şi sufletul pe cale lumină să înşire
Desen de Nicolae Crasi
*
o veste minunată se-nfăşură pe porţi:
curând se face ziuă şi vor veni lumini
ca sufletele noastre, prin tragere la sorţi,
să poţi încă o dată să-ncerci să le închini
şi să le rupi din bezna care-şi arată colţii
prin umbrele pribege şi tot mai ostenite
ademenite veşnic de adâncimea bolţii,
când iarba le străpunge hoţeşte cu cuţite,
*
şi te zăresc pe zare cum zările despici
să se aleagă răul încrâncenat de bine,
dar despre pace, nouă, ai cam uitat să zici
şi franjurii luminii încep să ne dezbine,
iar cei fricoşi se lasă în somn întemniţaţi
şi parcă te visează, şi parcă te ignoră,
iar paşii tăi prin zile trec încă număraţi
de vremuirea vremii atâta de sonoră:
*
deşteaptă-te, fiinţă, şi caută-ţi un rost,
şi află-ţi libertatea în trudnica-ţi tânjire,
fă ziua să mai aibă în largul ei un rost
şi sufletul pe cale lumină să înşire
