Bucovina Rock Castle: Muzică, nu satanism!

Pentru că unii dintre tineri, iubitori ai metalului extrem, încă ne mai înţeapă cu răutăţi nemeritate despre “îngenunchierea” festivalului Bucovina Rock Castle de către popime, mă simt dator să le precizez cu blândeţe, pentru că sunt tineri, că eu nu mi-am propus niciodată să fiu satanist, iar festivalul cu atât mai puţin, pentru că satana nu există, fiind o născocire bisericească, prin care a fost stigmatizat cultul strămoşilor neamurilor europene, apoi transformat într-o afacere prosperă cu spaime, în secolul X, de către un călugăr bulgar fără scrupule, Bogumil. Am în casă muzică metal, inclusiv albumul “Viaţa de apoi” al trupei Black Sabbath, plăcându-mi muzica, deci dezlănţuirea dură de armonii, şi nicidecum “celebrarea întunericului”. Dar am şi Vivaldi, şi Beethoven, şi Elvis, şi Dvorak, şi albumul de ghitară clasică al lui Miloslav Matousek, şi Mozart, şi Rimski-Korsakov, şi Ceaikovski, şi concertele de orgă bisericească ale lui Istvan David, şi tot ce-a mai cerut sufletul meu, de-a lungul timpului, pentru tămăduire.

Tocmai de aceea, în vara trecută, când eu şi fiul meu rezistam singuri şi însinguraţi asaltului unor talibani ai sutanelor (nu toţi preoţii sunt asemeni celor doi carierişti), cu mărturisirea cinstită că noi promovăm muzică, nu satanism, nu ne foloseam de o şmecherie ieftină, mai ales că ritualul sacrificării Capricornului, pe care l-au pus în scenă, pentru un videoclip, suedezii înseamnă o tradiţie primordială pe care o avem şi noi, românii, dar mult mai figurativă, uneori chiar şi metaforică. O trupă de metal extrem am vrut să aducem şi în acest an, dar, înmulţindu-se prostimea (Tolstoi spunea că toată lumea crede: unii cred că cred, alţii cred că nu cred), metaliştii cer sume de peste 20.000 de euro, ceea ce noi nu ne putem în veci permite. Oricum, Planet of Zeus din Grecia, White Walls din Constanţa şi Dhirty Shirt din Baia Mare înseamnă trupe de metal cu mult mai bune decât altele cu faimă de pe aiurea.

Pe tinerii care vor “satanism”, nu-i îndemn spre biserică, ci spre lectură. La Bucovina Rock Castle, ca şi anul trecut, noi nu aducem satanism, ci muzică. Folosim diversitatea genurilor rock doar pentru a le oferi prietenilor noştri tineri ocazia de a alege tămăduirile de care au nevoie sufletele lor. În fond, muzica este divină, pururi în rezonanţă cu cosmicitatea.

Apropo, “sataniştilor”: ştiţi că semnul acela cu două degete, sugerând “încornoratul”, este, de fapt, simbolul lui Cernunos (constelaţia Capricornului), adică al lui… Dumnezeu-Timpul? Dacă nu ştiţi, urmaţi-mi sfatul şi îndreptaţi-vă spre biblioteci şi spre muzică muzică, nu spre băsmuiri popeşti, care vă şterg creieraşele.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2017 No Comments Jun 6

Uli Jon Roth ne-a distribuit afişul

Uli Jon Roth, chitaristul de la SCORPIONS, care a reluat, în formulă de trupă, concertul “Tokyo Tapes”, urmând să-l cânte integral, timp de două ore, în încheierea Festivalului “Bucovina Rock Castle”, a distribuit, imediat, cu încântare, pe site-urile lui, afişul nostru, iar chestia asta mă bucură mult. Înseamnă că deja există o afinitate între noi şi el, eu având, de multă, multă, multă vreme, o preţuire respectuoasă pentru Uli Jon, fără să bănui, totuşi, că Andi va izbuti să mi-l aducă în şanţul cetăţii din Suceava, în care, spre sfârşit de august, eu obişnuiesc să ascult, în fiecare an, vreme de vreo trei seri, numai muzică de calitate. Mulţumesc, Uli Jon, mulţumesc, Andi!

