şi vâslesc îndepărtări
fără veste-n miez de noapte
numai preotul de ţară
leagă-ncet cu nişte şoapte
frunzele de primăvară,
rugăciunile lui cântă
şi prin sânge parcă-l doare
de-o vecie taina sfântă
care iar va da în floare
şi-atunci raiul se pogoară
în vremelnic şi-n tăcere
ca un preot de la ţară
pregătit de înviere,
iar cuvintele prin iarbă
parcă-şi află întrupări:
cântecele-ncep să fiarbă
şi vâslesc îndepărtări