ne povesteşte tainic despre miri

mestecenii sunt crucile din cale

la care se închină zei păgâni,

iar rugile se prăbuşesc agale

să împletească noi cununi de spini

când iarna încă făureşte cuie

şi ce-i nevoie pentru răstigniri,

iar sufletele în mesteceni suie

doar cântecul ispitelor ursit,

de-aceea plâng şi-mbătrânesc cobzarii

pe lungul drum al căilor lactee,

iar luna se arată pe fruntarii

păşind sfielnic, zvelt ca o femeie

care îşi poartă pruncul spre aiurea

căci calea doar înspre aiurea duce:

de-o vreme jeluieşte doar pădurea

şi-n calea mea mesteacănu-i o cruce

pe care îşi aşteaptă învierea

un cântec primăverii închinat

şi mi-i atâta dor doar de părerea

că-n lumea asta totul s-a schimbat,

deşi observ că multe se repetă

desfăşurând aceleaşi amăgiri,

iar cântecul, atunci când ne regretă,

ne povesteşte tainic despre miri