O datorie a Bucovinei: Vasile Gherasim

Singura broşură cu poezie a maestrului lui Lucian Blaga

Considerat de Lucian Blaga drept primul lui maestru în poezie şi în filosofie, Vasile Gherasim, printre altele şi eminescolog de excepţie, a beneficiat, în cadrul unei comemorări aproximative (1934), de un debut ca poet, printr-o broşură prost lucrată, în ciuda remarcabilei dispuneri a poemelor recuperate. De atunci, poezia lui densă nu a mai beneficiat de lumina tiparului, decât sporadic şi incomplet.

În Marginea lui natală, nimeni nu-l ştie şi nici nu vrea să-şi mai amintească de el.

Vasile Gherasim

Exemplarul broşurii din imaginea de mai sus, singurul care pare a se fi păstrat prin judeţul nostru, avea paginile netăiate, eu fiind primul cititor al acestui exemplar de carte în 80 de ani de la apariţia ei.

Broşura, deşi găzduieşte o carte mare de poezie modernă, are doar o încropire de prefaţă, urmată brutal de o aglomerare sufocantă de poeme. E drept, datorită lui Mircea Streinul, care a vrut să scrie o monografie “Vasile Gherasim”, şi datorită lui Traian Brăileanu, care a scris şi publicat o astfel de monografie, poetul născut la Marginea nu a fost uitat cu totul, deşi o vagă notorietate i-au păstrat-o studiile sale despre viaţa lui Mihai Eminescu, pe care îl venera şi cu care semăna, după cum se poate vedea din fotografia de mai sus (dar mai ales vârsta definitivă i-a unit).

Tot lui Vasile Gherasim i se datorează primul bust al lui Eminescu la Cernăuţi şi bustul lui Eminescu de la mănăstirea Putna.

Prefaţa broşurii

Prima pagină înghesuită a broşurii

Dacă nu s-ar fi născut la Marginea, în Bucovina, ci în oricare sat din Ardeal, Vasile Gherasim şi-ar fi ocupat locul meritat în Panteonul Culturii Române. Dar încă nu-i târziu, Bucovina încă-şi mai poate plăti datoriile faţă de uriaşul lui spirit.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 23

O datorie a Bucovinei: T. Robeanu

Omagiul lui Şt. O. Iosif, cu o prefaţă de Nicolae Iorga

A fost egalul lui Eminescu, în epocă, deşi nu punea preţ nici pe poezie, semnându-şi poemele, calamburistic, cu tot felul de pseudonime, cel mai cunoscut fiind întrebarea adresată unei foste iubiri despre primul cântec publicat: “Te robea, nu?” (T. Robeanu).

A fost egalul lui Dimitrie Onciul, în epocă, deşi nu-l interesau titlurile academice şi nici carierele de orice fel, el fiind un veşnic tânjitor după moarte, după cum mărturisea George Bogdan-Duică, unul dintre prietenii lui.

Apoi, a ales să se stingă şi stins a rămas. Doar Şt. O. Iosif i-a adunat, de pe unde a putut, câteva dintre textele lirice, pe care le-a grupat într-o carte, prefaţată de tânguirea lui Nicolae Iorga, cărturarul care îl regreta cu adevărat. Bucovina la ignorat, deşi o modernizase, din postura de ales al ei în Dieta din Viena, deşi o scăpase din sărăcie, înfiinţând, împreună cu Iancu Flondor, prin serviciile plătite ale lui Grigore Filimon, cooperativele Raiffeisen.

Bucovina l-a ignorat, asta fiind însuşirea ei de căpetenie: lipsa memoriei şi a recunoştinţei.

De decenii caut, prin anticariatele ţării, omagiul lui Şt. O. Iosif, adus memoriei celui mai poet dintre poeţii Bucovinei, cel care a fost, după cum susţinea Mircea Streinul, întemeietorul impresionismului timpuriu german. Şi, în sfârşit, am găsit cartea aceea, pe care intenţionez să o aduc în memoria publică, întregită cu poemele pe care, de-a lungul anilor, le-am aflat eu prin presa veche românească. Deocamdată, în acest spaţiu virtual, doar atenţionez asupra unei sacre datorii pe care o are Bucovina faţă de:

T. Robeanu, pe coperta interioară a cărţii

Deocamdată, doar vă reproduc fotocopiile lacrimilor cu care Nicolae Iorga, acel irepetabil sacerdot al culturii române, i-a regretat dispariţia, pe fisura abisală a clipelor de dincolo de un veac şi mai bine:

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 23

Cum am văzut Scântei, în lumina zilei

Omagierea înţelepciunii, cu Gheorghe Scântei şi Gheorghe Gabriel Cărăbuş

La Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, în sala îndumnezeită de spiritul Elenei Greculesi, înţelepciunea lumii (“Luminile pleiadei”) a fost omagiată, astăzi, printr-o carte insolită, de domnul Gheorghe Scântei, părintele colegei noastre Corina Scîntei (cu î, nu cu â). Când am propus cartea pentru programul editorial pe 2015, eram surprins să constat că, într-o lume care colecţionează cutii de chibrituri sau de bere, linguri de lemn sau pachete goale de ţigări, există un om care, vreme de peste o jumătate de secol, a colecţionat doar înţelepciune. Şi am ţinut să cinstesc, aproape închinător, această nobilă îndeletnicire.