BUCOVINA ACOUSTIC PARK 2017 No Comments Jun 6

Violeta Codorean, o pecete culturală dorneană

Există în judeţul Suceava două Violete rare, directoarea Casei de Cultură “Platon Pardău” din Vatra Dornei, Violeta Codorean, şi primăriţa Berchişeştilor, Violeta Ţăran. Două fete frumoase şi inteligente, care trăiesc intens făptuirile culturale pe care le găzduiesc, mereu copleşite de emoţii, din prima, până în ultima clipă a sărbătoririlor cărora le sunt amfitrioane. Numai că astăzi se împărtăşeşte din tinereţe doar Violeta de Vatra Dornei, aşa că pe Violeta Codorean, împreună cu care vom face, în perioada 7-9 iulie 2017, un festival de ea visat pentru oraşul ei, “Bucovina Acoustic Park”, într-o combinaţie armonioasă de “Cântece de peste veacuri”, de “Poezie care cântă”, de “Naţiunea Poeţilor” şi de muzică a generaţiilor care vin, o voi trăi prin cuvinte, cu duioşie de părinte pururi pregătit să adopte sufleteşte orice copil împodobit cu aură. E drept, noi, cei de la Centrul Cultural “Bucovina”, îi suntem, ca întotdeauna, prin preajmă şi o susţinem, dar e bine să se ştie că Violeta Codorean este “provocatoarea” minunatelor făptuiri culturale, din iulie, de la Vatra Dornei şi nu numai a acestora. Iar mai presus de toate, Violeta Codorean a dobândit, prin strădanii şi prin risipă de suflet, prietenia de neclintit a tuturor creatorilor din judeţ şi din ţară, care au avut norocul să o cunoască.

Deşi foarte tânără, Violeta Codorean are atâtea făptuiri, încât crapă rânza în rataţii locali, doar locali, care uneori o calomniază cu nesimţire, pentru că atât le-a mai rămas, ca să se simtă importanţi: împroşcatul cu noroi. Dar Violeta Codorean păşeşte luminoasă pe Calea căreia i s-a dedicat cu sufletul şi cu mintea, devenind din ce în ce mai “vrednică de Bucovina”, cum formula uitatul cărturar Constantin Loghin.

La mulţi ani Violeta Codorean, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Cronici sentimentale No Comments Jun 6

Analfabeţii de presă, împotriva culturii

Niciodată nu am parcurs paragrafele legii achiziţiilor publice, pentru că nu mă ocup cu aşa-ceva, dar eram sigur că legea nu poate fi la fel de obtuză ca minţişoarele înceţoşate de trascăuri ale analfabeţilor (din punctul de vedere al actului de creaţie) neculai roşca (şi notarul din Putna pare-se că era chitrofonit, atunci când i-a înregistrat prenumele) şi dinu zară. Şi nu m-am înşelat: legea prevede excepţia privitoare la “protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv drepturi de proprietate intelectuală”, iar “scopul achiziţiei” (concertului “Porumbescu”) era achiziţionarea “unei reprezentaţii artistice”. Concertul “Porumbescu” înseamnă proprietatea intelectuală a unor muzicieni din Bacău, iar dacă ar mai fi existat şi un alt concert “Porumbescu”, dar nu există, proprietatea intelectuală a muzicienilor băcăuani nu trebuia scoasă la licitaţie, pentru că nici un concert simfonic, cu aceleaşi partituri, nu seamănă cu altul, fiecare fiind o proprietate intelectuală distinctă, conturată de personalitatea dirijorului şi de cea a instrumentiştilor. Din nefericire, fără să cunoască bine specificităţile legislative ale activităţilor de administraţie judeţeană, Consiliul Judeţean Suceava a impus licitarea a ceea ce nu se licitează, iar acum trimite o comisie de control (un domn şi o doamnă), care să găsească un ţap ispăşitor în Centrul Cultural “Bucovina”.

În sistemul judeţean al culturii nu se fură un bănuţ, pentru că nici nu este de unde fura (bugetul fiecărei manifestări este la limita de avarie) şi pentru că altul e sensul existenţei noastre în acest sistem. Fără îndoială că neculai roşca, dinu zară şi camarazii lor de pahar ar putea cânta, pe doar două-trei rachiuri, şi din opera lui Porumbescu, şi din cea a “Zicălaşilor”, numai că le lipseşte total proprietatea intelectuală. Prilejul oferit de analfabetismul lor este, totuşi, benefic, pentru că, în sfârşit, se poate dezbate în mod public şi înjghebarea pe genunchi de manifestări culturale, şi ilegala licitare a proprietăţii intelectuale. Prima, înjghebarea pe genunchi, se datorează preşedintelui Gheorghe Flutur, care încă nu a băgat de seamă că nu a fost ales manager al Centrului Cultural “Bucovina”, ci preşedinte. A doua, licitarea ilegală, se datorează fugii de responsabilitate a funcţionarilor publici din Consiliul Judeţean, care suflă în iaurt până îl transformă în gheaţă la mal.

Am mai spus-o şi o repet: cultura aparţine celor care o creează, nu celor care o administrează şi cu atât mai puţin unor eşuaţi în presă din specia neculai roşca şi dinu zară, şi, de aceea, e obligatoriu să ne batem pentru drepturile ei. Cu atât mai mult cu cât ştim că atacurile mâloase ale tabloizilor asupra Concertului “Porumbescu” e un şantaj delicat asupra lui Gheorghe Flutur pentru paralele publicitare, de curând înşfăcate, prin licitaţie trucată, de alţi şnapani ai negazetăricei sucevene.

