să vină primăvara-n Bucovina!
pășea atât de tristă printre blocuri
încât mi se părea doar o tăcere
ce-și caută o altă înviere,
iar orologii presurau sorocuri,
și-atâtea măști se furișau sub vreme
bolborosind furișe rugăciuni
încât în ceruri s-au aprins tăciuni
semn că străbunii dăltuiau poeme
în sevele ce clocoteau de vrajă
prin universul nostru pământesc
și fiindcă mi-era sete să trăiesc
m-am oferit cuvintelor drept strajă
doar așteptând ca să aud lumina
cum slobozește-n salcia din luncă
din legea firii calma ei poruncă:
să vină primăvara-n Bucovina!