şi vâslesc îndepărtări

fără veste-n miez de noapte

numai preotul de ţară

leagă-ncet cu nişte şoapte

frunzele de primăvară,

rugăciunile lui cântă

şi prin sânge parcă-l doare

de-o vecie taina sfântă

care iar va da în floare

şi-atunci raiul se pogoară

în vremelnic şi-n tăcere

ca un preot de la ţară

pregătit de înviere,

iar cuvintele prin iarbă

parcă-şi află întrupări:

cântecele-ncep să fiarbă

şi vâslesc îndepărtări