scurt reportaj din şanţul Cetăţii din Suceava. Sesizaseră, de fapt, că aici se întâmplă ceva şi încurajau înfiriparea şi devenirea evenimentului. Încet, încet, eu şi Emil Ursu ne transformam, aparent, în doi burghezi rotofei ai rockului, bine înşurubaţi în scaunele din culise, care se îngropau singure în pământul încărcat de istorie, deşi nu eram decât “rezolvatorii” de probleme urgente, care încă se iveau tot timpul. Începuse să ne placă ce facem, pentru că Mihnea Blidariu (Luna Amară), Andi Drăguşanul (Toy Machines) şi Lucian Francisc Csibi (Relative), vizionând şi alegând din 100-200 de filmuleţe video, deja construiau structuri artistice unitare în diversitatea lor, determinându-ne să decidem internaţionalizarea prestaţiilor artistice. Iar la ediţia a treia, din august 2013, deja ne încântau primele trupe din străinătate.

(clik, dacă doriţi să reascultaţi)

Deşi nu era treaba mea, obişnuiam, încă de pe atunci, să ascult şi eu toate piesele propuse în concurs, iar Andi şi Mihnea se amuzau pe seama mea, datorită simpastiei pentru hard-core, care mă făcuse să susţin că o trupă din Ucraina, JINJER, va fi marea revelaţie a primelor trei ediţii Bucovina Rock Castle. Pariasem şi pe bulgarii de la LAST HOPE, drept a doua opţiune (şi nu m-am înşelat nici asupra lor). Nici măcar Dodo Popovici nu-mi împărtăşea, pe deplin, prorocirea, pe care o menţionase în prezentare, uşor ironic, dar Tatiana şi instrumentiştii ei, valorificând pe deplin spiritul tumultos al muzicalităţii slave, pe fundalul vălurit al rockului modern, mi-au dat câştig de cauză. Drept pentru care mi-au devenit copii de suflet, de care m-am îngrijit, ediţie de ediţie, ca un părinte.

(clik, dacă doriţi să reascultaţi)

Aveam, în festival, trupe româneşti şi străine minunate. În materie de rock, România evoluează în Liga Campionilor. Din Macedonia venise SUPERHIKS, iar din Ungaria, SUBSCRIBE, cu un solist dinamic, inventiv şi plin de farmec. Încercasem formula cu patru nopţi de spectacole, dar era prea mult pentru public (nu şi pentru noi), aşa că, în cele din urmă, aveam să rămânem la doar trei nopţi, în formulele joi-sâmbătă şi vineri-duminică, din dorinţa de a ţine cont de majoritate în opţiunea publicului. În vreme ce notez aceste amintiri răzleţe, ascult muzica trupei cu fotografie (legătură directă) mai sus. Nu văd şi filmul, ci îl vizualizez şi mă cuprinde o nostalgie uşor amuzată în faţa elementelor coregrafice ale trupei, elemente care vin, inclusiv ca statură scenică, din dansurile străvechi ale balcanicilor.

(click pe fotografie, dacă doriţi să reascultaţi)

Din 2013, Bucovina Rock Castle este ceea ce ne-am dorit să fie, iar din 2017, va fi ceea ce am visat să ajungă. După fiecare ediţie de festival, ne adunăm toţi cei implicaţi (Emil Ursu, Mihnea, Andi, Lucy, Dodo) şi analizăm minusurile şi plusurile, iar imediat după aceea se trece la structurarea următoarei ediţii. Emil Ursu a propus să venim, la fiecare ediţie, cu câte un element legendar al rockului (trupă, artist), ceea ce părea imposibil, în limitele pururi sărăcăciosului nostru buget şi ale rigidităţii legislaţiei româneşti şi, mai ales, a birocraţiei. Între timp, în Suceava, dar şi în toate judeţele Moldovei, crescuse, odată cu festivalul, un public tănâr căruia i s-a dus vestea. Dar ni s-au alăturat şi clujenii, şi maramureşenii, şi sibienii, şi bistriţenii, ba chiar şi o mulţime de români de prin diaspora, ei, publicul tânăr, fiind cei care au dat personalitatea definitivă a Festivalului “Bucovina Rock Castle”.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2017 No Comments Jun 2