Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 10

drept vestire să-l înveţi

Desen de Nicolae Crasi

 

vine vremea din părinţi

şi se-aşterne la fereastră,

iar în zare munţii sfinţi

sorb din aşteptarea noastră

murmurând parcă-ntr-o doară

cântecul desprins din stele,

iată, urmele de-afară

scriu cu cântece şi ele

 

prin zăpezi fără prihană

care-şi caută popas,

candela de sub icoană

a pornit şi ea la pas

înspre cer, să-şi afle locul

cuvenit numai în cer,

iar în casă aud focul

cum îmi cântă: leru-i ler,

 

cum îmi cântă şi descântă

despre naşteri şi ursiri

într-o noapte care-i sfântă

când desferecă vestiri

şi prin creanga îngheţată

şi prin ierbi de sub nămeţi

şi când cântecul se-arată

drept vestire să-l înveţi

 


iar sufletul şi cerul sunt doar una

Desen de Nicolae Crasi

 

pe trupul meu va pogorî ninsoarea

şi sufletul se va-ntregi copac

şi o să-aud doar suflete ce tac

de câte ori le-o frânge depărtarea,

din cerul meu aripile de îngeri

îşi vor desprinde cosmicul penaj

ca să-nvelească lumea în curaj

despovărând prin suflete de plângeri,

 

hai, bucură-te, albul va cuprinde

nevoile de sfântă puritate

şi vor păşi cântările-n cetate

tămăduind cu lerul din colinde

căci leru-i ler şi-a fost dintotdeauna

în cei ce cred că legea este lege,

că cerul prin iubiri îi înţelege,

iar sufletul şi cerul sunt doar una

 


suflete, cine-mi mai cântă?

 

hei, suflete, suflete, paharul e plin,

prietenii dorm cu capul pe masă

şi zorii se lasă, dar nici că-mi mai pasă

că-ndată se face senin,

te storc de cuvinte, suflet al meu,

şi cerul în file îşi află popas,

vom trece la pas cântării dând glas

de ştii să te faci curcubeu

 

căci încă-i devreme în tot ce-i târziu,

miresele plâng şi ne-aşteaptă,

dar viaţa-i nedreaptă şi-n mine înnoaptă

un cântec din urmă pustiu,

pustiu e în preajmă şi se-nspăimântă

ogorul prin vremuri trudit,

iar dacă-n sfârşit vei fi adormit,

suflete, cine-mi mai cântă?

 


să te-ntrupe iar măiastra

Tiberiu Cosovan, celălalt om… obiectiv

 

Memoriei lui Tiberiu Cosovan,

omul care încă există şi

va împlini 65 de ani,

mâine, 12 noiembrie 2019

 

 

dar ce-ţi pasă că desprinsă

dintr-un ram şi de niciunde

frunza-i tot mai necuprinsă

şi presoară-ncet secunde

din clepsidra fără seamăn

care-abia acum te naşte

în copacul frate geamăn,

singurul ce te cunoaşte

 

cu destinul tău probabil

de ivire-n primăvară,

sufletul ţi-i repetabil

şi şopteşte pe afară

căutându-şi întrupare

când în cer, când în cuvinte

precum steaua căzătoare

care a-nceput să cânte

 

de alean şi de adânc

fără veste, dintr-odată

ca s-o poarte la oblânc

noaptea cea nemăsurată

a uitării omeneşti,

iar câţiva deschid fereastra

aşteptând de unde eşti

să te-ntrupe iar măiastra

 


şi nu încărunţita mea vioară!

Fantezie de Nicolae Gabriel Sandu

 

rupt şi de lume, şi de Dumnezeu,

şi de natura care-l înconjoară

bătrânul lăutar am fost chiar eu

sau doar încărunţita mea vioară?

pe prispa ei am stat atât de des

în toiul iernii care mă născuse

când căutam vremelnic înţeles

în verbele ce nu se lasă spuse

 

şi auzeam cum stelele de sus

vibrau pe şirul degetelor mele,

apoi bătrânul lăutar s-a dus,

viorile s-au prăbuşit în ele

şi-ntr-un adânc de lăutar pribeag

ce-a existat cât i-a fost dat să cânte

şi să trăiască doar din drag de drag

ca veşnicia iernii s-o-nspăimânte,

 

dar dintr-odată simt, se face frig

şi aş fugi, s-ajung până la capăt

măcar atunci să îndrăznesc să strig

că-s rob luminii şi încep să scapăt

rupt şi de lume, şi de Dumnezeu,

şi de natura care mă-nconjoară,

bătrânul lăutar am fost doar eu

şi nu încărunţita mea vioară!

 


Pagina 10 din 140« Prima...89101112...203040...Ultima »