I-am văzut pe Andrei şi Sorin Avram fericiţi!

Andrei Avram şi “unchiul Sorin“, pe care îl ştie şi de la televizor

*

Pe Andrei, feciorul lui Florin Avram, îl ştiu încă din vara trecută şi mi-i tare drag băieţelul acesta frumos, inteligent şi cuminte chiar şi în “poznele” pe care le pune în scenă cu un umor înnăscut (astă vară, argintul ăsta viu a dispărut de lângă taică-său şi de lângă mine, dar l-au dat de gol hohotele cu care ne stigmatiza… panica).

*

La şedinţa de vorbărie foto (de parcă nişte instantanee ar fi axa cosmică!), şi Andrei, ca şi mine, nu mai putea de plictiseală, iar cum eu m-am dus să-l salut pe Florin Avram, fratele lui Sorin, puştiului i-a venit o idee:

– Tati, pot să merg să-l salut pe unchiul Sorin, că m-am plictisit să-l văd numai la televizor!?

Primind acceptul patern (mama lui veghea la uşă), Andrei s-a năpustit asupra “unchiului”. Ştiam că Sorin Avram iubeşte copiii, dar când nepotul lui, Andrei, i s-a furişat în preajmă, unduia ca o lumină lină de atâta fericire. Fain, iar Andrei, la rândul lui, strălucea într-atât, încât, fotografiindu-i, trăiam senzaţia unui salt în viitor.

*

Cei doi Avram, Andrei şi Sorin, s-au bucurat unul de celălalt, dar cum Sorin avea obligaţia să pară atent la ce se zicea prin prezidiu, puştiul s-a întors la mine şi, cerându-mi să-i mai fac o poză, a improvizat o mască haioasă din feţişoara lui îngerească, primăvăratecă:

*

Andrei Avram, improvizând o “mutră”

*

Nu trebuie să mă creadă nimeni, dar eu, ori de câte ori văd oameni fericiţi, chiar sunt fericit.