Atâta vreme cât activităţile Centrului Cultural “Bucovina” se desfăşoară în baza unui proiect de program cultural, aprobat de plenul Consiliului Judeţean Suceava, în cele mai mici amănunte, cu respectarea Paragrafului, 7, Secţiunea I, Capitolul III din Legea nr. 98/2016, nişte refuzanţi tradiţionali de cultură nu au dreptul să arunce aiurea cu noroi în actul cultural. Datorită fugii de responsabilitate a funcţionarilor din Consiliul Judeţean Suceava (nici vorbă de cei ai Centrului Cultural “Bucovina”) şi datorită neghiobului şantaj săvârşit de oploşiţii în presă roşca şi zară, Concertul “Ciprian Porumbescu” nu a mai avut loc, la Suceava, nici măcar după 134 de ani de la moartea genialului nostru compozitor.

Peste calomniile ordinare, născocite parşiv la adresa mea, deocamdată o să trec, dar cu avertizarea că am învăţat de la alţi hoţi de publicitate judeţeană cum poţi să le obligi la proba verităţii pe astfel de lichele morale. Deocamdată, prefer să-mi fac doar datoria de slujitor al culturii şi să-i apăr ei demnitatea de coarnele plăvanilor din mâzgoasa “democraţie a inculturii”.

Jurnalism No Comments Jun 6

roșca zară, patologic fără creier

Că neculai roșca, pitecantropul ne-obiectiv, nu are creier și că e un mardeiaș de presă de doi bani, în tradiția oficinei (reamintească-și de dezvăluirile procesuale Romulus Nicolae vs Dragoș Calițoiu), știam. Deci nu e o surpriză pentru mine că roşca se năpustește de-a-mboulea asupra mea, pentru că am „îndrăznit” să combat nerozia lui și a celuilalt vag alfabetizat, zară dinu, care au izbutit marea performanță „culturală” de a „interzice” un concert simfonic, la Suceava, cu opera lui Ciprian Porumbescu și se laudă nerod cu asta în chiar ziua când Ciprian Porumbescu a pus capul pentru odihnă veșnică. Individul confundă cultura cu barabulele și vrea licitații pentru un bun care nu are preț, pentru că ține de patrimoniu, chestie care mă obligă să-mi aduc aminte cum, la ediția „Bucovina Rock Castle” de anul trecut, după ce și-a plătit biletul (eu am dispus să nu se dea invitaţii decât ziariştilor care promovează cultura), roşca și-a vârât legitimația de mardeiaș în ochii unei colege, care vreo trei luni după aceea numai în spaimă a trăit.

Încântat că i-a lăsat pe suceveni fără un concert simfonic „Porumbescu”, acest banal substantiv comun al mediocrității „obiective” se ia și de două făptuiri culturale de excepție, albumul de artă „Confesiuni cromatice”, de Radu Bercea, și concertul „Airs nationaux roumains” al „Zicălaşilor”, care a adus în contemporaneitatea noastră, în premieră mondială, partiturile colecţiilor lui Karol Mikuli. Barabula „obiectivă” habar nu are că, înainte ca instituţia să scoată la licitaţie diverse prestări de servicii, se lucrează o carte sau un concert, în vreme ce este propus pentru programul cultural al Centrului Cultural „Bucovina” pe anul următor. Apoi se scriu proiectele, care sunt aprobate de consiliul de administraţie şi de Consiliul Judeţean Suceava, după care instituţia, şi niciodată eu, în baza acelui existent, organizează licitaţii sau negociază direct, aşa cum cere legea cu aplicabilitate în cultură (am cerut-o şi am să le-o prezint şi vag alfabetizaţilor). Deci, de câte ori scriu despre o carte sau un concert în pregătire, pentru că face parte din programul cultural al anului în curs, eu scriu despre cronologia unui act creator, de licitaii şi alte marafeturi ocupându-se serviciul de specialitate din instituţie. Fără să existe cartea sau concertul, nu se poate licita nimic, iar prezentarea unui fapt cultural împlinit constituie premisa unei eventuale licitaţii, care nu ţine de realizarea operei, ci de încredinţarea ei patrimoniului naţional.

Singura mea obligaţie, în postura de coordonator al unui proiect, vizează realizarea artistică a acelui proiect şi respectarea limitei maxime a bugetului aprobat pentru acel proiect. De pildă, pentru costumele „Zicălaşilor”, se aprobase un buget de 7.000 lei, dar s-au cheltuit doar 4.000, pentru că mi-am pus mintea (ceea ce roşca zară nu posedă!) la contribuţie şi, concepând bine suprapunerile, s-a putut face economie de materiale. Dar de unde să ştie roşca zară (consumul exagerat de alcool dăunează sănătăţii!, zice o reclamă umanitară) cum stau lucrurile? Cum să priceapă ei că un slujitor al culturii ca mine doar propune şi realizează făptuiri culturale, fără implicări în actul administrativ şi fără să manevreze un ban sau o achiziţie publică?

Opera lui Ciprian Porumbescu nu a avut parte, niciodată, la Suceava de o interpretare orchestrală integrală. În România, nici o filarmonică, exceptând-o pe cea din Bacău, nu a avut o astfel de nobilă asumare de responsabilitate. Şi vin doi analfabeţi de presă şi interzic un astfel de concert. Să vă fie ruşine, roşca zară!

Uncategorized No Comments Jun 6