Astăzi, noi, cei de la Centrul Cultural “Bucovina” am trăit, alături de prietenii domnului Gheorghe Scântei şi de alţi suceveni care şi există, bucuria lansării unei cărţi, iar dovezile se află în fotografiile care urmează, realizate de Dănuţ Lungu şi de mine, el cu un aparat de fotografiat, eu cu o drăcie de tinichea din dotare (nu că n-ar avea Centrul Cultural “Bucovina” şi aparate performante de fotografiat, dar, din nefericire, are şi o elită decizională care măcar cu atât e înzestrată):

Gheorghe Scântei – foto: Dan Lungu

Călin Brăteanu, vorbind inspirat despre carte

Zicălaşul Constantin Irimia

Ion Băiţan, ca admirator al scrisului

Gheorghe Scântei, Gabriel Cărăbuş şi Gabriela Teişanu

Măria Sa, Publicul

Tatăl şi fiica

Sesiunea de autografe

Gheorghe Scântei, într-o zi memorabilă

Jurnalism No Comments Apr 22

Buluc la poze: cântă Gabriela Teişanu!

Cântă Gabriela Teişanu – foto: Dan Lungu

Rar se întâmplă o manifestare culturală în Suceava la care Gabriela Teişanu să nu participe, măcar din public, din secvenţa aceea de viaţă reală, sinceră şi netrucată. Când se întâmplă ca la vreo poznă artistică să fiu eu coordonator, atunci o pun pe Gabi să cânte (măcar două doine – cea din Ilişeşti fiind preferata mea) şi, în vreme ce mama lui “Teiu” de la “Toy Machines” cântă, eu, la concurenţă cu fotografii profesionişti, mă înghesui să-i fac poze. Poze care nu-i prea sunt pe plac:

Gabriela Teişanu – foto: Ion Drăguşanul

Pe chestia asta, cu pozele, ne tot tachinăm, Gabriela Teişanu fiind, de fiecare dată şi un conviv plin de viaţă şi de inspiraţie, care mânuieşte mlădiat şi savoarea spiritului, nu doar pe cea a cântecului.

Voievodesele – foto: Dan Lungu

Mamăăă, ce artist fotograf este colegul meu, Dănuţ Lungu! S-o creadă Gabi că scapă şi fără o împunsătură foto finală, pe tema voievodală a lucrărilor Elenei Greculesi, care verticalizează până dincolo de ceruri sala în care noi, salariaţii Centrului Cultural “Bucovina”, am trăit, astăzi, câte ceva din bucuria colegei noastre Corina Scîntei, care ne invitase la lansarea cărţii părintelui ei, domnul Gheorghe Scântei.

Profiluri artistice sucevene

Jurnalism No Comments Apr 22

Să vă fie ruşine, tovarăşi culturnici!

Pseudofolclor ucrainean – Kolomeica Siret

Datorită concursurilor trucate, prin care tot felul de analfabeţi au devenit “şăfi” ai culturii sucevene (unii nici măcar prin concursuri trucate, ci cu “interimate” nocive), Festivalul “Comori de suflet românesc” s-a transformat, deja, într-o jalnică ţâţâială folcloroasă, în care cinci-şase incompetenţi, marcaţi de importanţa lor de somităţi ale jurizării, promovează falsurile folclorice dezgustătoare, pe care le veţi reîntâlni, desigur, şi la “Întâlniri bucovinene”, pentru că saltimbăcia folcloroasă a devenit emblema minţişoarelor pâcloase ale păduchilor politici care au primit în arendăşie cultura judeţeană suceveană.

Circăism vestimentar chiar şi la festivalul de muzică religioasă

Că toate nemoteiurile arendaşilor culturnici au fost înghesuite în schema unei instituţii deja depopulată de creatori – pot trece cu vederea. Trec cu vederea că nepoata lui Varvaroi (el spune că a lui Nechifor) intră ca viţica în lucernă peste contabila şefă exact în clipa în care luasem în discuţie o importantă colaborare între Centrul Cultural “Bucovina” şi Ambasada Israelului la Bucureşti; trec cu vederea că omologul discursiv al lui Lungu din cultură, Ion Băiţan, se poartă ca un brigadier de ceape cu profesorii Şcolii de Arte; dar nu pot trece cu vederea recidiva în fals, în decăderea din ce în ce mai accentuată a culturii, în zodia unor proşti atât de proşti, încât fudulia lor se revarsă în valuri soioase până şi peste iarba proaspătă a primăverii. Să vă fie ruşine, tovarăşi!

Jurnalism No Comments Apr 22