cobzarii cântă cosmica lor jale

ce mai contează: prăbuşit pe şine

deja sunt trenul ce-a pornit la drum

în căutarea veşnică de sine

şi-a unei păsări de amar şi fum,

călătoria-i lungă şi tenace

şi-adeseori văd zboruri cum se frâng

şi prăbuşirea lor mă tot preface

într-o tăcere care zace-n crâng

pe malul apei ridicându-şi rugii

de parcă-ar pipăi prin univers,

iar şinele mă duc de-a lungul fugii

şi literele cad în osteneli şi mers

de-a lungul lung al vieţii câteodată

ce-nşelător mi-a tot ieşit în cale,

dar nu contează: prea îndepărtată

cobzarii cântă cosmica lor jale