să vină primăvara-n Bucovina!

pășea atât de tristă printre blocuri

încât mi se părea doar o tăcere

ce-și caută o altă înviere,

iar orologii presurau sorocuri,

și-atâtea măști se furișau sub vreme

bolborosind furișe rugăciuni

încât în ceruri s-au aprins tăciuni

semn că străbunii dăltuiau poeme

în sevele ce clocoteau de vrajă

prin universul nostru pământesc

și fiindcă mi-era sete să trăiesc

m-am oferit cuvintelor drept strajă

doar așteptând ca să aud lumina

cum slobozește-n salcia din luncă

din legea firii calma ei poruncă:

să vină primăvara-n Bucovina!