Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 8

să mă aflu leru-i ler

Acuarelă de Radu Bercea

 

coborât-a coborând

leru-i ler să mă supună

să-i fiu taină până când

dezrobit de vestea bună

mă voi naşte leru-i ler

şi păşind peste ninsoare

o să poposesc în cer

lângă focuri călătoare

 

lângă focuri de popas

risipind prin cer tăciunii

doar colindei să-i dau glas

împreună cu străbunii

căci îi port şi-i duc cu mine

prin destin şi ca mister

pe sub streaşina luminii

să mă aflu leru-i ler

 


sub jarişte de lumânări

Acuarelă de Radu Bercea

 

 

se-aprind luminile-n oraşe

iar condamnaţii la-ntuneric

petrec la mesele tăcerii

învinşi de cupele cu vin,

deasupra-s stelele vrăjmaşe

şi-un necuprins atât de sferic

înşfacă aripile serii

şi le transformă în destin

 

să poţi zbura cu o ninsoare

ce va veni să-ţi dea de veste

că va fi altă înviere

în vămile de sub ninsori

şi-n cer un corn de vânătoare

măsoară filele-n poveste

doar condamnaţii să mai spere

în întrupările din zori,

 

dar tu, dacă te ai pe tine,

de viscol nu te laşi răpus

şi mi te vindeci cu pădurea

captivă-n patru depărtări

căci vin colinde să-ţi închine

acelaşi cântec presupus

şi-ncărunţind din veci aiurea

sub jarişte de lumânări

 


drept vestire să-l înveţi

Desen de Nicolae Crasi

 

vine vremea din părinţi

şi se-aşterne la fereastră,

iar în zare munţii sfinţi

sorb din aşteptarea noastră

murmurând parcă-ntr-o doară

cântecul desprins din stele,

iată, urmele de-afară

scriu cu cântece şi ele

 

prin zăpezi fără prihană

care-şi caută popas,

candela de sub icoană

a pornit şi ea la pas

înspre cer, să-şi afle locul

cuvenit numai în cer,

iar în casă aud focul

cum îmi cântă: leru-i ler,

 

cum îmi cântă şi descântă

despre naşteri şi ursiri

într-o noapte care-i sfântă

când desferecă vestiri

şi prin creanga îngheţată

şi prin ierbi de sub nămeţi

şi când cântecul se-arată

drept vestire să-l înveţi

 


iar sufletul şi cerul sunt doar una

Desen de Nicolae Crasi

 

pe trupul meu va pogorî ninsoarea

şi sufletul se va-ntregi copac

şi o să-aud doar suflete ce tac

de câte ori le-o frânge depărtarea,

din cerul meu aripile de îngeri

îşi vor desprinde cosmicul penaj

ca să-nvelească lumea în curaj

despovărând prin suflete de plângeri,

 

hai, bucură-te, albul va cuprinde

nevoile de sfântă puritate

şi vor păşi cântările-n cetate

tămăduind cu lerul din colinde

căci leru-i ler şi-a fost dintotdeauna

în cei ce cred că legea este lege,

că cerul prin iubiri îi înţelege,

iar sufletul şi cerul sunt doar una

 


suflete, cine-mi mai cântă?

 

hei, suflete, suflete, paharul e plin,

prietenii dorm cu capul pe masă

şi zorii se lasă, dar nici că-mi mai pasă

că-ndată se face senin,

te storc de cuvinte, suflet al meu,

şi cerul în file îşi află popas,

vom trece la pas cântării dând glas

de ştii să te faci curcubeu

 

căci încă-i devreme în tot ce-i târziu,

miresele plâng şi ne-aşteaptă,

dar viaţa-i nedreaptă şi-n mine înnoaptă

un cântec din urmă pustiu,

pustiu e în preajmă şi se-nspăimântă

ogorul prin vremuri trudit,

iar dacă-n sfârşit vei fi adormit,

suflete, cine-mi mai cântă?

 


Pagina 8 din 138« Prima...678910...203040...Ultima »